Biblia/Vechiul Testament/Leviticul/Capitolul 25

 

1. Grăit-a Domnul cu Moise pe Muntele Sinai și a zis:
2. „Vorbește fiilor lui Israel și le spune: După ce veți intra în pământul pe care îl voi da vouă, să se odihnească pământul; să fie o odihnă în cinstea Domnului.
3. Șase ani să semeni ogorul tău, șase ani să lucrezi via ta și să aduni roadele lor;
4. Iar anul al șaptelea să fie an de odihnă a pământului, odihna Domnului; ogorul tău să nu-l semeni și via ta să n-o tai în anul acela.
5. Ceea ce va crește de la sine pe ogorul tău să nu seceri și strugurii de pe vițele tale netăiate să nu-i culegi, ca să fie acest an de odihnă pentru pământ.
6. Și aceste roade vor fi în timpul odihnei pământului hrană pentru tine, pentru robul tău și pentru roaba ta, pentru simbriașul tău și pentru străinul tău care s-a așezat la tine;
7. Pentru dobitocul tău și pentru fiarele cele de pe pământul tău, să fie de hrană toate roadele lui.
8. Să numeri apoi șapte ani de odihnă, adică de șapte ori câte șapte ani, ca să ai în cei de șapte ori câte șapte ani, patruzeci și nouă de ani.
9. Și să trâmbițezi cu trâmbița în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii; în ziua curățirii să trâmbițezi cu trâmbița în toată țara voastră.
10. Să sfințiți anul al cincizecilea și să se vestească slobozenie pe pământul vostru pentru toți locuitorii lui. Să vă fie acesta an de slobozenie, ca să se întoarcă fiecare la moșia sa; fiecare să se întoarcă la ogorul său.
11. Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu semănați, nici să secerați ceea ce va crește de la sine pe pământ, și să nu culegeți poama de pe vițele netăiate,
12. Că acesta e jubileu; sfânt să fie pentru voi; roadele de pe ogor să le mâncați.
13. În anul jubileu să se întoarcă fiecare la moșia sa.
14. De vei vinde ceva aproapelui tău sau de vei cumpăra ceva de la aproapele tău, să nu înșele nimeni pe aproapele său.
15. După numărul anilor trecuți de la cel din urmă jubileu să cumperi de la aproapele tău, și după numărul anilor de cules să-ți vândă el.
16. Dacă au rămas ani mai mulți până la jubileu, sporește prețul, iar dacă au rămas puțini ani, micșorează prețul, căci un anumit număr de secerișuri îți vinde el.
17. Să nu înșele nimeni pe aproapele său; teme-te de Domnul Dumnezeul tău; Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
18. Faceți poruncile Mele și toate hotărârile Mele; faceți și păziți toate acestea și veți locui liniștiți pe pământ.
19. Pământul își va da rodul său, veți mânca până la saț și veți trăi liniștiți pe el.
20. Iar de veți zice: Dar ce să mâncăm în anul al șaptelea, când nici nu vom semăna, nici nu vom aduna roadele noastre?
21. Vă voi trimite binecuvântarea Mea în anul al șaselea și va aduce roadele sale pentru trei ani.
22. Și veți semăna în anul al optulea, dar de mâncat veți mânca roadele cele vechi până la al nouălea an: până se vor coace roadele anului al optulea veți mânca din cele vechi din anii trecuți.
23. Pământul să nu-l vindeți de veci, că pământul este al Meu; iar voi sunteți străini și venetici înaintea Mea.
24. În toate părțile stăpânirii voastre să îngăduiți răscumpărarea pământului.
25. Dacă fratele tău, care e cu tine, va sărăci și va vinde din moștenirea sa, să vină ruda sa de aproape și să cumpere ceea ce vinde fratele său.
26. Dacă însă nu va avea cineva rudenie, ci îi va da lui mâna și va găsi cât îi trebuie pentru răscumpărare,
27. Atunci să numere anii vânzării sale, și ce trece să întoarcă aceluia, căruia i-a vândut, și se va întoarce la moșia sa.
28. Iar dacă nu va găsi mâna lui cât îi trebuie să întoarcă aceluia, atunci pământul vândut de el va rămâne în mâinile cumpărătorului până la anul jubileu, și în anul jubileu cumpărătorul va ieși și vânzătorul va intra în stăpânirea sa.
29. De va vinde cineva casă de locuit în oraș îngrădit cu zid, poate s-o răscumpere până într-un an de la vânzarea ei: timp de un an poate s-o răscumpere.
30. Iar de nu se va răscumpăra până la împlinirea unui an întreg, casa cea din oraș îngrădit cu zid va rămâne pentru totdeauna aceluia care a cumpărat-o și urmașilor lui, și în anul jubileu nu va trece de la el.
31. Iar casele din sate, care n-au împrejur zid, să se socotească deopotrivă cu pământul: ele se pot răscumpăra oricând și în anul jubileu trec la fostul lor stăpân.
32. Cât pentru orașele leviților și casele din orașele stăpânirii lor, leviții le vor putea răscumpăra de-a pururi.
33. Iar dacă cineva din leviți nu va face răscumpărarea, atunci casa vândută din orașele stăpânirii lor se întoarce în anul jubileu, căci casele din orașele leviților sunt stăpânirea lor între fiii lui Israel.
34. Nici ogoarele dimprejurul orașelor lor nu se pot vinde, pentru că acestea sunt moștenirea lor veșnică.
35. Dacă fratele tău va sărăci și va ajunge la strâmtorare înaintea ta, ajută-l, fie străin, fie băștinaș, ca să trăiască cu tine.
36. Să nu iei de la el dobândă și spor, ci să te temi de Dumnezeul tău, ca să trăiască fratele tău cu tine. Eu sunt Domnul.
37. Argintul tău să nu ți-l dai lui cu camătă și pâinea ta să nu i-o dai ca s-o iei cu spor.
38. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să vă dau pământul Canaanului și ca să fiu Dumnezeul vostru.
39. Când îi va sărăci fratele și-i se va vinde ție, să nu-l pui la muncă de rob,
40. Ci să fie el la tine ca simbriaș sau străin, și să-ți lucreze până la anul jubileu;
41. Iar atunci să se ducă de la tine, și el și copiii lui împreună cu el, să se întoarcă în neamul său și să intre iarăși în stăpânirea părinților săi.
42. Pentru că ei sunt robii Mei, pe care Eu i-am scos din pământul Egiptului;
43. Să nu-i vinzi, cum se vând robii, să nu-i stăpânești cu cruzime și să te temi de Dumnezeul tău.
44. Iar ca să-ti ai robul tău și roaba ta, să-ti cumperi rob și roabă de la neamurile dimprejurul vostru.
45. Puteți să vă cumpărați și din copiii străinilor, care s-au așezat la voi, și din neamul lor, care este la voi și care s-a născut în pământul vostru; pot să fie averea voastră.
46. Puteți să-i dați moștenire fiilor voștri după voi, ca orice avere, veșnic să-i stăpâniți, ca pe robi. Iar asupra fraților voștri din fiii lui Israel și unul asupra altuia, să nu domniți cu cruzime.
47. Dacă străinul sau veneticul tău s-a îmbogățit pe lângă tine, iar fratele tău a sărăcit lângă tine și s-a vândut veneticului, care s-a așezat la tine, sau unui urmaș din neamul veneticului,
48. Atunci, după vânzare, se va putea răscumpăra; careva din frații lui va putea să-l răscumpere:
49. Sau unchiul lui, sau fiul unchiului va putea să-l răscumpere, sau careva din neamul lui, din seminția lui să-l răscumpere; sau de va avea îndestulare, să se răscumpere singur.
50. Și acela să se răfuiască cu cel ce l-a cumpărat, de la anul când s-a vândut el până la anul jubileu, și argintul pentru care s-a vândut să i-l întoarcă după numărul anilor; socotindu-i ca slujiți de un simbriaș vremelnic la el.
51. Și dacă rămân încă mulți ani, el va plăti răscumpărarea potrivit anilor acestora, după prețul cu care a fost cumpărat.
52. Iar dacă rămân puțini ani până la anul jubileu, să-i numere și să plătească, pentru răscumpărarea sa, după numărul anilor.
53. El să fie la dânsul cu anul, ca simbriașul, și acela să nu-l stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi.
54. Iar dacă el nu se va răscumpăra în chipul acesta, atunci în anul jubileu va ieși el însuși, și împreună cu el, și copiii lui,
55. Pentru că fiii lui Israel sunt robii Mei; robii Mei sunt ei, că Eu i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

▲ Începutul paginii.