Biblia/Vechiul Testament/Numerii/Capitolul 20
- În luna întâi a ajuns toată obștea fiilor lui Israel în pustiul Sin și s-a oprit poporul în Cadeș. Și a murit Mariam și a fost îngropată acolo.
- Acolo însă nu era apă pentru obște și s-au adunat ei împotriva lui Moise și a lui Aaron,
- Și blestema poporul pe Moise și zicea: „O, de am fi murit și noi când au murit frații noștri înaintea Domnului!
- La ce ați adus voi obștea Domnului în pustiul acesta, ca să ne omorâți și pe noi și dobitoacele noastre?
- Și la ce ne-ați scos din Egipt, ca să ne aduceți în acest loc rău, unde nu se poate semăna și nu sunt nici smochini, nici vite, nici rodii și nici măcar apă de băut?”
- Atunci s-au dus Moise și Aaron din fața poporului la ușa cortului adunării și au căzut cu fetele la pământ și s-a arătat slava Domnului peste ei.
- Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
- „Ia toiagul și adună obștea, tu și Aaron, fratele tău, și grăiți stâncii înaintea lor și ea vă va da apă; și le veți scoate apă din stâncă și veți adăpa obștea și dobitoacele ei”.
- A luat deci Moise toiagul din fața Domnului, cum poruncise Domnul.
- Și au adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și a zis către obște: „Ascultați, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă?”
- Apoi și-a ridicat Moise mâna și a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori și a ieșit apă multă și au băut obștea și dobitoacele ei.
- Atunci a zis Domnul către Moise și Aaron: „Pentru că nu M-ați crezut, ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veți duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau”.
- Aceasta este apa Meriba, căci aici fiii lui Israel s-au certat înaintea Domnului, iar El S-a sfințit între ei.
- Din Cadeș a trimis Moise soli la regele Edomului, ca să-i spună: „Așa zice fratele tău Israel: Tu știi toate greutățile ce am îndurat.
- Părinții noștri s-au pogorât în Egipt și noi am pribegit în Egipt vreme multă; dar Egiptenii ne-au făcut rău nouă și părinților noștri.
- De aceea am strigat către Domnul și a auzit Domnul glasul nostru și a trimis îngerul Său de ne-a scos din Egipt; și acum suntem în Cadeș, orașul cel mai apropiat de hotarul tău.
- Îngăduiește-ne să trecem prin țara ta, că nu ne vom abate pe la ogoare și pe la vii, nici apă nu vom bea din fântânile tale; ci vom trece pe drumul împărătesc, neabătându-ne nici la dreapta, nici la stânga, până vom ieși din hotarele tale”.
- Edom însă i-a răspuns: „Să nu treci pe la mine, iar de nu vei asculta voi ieși cu război înaintea ta”.
- Zisu-i-au fiii lui Israel: „Vom merge pe drumul cel mare și de vom bea din apa ta, noi sau dobitoacele noastre, îți vom plăti; vom trece numai cu piciorul, ceea ce e un lucru de nimic”.
- Iar acela i-a răspuns: „Să nu treci pe la mine!” Și a ieșit Edom înaintea lui cu popor mult și cu mână puternică.
- Deci nu s-a învoit Edom să dea voie lui Israel să treacă prin hotarele lui și Israel s-a depărtat de la el.
- După aceea au pornit fiii lui Israel din Cadeș și au venit toată obștea la muntele Hor.
- Iar la muntele Hor, care e lângă hotarele țării lui Edom, a grăit Domnul cu Moise și cu Aaron și a zis:
- „Aaron va fi adăugat la poporul său, că el nu va intra în pământul pe care îl voi da fiilor lui Israel, pentru că nu v-ați supus poruncii Mele la apa Meriba.
- Să iei dar pe fratele tău Aaron și pe Eleazar, fiul lui, și să-i sui pe muntele Hor înaintea întregii obști;
- Să dezbraci acolo de pe Aaron hainele lui și să îmbraci cu ele pe Eleazar, fiul lui, și Aaron să se ducă și să moară acolo”.
- Și a făcut Moise așa cum îi poruncise Domnul: i-a suit pe muntele Hor înaintea ochilor întregii obști.
- Acolo a dezbrăcat Moise de pe Aaron hainele lui și a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul lui. Și a murit Aaron pe vârful muntelui, iar Moise și Eleazar s-au pogorât din munte.
- Văzând toată obștea că a murit Aaron, l-a plâns toată casa lui Israel treizeci de zile.
| ▲ Începutul paginii. |