Biblia/Vechiul Testament/Numerii/Capitolul 32

←←Capitolul 31

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Numerii, Capitolul 32)

Capitolul 33→→

Descarcă această pagină ca EPUB

Iar fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau foarte multe turme; dar văzând că pământul Iazer și pământul Galaad sunt locuri bune pentru turme,
Au venit fiii lui Gad și fiii lui Ruben și au grăit cu Moise, cu Eleazar preotul și cu căpeteniile obștii și au zis:
„Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Heșbonul, Eleale, Sevam, Nebo și Beon,
Ținuturile, pe care Domnul le-a lovit înaintea obștii lui Israel, sunt pământuri bune pentru turme, și robii tăi au turme”.
Și au mai zis: „De-am aflat trecere în ochii tăi, dă pământurile acestea robilor tăi în stăpânire și nu ne trece peste Iordan”.
Moise însă a zis către fiii lui Gad și către fiii lui Ruben: „Frații voștri se duc la război, iar voi să rămâneți aici?
Pentru ce întoarceți inima fiilor lui Israel să nu treacă în pământul pe care Domnul li-l dă?
Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cadeș-Barne ca să cerceteze țara:
Au mers până în valea Eșcol, au văzut pământul și au abătut inima fiilor lui Israel, ca să nu meargă aceștia în pământul pe care Domnul li-l dă.
Dar s-a aprins în ziua aceea mânia Domnului și S-a jurat și a zis:
„Oamenii aceștia, care au ieșit din Egipt și care sunt de douăzeci de ani și mai mari și cunosc binele și răul, nu vor vedea pământul, pentru care Eu M-am jurat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov.
Pentru că nu Mi s-au supus Mie, afară de Caleb, fiul lui Iefone Chenezul, și de Iosua, fiul lui Navi, pentru că aceștia s-au supus Domnului”.
S-a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel și i-a purtat prin pustie patruzeci de ani, până când s-a sfârșit tot neamul care făcuse rău înaintea Domnului.
Și iată acum, în locul părinților voștri v-ați ridicat voi, sămânța păcătoșilor, ca să sporiți încă și mai mult iuțimea mâniei Domnului asupra lui Israel.
Dacă vă veți abate de la El, iarăși va lăsa pe Israel în pustie și veți pierde tot poporul acesta”.
Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: „Noi ne vom face aici staule pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri;
Iar noi înșine cei dintâi ne vom înarma și vom merge înaintea fiilor lui Israel, până ce îi vom duce la locurile lor; iar copiii noștri vor rămâne în cetățile întărite, pentru ca să nu fie în primejdie din partea oamenilor locului.
Nu ne vom întoarce la casele noastre, până când fiii lui Israel nu vor intra fiecare în moștenirea sa;
Căci nu vom lua împreună cu ei moștenire dincolo de Iordan și nici mai departe, dacă ni se va da parte dincoace de Iordan, spre răsărit”.
Atunci a zis Moise către ei: „De veți face aceasta, de veți merge înarmați la război înaintea Domnului,
De va trece fiecare din voi înarmat peste Iordan înaintea Domnului, până când va pierde El pe vrăjmașii Săi înaintea Sa și până când va fi cuprins pământul înaintea Lui,
Atunci, după ce vă veți întoarce, veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel și veți avea pământul acesta moștenire înaintea Domnului.
Iar de nu veți face așa, veți greși înaintea Domnului și veți suferi pedeapsa care vă va ajunge pentru păcatul vostru.
Zidiți-vă cetăți pentru copiii voștri și staule pentru oile voastre și faceți cele ce ați rostit cu buzele voastre”.
Zis-au fiii lui Gad și fiii lui Ruben către Moise: „Robii tăi vor face cum poruncește domnul nostru.
Copiii noștri, femeile noastre, turmele noastre și toate vitele noastre vor rămâne aici în cetățile Galaadului;
Iar robii tăi, înarmați cu toții ca oșteni, vor merge înaintea Domnului la război, cum zice domnul nostru”.
Atunci a dat Moise poruncă pentru ei lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui Navi, și căpeteniilor semințiilor fiilor lui Israel,
Și le-a zis Moise: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben vor trece cu voi peste Iordan, întrarmându-se cu toții pentru război înaintea Domnului, după ce tara va fi supusă înaintea voastră, să le dați pământul Galaad în stăpânire.
Iar dacă ei nu vor merge cu voi înarmați pentru război înaintea Domnului, să trimiteți înaintea voastră averea lor, femeile lor și vitele lor în pământul Canaan și ei să primească moșie împreună cu voi în pământul Canaanului”.
Iar fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns și au zis: „Cum a zis domnul robilor tăi așa vom și face.
Vom merge înarmați înaintea Domnului în pământul Canaan, iar partea noastră de moșie să fie de astă parte de Iordan”.
Atunci Moise le-a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, tara lui Sihon, regele Amoreilor, și țara lui Og, regele Vasanului, pământul cu orașele lui și împrejurimile și cetățile din toate părțile țării.
Și au zidit fiii lui Gad: Dibonul, Atarotul, Aroerul,
Atarot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha,
Bet-Nimra și Bet-Haran, cetăți întărite și staule pentru oi.
Fiii lui Ruben au zidit Heșbonul, Eleale, Chiriataimul,
Nebo, Baal-Meonul și Sibma, ale căror nume au fost schimbate și au dat alte nume orașelor pe care le-au zidit ei.
Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au dus în Galaad și l-au luat și au alungat pe Amoreii care erau acolo.
Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, și s-a așezat acela acolo.
Iair, fiul lui Manase, s-a dus și a luat sălașurile lor și le-a numit sălașurile lui Iair.
Iar Nobah s-a dus și a luat Chenatul și cetățile care țineau de el și l-a numit după numele său: Nobah.

▲ Începutul paginii.