Biblia/Vechiul Testament/Plângerile lui Ieremia/Capitolul 5
- Adu-ți aminte, Doamne, de cele întâmplate, și vezi ocara noastră!
- Moștenirea și casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.
- Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
- Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.
- Pe grumajii noștri stau prigonitorii și, deși n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
- Întindem mâna către Egipt și Asiria ca să ne sature de pâine.
- Părinții noștri au greșit și nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.
- Slugi ne stăpânesc și nimeni nu vine să ne scoată din mina lor.
- Cu primejdia vieții noastre ne agonisim pâinea, în fața sabiei care ne amenință în pustiu.
- Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.
- Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetățile lui Iuda.
- Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, fețele bătrânilor nu au mai fost luate în seamă.
- Flăcăii au învârtit la râșniță și tinerii s-au poticnit cărând lemne.
- Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
- S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.
- Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!
- Pentru aceasta inima noastră tânjește și ochii s-au întunecat.
- Muntele Sionului a rămas pustiu și pe el se plimbă vulpile.
- Tu, Doamne, împărățești în veci și scaunul Tău în neam de neam!
- Pentru ce vrei să ne uiți, să ne părăsești atât de multă vreme?
- Întoarce-Te către noi și ne vom întoarce; înnoiește zilele noastre ca în vremea cea de demult!
- Sau Tu ne-ai urgisit și Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?
| ▲ Începutul paginii. |