Biblia/Vechiul Testament/Proverbele/Capitolul 15

 

1. Un răspuns blând domolește mânia, iar un cuvânt aspru ațâță mânia.
2. Limba celor înțelepți picură știință, iar gura celor nebuni revarsă prostie.
3. Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni și asupra celor răi.
4. Limba dulce este pom al vieții, iar limba vicleană zdrobește inima.
5. Nebunul nu ia în seamă învățătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înțelept.
6. În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câștigul celui fără de lege este tulburare.
7. Buzele celor înțelepți răspândesc știința, dar inima celor nebuni nu.
8. Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepți este plăcerea Lui.
9. Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după dreptate.
10. O certare aspră capătă ,el ce părăsește cărarea; cel ce urgisește mustrarea va muri.
11. Iadul și adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.
12. Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înțelepți.
13. O inimă veselă înseninează fața, iar când inima e tristă și duhul e fără de curaj.
14. Inima înțeleaptă caută știința, iar gura celor nebuni se simte mulțumită cu nebunia.
15. Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulțumită este un ospăț necurmat.
16. Mai bine puțin intru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare și tulburare (multă).
17. Mai mult face o mâncare de verdețuri și cu dragoste, decât un bou îngrășat și cu ură.
18. Omul mânios ațâță cearta, pe când cel domol liniștește aprinderea.
19. Calea celui leneș e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.
20. Fiul înțelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.
21. Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înțelept merge pe calea dreaptă.
22. Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipsește chibzuirea, dar ele își iau ființă cu mulți sfătuitori.
23. Omul se bucură pentru un răspuns bun ieșit din gura lui și cât e de bună vorba spusă la locul ei!
24. Înțeleptul merge pe cărarea vieții ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
25. Domnul prăbușește casa celor mândri și întărește hotarul văduvei.
26. Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).
27. Cel ce umblă după câștig nedrept își surpă casa lui, iar cel ce urăște mita va trăi.
28. Inima celui drept chibzuiește ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiți împrăștie răutăți.
29. Domnul se ține departe de cei nelegiuiți, dar ascultă rugăciunea celor drepți.
30. O privire binevoitoare înveselește inima și o veste bună întărește oasele.
31. Urechea care ascultă o dojană folositoare vieții își are locașul printre cei înțelepți.
32. Cel ce leapădă mustrarea își urgisește sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândește înțelepciune.
33. Frica de Dumnezeu este învățătură și înțelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.

▲ Începutul paginii.