Biblia/Vechiul Testament/Proverbele/Capitolul 29

 

1. Un om pedepsit îndelung și tare la cerbice va fi intr-o clipă zdrobit și fără vindecare.
2. Când drepții domnesc se bucură poporul și, când stăpânesc cei fără de lege, suspină.
3. Cine iubește înțelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele își prăpădește averea.
4. Un conducător prin dreptate face să propășească țara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.
5. Omul care lingușește pe prietenul său întinde cursă pașilor lui.
6. Pe calea celui rău este întins un laț, dar dreptul trebuie să fugă și să salte de bucurie.
7. Omul drept se îngrijește de pricina celor sărmani; celui fără de lege nu-i pasă de ei.
8. Batjocoritorii răscoală cetatea, iar cei înțelepți potolesc mânia.
9. Când un înțelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-și pierde cumpătul.
10. Oamenii setoși de sânge urăsc pe cel fără prihană, iar cei drepți ocrotesc viața lui.
11. Nebunul face să izbucnească pornirea lui pătimașă, iar înțeleptul își înfrânează mânia.
12. Când un conducător ascultă de cuvinte mincinoase, toți slujitorii săi sunt răi.
13. Săracul și cu cel ce asuprește pe cei săraci se întâlnesc; Cel ce luminează ochii amândurora este Domnul.
14. Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci își întărește scaunul lui pe veci.
15. Varga și certarea aduc înțelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face rușine maicii sale.
16. Când cei fără de lege domnesc se înmulțesc răutățile, iar drepții vor vedea (cu bucurie) prăbușirea lor.
17. Mustră pe fiul tău și el iți va fi odihnă și îți va face plăcere sufletului tău.
18. Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzește legea!
19. Sluga nu se îndreaptă numai cu povețe, fiindcă, deși pricepe, însă nu ascultă.
20. Dacă vezi un om care se zorește la vorbă, atunci pentru un nebun e mai multă nădejde decât pentru el.
21. Dacă (vreun stăpân) dezmiardă din copilărie pe robul său, acesta ajunge la sfârșit să se creadă fiu.
22. Un om mânios ațâță cearta și cel aprig săvârșește multe păcate.
23. Mândria umilește pe om, iar de cinste are parte cel smerit.
24. Cel ce împarte cu hoțul își urăște sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic.
25. Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduiește în Domnul stă la adăpost.
26. Mulți caută fața stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul.
27. Omul nedrept este urâciune pentru cei drepți, iar cel drept este o urâciune pentru cei răi.

▲ Începutul paginii.