Biblia/Vechiul Testament/Proverbele/Capitolul 6
- Fiul meu, dacă te-ai pus chezaș pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul,
- Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieșite din gura ta și te-ai legat prin cuvintele gurii tale.
- Fă dar, fiul meu, aceasta: o, izbăvește-te. Și fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te și cazi la picioarele aproapelui tău și-l roagă;
- Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale.
- Și te izbăvește ca o căprioară din mâna vânătorului și ca o pasăre din mâna păsărarului.
- Du-te, leneșule, la furnică și vezi munca ei și prinde minte!
- Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor,
- Își pregătește de cu vară hrana ei și își strânge la seceriș mâncare. Sau mergi la albină și vezi cât e de harnică și ce lucrare iscusită săvârșește. Munca ei o folosesc spre sănătate și regii și oamenii de rând. Ea e iubită și lăudată de toți, deși e slabă în putere, dar e minunată cu iscusința.
- Până când, leneșule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău?
- "Puțin somn, încă puțină ațipire, puțin să mai stau în pat cu mâinile încrucișate!"
- Iată vine sărăcia ca un trecător și nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerișul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.
- Omul de nimic, omul necinstit și viclean umblă cu minciuna pe buze.
- Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.
- în inima lui e vicleșug, pururea se gândește la rău și seamănă gâlceavă.
- Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată și fără leac.
- Șase sunt lucrurile pe care le urăște Domnul, ba chiar șapte de care se scârbește cugetul Său:
- Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
- Inima care plănuiește gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,
- Martorul mincinos care spune minciuni și cel care seamănă vrajbă între frați.
- Păzește, fiule, povața tatălui tău și nu lepăda îndemnul maicii tale.
- Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău.
- Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deștepta vor grăi cu tine.
- Că povața este un sfeșnic bun și legea o lumină, iar îndemnurile care dau învățătură sunt calea vieții.
- Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine.
- Nu dori frumusețea ei întru inima ta și să nu te vâneze cu genele ei.
- Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soție dorește un suflet de mare preț.
- Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veșmintele lui să nu ardă?
- Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile?
- Așa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit.
- Nimeni nu disprețuiește un hoț pentru că a furat ca să-și astâmpere foamea;
- Dar când a fost prins, el dă înapoi înșeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui.
- Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuși făcând astfel;
- El nu dobândește decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se șterge.
- Pizma trezește mânia omului defăimat și el este fără milă în ziua răzbunării;
- El nu se uită la nici un preț de răscumpărare, și chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzește.
| ▲ Începutul paginii. |