Bogatul și săracul
Bogatul și săracul
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Frunzuliță de dudău,
- La umbră, la făgădău
- Beau săracul și bogatul.[1]
- Beau stăpânul și argatul.
- Iar bogatul se mândrea
- Și-n glas mare poruncea:
- "Măi crâșmar,
- Măi făgădar!
- Adă-mi mie vin de-un ban
- Ca să beau cu ist sărman."
- Iar săracul că râdea
- Și din gură poruncea:
- "Măi crâșmar,
- Măi făgădar!
- Adă-mi mie vin de-un zlot[2]
- Să-l beau cu bogatul tot!
- „Măi sărace, sărăcilă,
- De ce vrei să-mi faci în silă?
- Nu-ți pune punga cu mine,
- Că n-ai cămașă pe tine,
- Nici nu ai turme de oi,
- Nici coșar cu păpușoi,
- Nici car mare-n patru boi
- Ca să poți cinsti cu noi."[3]
- „Mai bogate, bogățele!
- Dacă ai averi de-acele,
- Nu-mi scoate ochii cu ele.
- Că averile de frunte
- Sunt ca un izvor de munte,
- Astăzi curge și îneacă
- Și mâini scade ș-apoi seacă!
- De ai turme mari de oi,
- Ai și turme de nevoi,
- Că pe unde-s turme blânzi
- Sunt și lupi mereu flămânzi."
- „Măi sărace, sărăcilă!
- Face-mi-aș de tine milă
- De n-ai fi tu om pizmaș
- Și la inimă vrăjmaș."
- „Măi bogate, bogățele!
- Nu fi dușman gurii mele,
- Că nu-ți vreau nici rău, nici bine,
- N-am ce împărți cu tine.
- Tu ai care cu opt boi,
- Ai coșar cu păpușoi,
- Eu, un cal bun de nevoi!
- Tu ai bani de vânturat,
- Galbeni mulți de semănat,
- Eu am numai un topor
- Care mi-e bun frățior,
- Dar ce-aduni tu într-o vară,
- Eu adun numa-ntr-o seară,
- Că toporul mi-i vrăjit,
- Cu tăișul oțelit,
- Și când el se-ntoarce-n vânt,
- Cad bogații la pământ.
- Măi crâșmar,
- Măi făgădar!
- Adă-o vadră de Cotnar[4]
- Și de plată n-ai habar,
- Că săracul când cinstește
- Varsă sânge și plătește!"[5]
Note
modifică- ↑ Carul țărănesc ce purta la romani numele de carrum se numea și sarracum. Este dar de presupus fără amăgire că cuvântul de sărac, adică neavut, a denumit din vechime pe oamenii însărcinați cu ducerea carelor, oameni cu simbrie și lipsiți de avere.
- ↑ Zlotul e o monedă de convenție, precum leul, a cărei valoare e de 30 parale. Obiceiul de a se număra în zloturi s-a pierdut mai cu totul în țările românești.
- ↑ Cuvântul cinste, de origine slavonă, a fost rău înțeles și întrebuințat până acum ca să exprime onorul. A se cinsti vrea sa zică a bea împreună la crâșmă sau, cum zic francezii, se traiter.
- ↑ Moldova produce vinuri foarte bune, care sunt menite a deschide un izvor de mare comerț țării. Unele podgorii mai ales, precum Agiudul, Crucea, Socola, Panciul, Odobeștii etc., sunt vestite pentru calitatea productelor lor.
Cotnariul e însă vinul de frunte al Moldovei. În acea podgorie se găsesc viile lui Ștefan-vodă. - ↑ Expresia varsă sânge nu înseamnă aice că săracul ar fi ucigător de oameni. Ea vrea să zică că ar vărsa sudori de sânge, lucrând, pentru ca să dea dreptul cui se cuvine.
Nu e în firea românului de a face moarte de om; el nu cunoaște simțirea răzbunării, vendetta italienilor. Crimele cu premeditare sunt foarte rare în țară: cele mai multe provin din furia mâniei sau din cauza băuturii. Gelozia încă produce din când în când acte criminale.
Finitul acestui cântec are o variantă care pune în gura săracului următoarele cuvinte:- „Tu ai galbeni la chimir,
- Eu am un seleaf cu fir,
- Și-n seleaf un iatagan
- Ce mă scapă de alean.
- Tu ai casă și ai masă,
- Eu am lunca cea frumoasă,
- Și ce-aduni tu într-o vară,
- Eu adun numa-ntr-o seară."