Brățara nopților/XXIII.

←XXII

Brățara nopților de Ilarie Voronca XXIII

XXIV→

Furtunile apleacă balanța zilelor furtunile
Au aruncat peste umărul nostru banduliera fulgerului
Beteala incendiilor
Furtunile au spart ferestrele vântului
Și se despletesc coamele de țipete
Se leagănă fluxul glasului
Cârma inimii geme
Și ca o colivie ochiul primește pasărea ploii.
Ploaia – câte scări de mătase pentru buclele norilor
Câte coarde destinate peste ecoul flăcărilor
Când cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară se oprește sub balconul de apă
Și castelana desprinde ca o fundă surâsul din cascada de azur a singurătății.
Câmpiile dansează cu pasul lent în ierburi
Și fluviile ca șerpii se târăsc pe spinarea nopții,
Noaptea se teme de alunecarea în oglindă a șarpelui
Noaptea își scufundă fața în fântâna de răcoare a aurorei
Noaptea se prelinge pe geamul opac al sângelui
Ca o bufniță noaptea adoarme în ruinele oceanelor.
Dar uraganul nechează ca un armăsar la jarul stelelor
Copacii bat mătănii
Și cerul își oferă pântecul bisturiului în zigzag al trăsnetului.
Se scutură ca o mantie un suflu peste întinderi
Ca bărci uriașe codrii naufragiază-n dantelele de brumă
Vocile, ca frunze, vibrează-n transparență.
Și totuși răscolești cu unghiile azurul și țărâna
Din carnea ta rupi arcul cu care vei stăpâni zimbrii visului
Sângele tău e-n trâmbițele vinelor chiotul
Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera
Cum rădăcinile îți pun brățări la glezne
Și hățurile drumurilor îți rod palmele și umerii
Și cuțitul destinului îți smulge zilele
Cum de pe trupul peștelui solzii.

Dar ca niște cupe mările se ridică până la buzele lunei
Mările sunt mâinile orbilor înălțate în laptele luminei
Mările sunt treptele pentru intrarea în amfiteatru a acestei dansatoare:
AVENTURA
Aplauzele se frâng ca păsările în pânzele corăbiilor
Și valul pune pe fruntea înecatului o aureolă.

Târziu în sertarele văilor izvoarele sunt ca șuvițele de păr ale iubitului dispărut
Visurile încremenesc ca stalactitele în peșterile ochiului
La sânul anotimpurilor atârnă colierele de fructe
Și către acoperișul frunții se înalță colonadele florilor.