Broasca țestoasă

 

Nu-i vezi nici cap, nici coadă, nici picioare.
Un bolovan... Dar dac-o lași în pace,
Ea scoate botul de sub carapace
Și ‘ncet-încet se pune în mișcare...

În câte milioane de tipare,
Cu haine transparente sau opace,
A trebuit Viața să se-mbrace
În drumu-i de prefaceri milenare!

Căci dibuind o formă mai perfectă,
De la amibă până la insectă
S-a rătăcit în mii de ipoteze.

Și cât drum lung și evoluții grele,
Pân-a ajuns Natura să creeze
Gingașa formă a iubitei mele!