Brumărelul

Brumărelul

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

Într-o verde grădiniță

Șade-o dalbă copiliță

Pe-așternut de calonfiri,

La umbră de trandafiri.

Trece-un voinicel cu grabă,

Și din fugă o întreabă:

—Spune-mi, dalbă copiliță,

Cu rumena ta guriță,

Ești nevastă, ori ești fată,^[1]

Ori zâna din ceri picată?

—Nici nevastă sunt, nici fată,

Nici zână din ceri picată,

Ci sunt floare garofiță,

Răsărită-n grădiniță;

Dar tu, voinicele, spune,

Ești însurat, ori ești june?

—Eu sunt, dragă, Brumărelul,

Îi răspunse voinicelul.

Eu vin seara, pe răcoare,

De mă culc pe sân de floare,

Și când plec voios, cu soare,^[2]

După mine floarea moare!

Note

1. După datina antică fetele poartă capul gol, până când se mărită, iar de cum se cunună, ele pun ștergare pe cap.
   Cuvântul nevastă își trage etimologia de la numele zânei Vesta, căreia fecioarele erau închinate în timpul romanilor. Măritându-se, fata iese din rândul vestalelor și încetează de a fi supusă cultului zânei Vesta. Ea se face nevesta, nevastă.
2. Tablou poetic, alegorie ingenioasă de pierirea florilor bătute de brumă. Brumărel este numele lunii lui octombrie, când încep a cădea brume mici. Românii dau lunilor numiri potrivite cu timpurile anului, de exemplu:

   Ianuarie se numește Cărindari sau Gerari, adică începutul colindelor anului și al gerului.

   Februarie, Faur sau Făurar, adică a faurilor de fier, care pregătesc fierele aratului.

   Martie, Mărțișor sau Germănar (încolțitor).

   April, Prier (deschizător) sau Florari.

   Mai, Frunzar sau Prătar (a ierburilor).

   Iunie, Cireșel (a cireșelor).

   Iulie, Cuptor (a fierbințelilor).

   August, Măsălar (a secerișului).

   Septembrie, Răpciune sau Vinicer și Vinițel (a vinului).

   Octombrie, Brumărel.

   Noiembrie, Brumar sau Promorar (a brumei mari și a promoroacei).

   Decembrie, Andrea sau Neios (a ninsoarei).