Bunicul (Magda Isanos)
Din inima matale multe rânduri
De stânjenei, bunicule, crescură...
...Și te-am uitat, că zilele cu ură
Ne-ntâmpinau... și nopțile cu gânduri...
E-adevărat că seara, din portrete,
Ni se părea cu jale că priveai;
Dar ne gândeam: „Desigur că-i în rai...”
Și ne-ntorceam cu fața la perete...
|
Această lucrare se află în domeniul public deoarece drepturile de autor au expirat. Se aplică în Statele Unite, Canada, Uniunea Europeană și în acele țări cu o limită a drepturilor de autor acoperind întreaga viață a autorului acesteia plus 70 de ani. Traducerile publicate ulterior pot fi supuse drepturilor de autor. |