Când a murit
(Margareta Otnescu)
Voi ce plângeți
A mea moarte,
Voi ce duceți
Greaua soarte
Ce e dată pe pământ,
Ascultați-mi vocea tristă
Ce se-nalță din mormânt,
Azi când Moartea p-a sa listă,
Nemiloasă m-a înscris.
Chiar în ceruri mi-era scris
Ca în floarea vieții mele,
Și scutită d-ori ce rele
Ce ne fac din traiu un chin,
Cătând marea-mi fericire,
Uitând jale și suspin,
Către ceruri cu grăbire
Să m-afund în nemurire.
Nu plângeți; sunt ferice; e pace unde sunt!
Păstrez de voi, amice, o lină amintire,
Dar părăsind în grabă cel lut de pe pământ,
Mă-nalț acuma din sfere-n sfere,
Văd soarele cum piere,
Și stelele departe le las în zborul meu,
Zburând spre Dumnezeu.
23 Noembre, 1889
- ↑ 4 versuri monometre de peonul al 3-ea; apoi dimetre de peonul al 3-ea, de 8 și de 7. Finitul: iambice trei versuri tetametre, apoi un trimetru, un dimetru, iar un tetametru și un dimetru. Poezie slabă, fiind o improvizațiune. Lista Morții e ceva ridicol. Dacă public poezia e pentru frumusețea produsă de schimbarea ritmului la sfârșit.