Când privești oglinda mărei

Când privești oglinda mărei
de Mihai Eminescu
4222Când privești oglinda măreiMihai Eminescu


Când privești oglinda mărei,
       Vezi în ea
Țărmuri verzi și cerul sărei,
       Nor și stea.
Unda-n plesnetul ei geme
       Și Eol
Sună-n papura ce freme
       Barcarol.

Un minut dacă te-i pierde,
       Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
       Și amar,
Colo-n umeda-i pustie,
       Ca-n sicriu,
Te-ai simți pe vecinicie
       Mort de viu.

Vezi pe buza mea pălită
       Un surâs,
Vezi pe fruntea-mi liniștită
       Dulce vis,
Și al luncei vânt de vară
       Călduros
Cântă-n lira mea amară
       Lănguros.

De-ai pătrunde c-o privire
       Al meu sân,
Să vezi marea-i de mâhnire
       Și venin,
Ai cunoaște-atuncea bine
       Traiul meu:
Suflet mort, zâmbiri senine ­
       Iată eu.