Când va vorbi femeia ...

 

... vor tremura în haos vibrări de oale sparte
Și-n lumile de cratiți și de tigăi deșarte,
Vor fumega în spasme de fumuri violete
Anemice sarmale,
Și ftizice cotlete,
Și arse maioneze vor plânge-n ziua ceea,
Când, searbădă, vorbi-va la Cameră femeia.

Va leșina pământul și largurile firei,
Se vor mândri matroane din Teiu
Și Dealu-Spirei.
Și vor ofta bărbații,
Și vor țipa copiii.
S-o umple de alaiuri meleagul României,
Și jale fi-va-n case și plâns afară fi-va,
Când va trânti cu pumnul în masă
Paraschiva.

Va naște zvon de glasuri, interpelări
Și tropot,
Atacuri, întreruperi cu aiurări de clopot,
Vor naște toalete și va domni Nimicul.

Într-un proiect de lege se va trezi
Ibricul,
Și pudra,
Și juponul,
Chiuloții și caleașca,
Când, searbădă, vorbi-va la Cameră Popeasca.