Cântări uitate

 

Cântări uitate de demult îți vine câte una
și-nvie ce-ți credeai trecut și mort pe totdeauna.
Câte-un cuvânt știut cândva învie dintr-o dată
și inima până-n străfund ți-o răscolește toată.

Erai copil cu mama ta și ea cânta cu tine
cântarea ei, cântarea ta, știută-atât de bine.
Dar mama ta s-a dus – și-apoi te-ai dus și tu în lume,
s-au dus și sfintele cântări de nici le știi de nume.

Dar, iată, azi îți vin din nou și poate că-n vreuna
învie iarăși ce-ți credeai uitat pe totdeauna.
O, de-ai putea să te pătrunzi de-o dulce amintire
și la Hristos cu mama ta să-ntorci spre mântuire…

Acestă lucrare este considerată a se afla în domeniul public, fiind publicată în cadrul unor manifestări sau discursuri publice despre care se presupune că nu sunt sub licență. În cazul în care lucrarea este supusă drepturilor de autor, va fi necesar ca acestă pagină să fie ștersă, reprezentând o posibilă violare a acestor drepturi. Acest format ar trebui folosit numai după ce s-a depus un efort rezonabil pentru a determina statulul lucrării.