Cântarea dracilor în preziua potopului

Cântarea dracilor în preziua potopului
de George Gordon Byron

Traducere de Ion Heliade Rădulescu

3925Cântarea dracilor în preziua potopuluiGeorge Gordon Byron


Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Om nu va mai fi, jertfa va lipsi.
Al nostru tiran fără de prinos
Va cere-n zadar scrumul cu miros.
Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi?
Șiroiul căzând, valul alergând
Lumea va-nghiți; și vântul turbat,
Peste ocean zburând dezlănțat,
Alți munți va nălța, unda volborând.
Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, lung plesnind,
Luciul lung întins va fi un mormânt,
Mormânt de triumf, mormânt tot pământ.
Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Vom vedea pierind, murind și murind
Neamul omenesc atât îngâmfat
D-al lui ticălos lut de defăimat.
A! ha! neam trufaș, te-am văzut pierind;
Oasele-ți albind, spălate sclipind,
Prin peșteri, prin văi, prin munți s-or opri;
Apa ne-ncetat tot le va goni,
Și moartea cu noi va privi rânjind:
Totul vedem rupt, susul peste subt:
Leul verșunat, tigrul furios
Loc își vor căta cu mielul fricos,
Pare c-ar fi frați ș-un lapte au supt.
Izvor cu șiroi spumegând vâjoi,
De sus șiroind, de jos volborând,
Totul dezlegând, totul mestecând, --
Ce haos frumos! umed mușuroi!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Moartea-apoi va sta, puțin va-nceta.
Pe dărâmături alți oameni mai noi,
Mai spurcați, mai răi, mai vrednici de noi
Se vor înmulți, — ea-i va secera.
Aste risipiri vor naște pieiri,
Alte ființi noi, veacuri, ani mai noi,
Alte boale noi, alte dureri noi,
Păcate mai noi, noi nelegiuiri.
Acei muritori — ce mai muritori! --
Vor fi însoțiți de chin, de dureri,
Ură și război, muncă,-mperecheri.
Ce mai muritori! ce mai muritori!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Acești omuleți — ce mai omuleți! --
Vor fi însoțiți de chin, de dureri,
Ură și război, muncă,-mperecheri.
Ce mai omuleți! ce mai drăguleți!
Ce mai omuleți! ce mai drăculeți!

1837