Cântec (Cerna)

Cântec de Panait Cerna

Convorbiri literare, XLIII, nr 2, februarie 1909

O, pasăre, ce-mi vii la geam
Și-mi cânți din zori nebună,
Ce-mi spui de vremea când plângeam,
În nopțile cu lună?

Ce mi-amintești de vehiul dor,
Cernită zburătoare?
De un suspin nepieritor –
De-o altă arătare? ...

Mai bine cântă-mi de noroc,
Suind voios în slavă –
Mai bine adu tânăr foc
În inima-mi bolnavă...

Ori ... ia-mi cu tine dorul greu –
Ia-mi sufletul ce moare,
Și du-te, du-te-n zări mereu,
Măiastră zburătoare …

Aleargă-n plaiuri oltenești
La mândra fără vină –
La mândre case-mpărătești
Cu geamul în lumină...

Privește-al ochilor ei rai,
Surâsul fără nume,
Ascultă tânărul ei grai –
Și vezi ce pierd pe lume ...

Și fă-mi din tot un dulce cânt,
Să-l cânți când iese luna –
Și-apoi ... coboară-mă-n mormânt
Mai trist ca totdeauna.