Cântec (Pavelescu, 1)
De ce în seara asta clară,
Ce lin se culcă peste văi,
Mai cat o altă primăvară
În ochii tăi?
Privește: cerul cu pământul
Parcă-s legați c-un brâu de sânge,
Și printre brazi, când trece vântul,
Plânge!
Deschide-ți inima de floare
Când mângâierile-i te-ajung,
Și fericirii trecătoare
Zâmbește lung!
Amurgu-n părul tău aruncă
Parcă-nadins umbră mai multă.
Ce doină stinsă moare-n luncă:
Ascultă!
Aș vrea, cum luna se ridică,
De m-ai iubi în adevăr,
Să-ți prind steluța care pică
În păr!