Cântec de mărturisire

 

Vine toamna — toamnă rece
Fata blondă nu mai trece.

— Fata mea din vis și gând
Te aștept, de când? de când?

De la geam de und’ privesc
Orele s’ascund și cresc.

Zilele se torc din gheme
Adăstarea urcă’n vreme.

Când ți-a fost să treci întâi,
Gândul meu ți-a spus: rămâi!

Mersul — undă de nuia —
Drumul par’că-l tămâia.

Din oblânc, sus, coapsa lină
Seamănă a mandolină.

Priveai drept, departe ’n zare
Amăgind a depărtare.

Fată blondă, priveai drept...
Știai poate c’am s’ aștept?