Cântecul călugărului
Cântecul călugărului
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Arză-te focul, pădure,
- Ș-ai cădea sub o secure!
- Arde-ar lemnele din tine
- Cum arde inima-n mine,
- Să-mi fac drum pân' la vecine,
- Și de sus, din mănăstire,
- Unde zac în părăsire,
- Să văd cârduri de copile
- Care mă sfârșesc de zile,
- Și să văd pe draga mea
- Care m-am iubit cu ea
- În copilăria mea.
- N-ar avea loc în pământ
- Și l-ar bate Domnul sfânt
- Cine m-a călugărit
- Și de ea m-a despărțit!
- Eu n-am fost de pustnicie,
- Căci am fost de voinicie,
- Nici am fost de mănăstire,
- Ci de lume cu iubire,
- Că mă-nchin pe la icoane
- Cu ochii pe la cucoane,
- Și citesc, întorc la file
- Cu ochii pe la copile.
- Unde văd o fată mare,
- Rasa-mi tremură-n spinare,
- Unde văd puicuța mea,
- Zboară sufletu-mi la ea
- Ca roiul la floricea!