Cântecul duhurilor de peste ape
Sufletul omului
Seamănă apei :
Din cer coboară,
La cer se sue,
Și iarăși silit e
Spre glie să cadă,
Veșnic schimbând.
Curge din nalta
Coamă de munte
Limpedea rază,
Pulberea-i joacă'n
Unde de nouri
Printre căldări.
Lesne primită
Vălură valuri,
Lin murmurându-și
Jos în adânc.
Steiuri se’nal|ă,
I-ațin puhoiul,
Spumegă apa
În răzvrătire,
Treaptă cu treaptă
În spre abis.
În neteda albie
Alunecă printre poeni,
Și pe lacul neîncrețit
Își oglindesc obrazul
Stelele toate.
Vântul e-al undei
Sprinten logodnic ;
Vânt răscolește
Valuri in spume.
Suflet de om,
Cum semeni cu apa !
Soartă de om,
De-asemeni ești vânt !