Cântecul lui Van Buck

Cântecul lui Van Buck[1]
de Bonifaciu Florescu

Publicată de Agenția Havas, 1892

44825Cântecul lui Van Buck[1]Bonifaciu Florescu


Frunză verde rozmarin,
Fă, Florico, fată mare,
Satul zice că Marin
Ți-ar fi dat mai ieri o floare.
Fi-va zvonu-adevărat,
Sau că-i basm din vânturi luat?

Când la sân îți prinse floare.
Cică, fată-ncântătoare,
Trupușoru-ți gingășel
Tremura ca vai de el,
Și la chipu-ți rumeior
Te roșeai ca un bujor.

Năzuroasă nu te face,
Păstoriță, dă-ne pace;
Că nu-ți place, nu mai spune,
Să primești la daruri bune,
Când păstoru-ți neschimbat
Iacă-o floare că ți-a dat.

(Să nu zici vorbă mare)

  1. Înainte de a cânta acest cântec, Van Buck, cântă:
    Eh! Vraiment, oui, mademorselle
    Eh! Vraiment, ou, nous serons trois,
    cea ce ai tradus astfel:
    Și în viața noastră, dragă,
    Într-o zi ne-om trezi trei.
    Versiuni de 8 și 8(sa 7) cu cezură dup-a 4-a. Dimatre de peonul al 3-ea (OO—O, Cezura trebuie să fie pusă dup-a 4-a, iar nu dup-a 3-a ca la versul al 4-ea. Amestec după plac de versuri catalectice și necatalectice; rima după plac urmată sau încrucișată, iar cele două versuri din urmă nu rimează cu altele din strofă.