Cântecul orbului
Cântecul orbului
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Frunză verde mărăcine,
- Vai ș-amar! amar de mine
- Nu știu ziua când se face,
- Că-n mormânt lumina-mi zace!
- Părăsit, eu stau în drum,
- Nu văd lumea nicidecum;
- Nu văd lume, nu văd soare,
- Nu văd mândre fețișoare,
- Încotro dau să mă-ntorc.
- Ochii mei de plâns se storc;
- Încotro mă învârtesc,
- Întuneric tot găsesc;
- Cine trece pe cărare
- Nu treacă cu nepăsare
- Că lumea-i amăgitoare
- Ca o floare trecătoare.
- Ca o apă curgătoare.
- Oameni buni, mă tânguiți
- Oameni buni! mă miluiți
- Căci cu-atât vă folosiți.
- Lumea asta-i o părere
- De avere, de putere
- Iar cuvântul orbului
- Suie-n naltul cerului.
- Și ruga sărmanului
- Stă la dreapta Domnului.