Cântecul orbului

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri


Frunză verde mărăcine,
Vai ș-amar! amar de mine
Nu știu ziua când se face,
Că-n mormânt lumina-mi zace!
Părăsit, eu stau în drum,
Nu văd lumea nicidecum;
Nu văd lume, nu văd soare,
Nu văd mândre fețișoare,
Încotro dau să mă-ntorc.
Ochii mei de plâns se storc;
Încotro mă învârtesc,
Întuneric tot găsesc;
Cine trece pe cărare
Nu treacă cu nepăsare
Că lumea-i amăgitoare
Ca o floare trecătoare.
Ca o apă curgătoare.
Oameni buni, mă tânguiți
Oameni buni! mă miluiți
Căci cu-atât vă folosiți.
Lumea asta-i o părere
De avere, de putere
Iar cuvântul orbului
Suie-n naltul cerului.
Și ruga sărmanului
Stă la dreapta Domnului.