Cântecul trubadurului
Îndurare!
Nici atâta să mai strig nu îndrăznesc.
Când te văd, încremenesc în admirare...
Te iubesc!
Îndurare!
Ci mai lasă-mă odată să privesc
Ochii tăi ce risipesc înfiorare...
Te iubesc!
Îndurare!
Când îți strâng mânuța albă ’ntineresc,
Simt în ochi lumini de soare ce răsare...
Te iubesc!
Îndurare!
Și oprește-ți pasul tău copilăresc
Lângă parcul meu de toamnă pe ’nserare...
Te iubesc!
- Sinaia. 1912