Câteva colinde de Sfântul Crăciun

Câteva colinde de Sfântul Crăciun

poezie populară culeasă de
Alexei Mateevici

I

Doi boieri de cei mari,

O! Leroi, Doamne [1]!

Ca și doi drumari,

O! Leroi, Doamne!

Vin din Rusalim,

Merg spre Vithleem.

Dară cine sunt?

Îi Iosif cel sfânt

Și Maria sfântă,

Care așa cuvântă:

— Iosif, mi-i greu

De acest drum rău.

Vină să ne odihnim.

Și să ne umbrim.

De un plop au dat

Și acolo au stat,

De s-au răcorit.

Plopul că s-o clătinat,

Umbra că s-au tras,

Soarele i-au ars...

Sfânta Maria

Mult se supără

Și mi-l blestemă,

Din gură-mi zicea:

— Plop afurisit,

Să nu fii rodit,

Să crești tot în sus,

Umbră nu mi-ai adus!

Iară au plecat

Și ei mi-au plecat

Prin văi și vâlcele,

Miriști, păpușoiști.

Precista au picat,

Căci s-au împiedicat

De-o tufă din cale.

Ea, oftând cu jale,

Din gură-mi zicea

Și mi-o blestema:

— Tufă-afurisită,

Să nu crești în sus,

Cine de tine se va-mpiedica,

Toți te-or blestema...

Iar au mai plecat,

Un măr au aflat.

Și ei s-au odihnit,

Mărul i-au umbrit,

Umbra ș-au lățit,

Soarele au pierit.

Sfânta Maria

Către măr zicea:

— Mărul înflorit,

Să fii tot rodit!

Să crești tu în lături,

Să sporești în roduri!

Iar Iosif grăia

Precistei îi spunea:

— Hai să ne grăbim,

La sfântul Vithleem,

Că iată, îi seară

Și-nnoptăm prin țară.

Și ei s-au sculat

Și-ndată-au plecat

Către Vithleem.

Cu toții să trăim

La anul și la mulți ani!

II

Dormiți, domni, dar nu dormiți,

Florile dalbe.

De-mi dormiți, de nu-mi dormiți,

Florile dalbe...

Faceți focul cum mai mare

Și aprindeți o lumânare

Ș-o candelă la icoană

Și-mi ieșiți și pân-afară,

De îl vedeți pe Hristos,

Cum vă vine de frumos,

De frumos, de cuvios

Cu veșmântul mohorât,

Lungu pân-în pământ.

Într-amândoi umerei

Scrise-s doi luceferei.

Mâna stângă crucea duce,

Și-n cea dreaptă, busuioc.

Crucea-i a bătrânilor,

Busuiocu-a fetelor,

Sănătatea a tuturor.

III

Sculați, stăpâni, nu dormiți,

Că nu-i vremea de dormit,

Ci-i vremea de-mpodobit.

Scoală, stăpână, slujnicele,

Să aștearnă mesele,

Să umple păharele,

Că vă vine Nașterea,

O Naștere de Împărat

Al lui Hristos Cel Luminat

În giulgiuri înfășurat.

Vine Domnul Dumnezeu

Cu o ceată de îngeri,

Făcând slujbe și cântări.

Vine Domnul Dumnezeu

Cu o ceata îngerească,

Pe diavoli să-i biruiască.

Vine Domnul Dumnezeu

Cu Vanghelia deschisă,

În mână cu făclia aprinsă...

Când Dumnezeu se năștea,

Rouă peste câmpi cădea,

Prin păduri lumini ardea,

Din nuiele

— luminele.

Dumnezeu așa zicea:

— Pomeniți Nașterea mea.

Cât de rar, în zile mari!

IV

Ce seară-i astă-seară?

Aceasta-i seara de Crăciun,

Să te veselești, om bun,

La cea masă de mătasă.

— Dar pe masă ce mai sunt?

Că mai sunt făclii arzând.

— Printre făclii ce mai sunt?

Că mai sunt colaci de grâu.

— Printre colaci ce mai sunt?

Tot păhăruțe cu vin.

— Dar la masa cine-mi șede?

În capul mesei

Șede Bunul Dumnezeu.

De-a dreapta lui Dumnezeu

Șede sfântul Petru.

La stânga lui Dumnezeu

Șede sfântu(l) Ion,

Iar lângă dânsul, stăpânul casei

Tot închină și suspină;

Și-nchină la răsărit,

Să-l audă Domnul Sfânt,

Domnul Sfânt pe-acest pământ,

În toarta paharului,

În lumina soarelui;

În buza paharului

Scris îi spicul grâului,

În fundul paharului

Scrisă-i vița vinului.

Dumnezeu din gură au grăit:

— Hai, noi, Petre, să mergem

C-avem mari de cununat

Și încă mici de botezat.

— La cei mari dar ce le vom da?

— Le vom da boi buni, ne-nvățați,

Ei vor trăi și-i vor învăța.

— La cei mici dar ce le vom da?

Le vom da cai mândri, ne-nvățați,

Vor crește și-i vor învăța.

V

Astazi Domnul s-a nascut

Din Fecioara s-a născut

Domnul Hristos pe pământ.

Lui Iuda i-a fost urât:

Iuda, iubitor de bani,

L-a vândut la ai săi dușmani

Numai cu treizeci de bani.

Bani in mina cind i-au pus,

Luatu-l-au și l-au dus

Pe dealul Golgotha-n sus:

Sus pe cruce ei l-au pus,

Cu sulița l-au străpuns.

Dea curs apa si mult singe

Cerul a-nceput a plinge

Soarele sa-ntunecat

Luna-n patru s-a crapat

Îngerii au prins a plânge

Și stelele încă toate,

Că n-a fost vrednic de moarte.

Și de-acolo l-au luat,

Groapa-n piatră i-au săpat

Și acolo l-au îngropat.

Grele străji i-au aruncat,

Să străjuiască pe Împărat!

De acum pân-în vecie

Mila Domnului să fie,

VI

Aceste case, aceste curți,

Domn, Domn din cer,

Așa-nalte, minunate,

Domn, Domn din cer (după fiecare stih),

De-s cu ceru-asemănate.

Dar în ele cine-mi șade?

Șade Bunul Dumnezeu

Și cu Maica Precista.

Lângă Bunul Dumnezeu

Șade moșul, moș Crăciun.

Lângă moșul, moș Crăciun,

Șade sfânt, sfântul Ștefan.

Lângă sfânt, sfântul Ștefan

Șade sfânt, sfântul Vasile,

Lângă sfânt, sfântul Vasile.

Șade sfânta Bobotează.

Lângă sfânta Bobotează

Șade sfânt, sfântul Ion.

Lângă sfânt, sfântul Ion

Șade sfântul Constantin.

Sus, mai sus, s-a înălțat,

Apa mării a râurat,

Văile a răsunat,

Pietrele a răsturnat,

Boieri mari s-au deșteptat

Și pe Domnul au lăudat.

Dormiți, dormiți, vă culcați

Și pe noi ne ascultați,

Dormiți, dormiți, odihniți

Și pe noi ne dăruiți

Tot cu aur și argint,

Bunătăți de pe pământ,

C-am umblat din sat în sat

Și pe la toți am urat [2].

Auzite și adunate de Al. Mat-ci

Decembrie 1912

[1] Cuvântul Leroi n-are nici o însemnare, „O, Leroi, Doamne" se cântă după fiecare stih pentru frumusețe.

[2] Colindele Crăciunului, după cum vedem, nu toate povestesc despre nașterea lui Hristos. Unele (de pildă, colinda V) povestesc chiar despre răstignirea și moartea Mântuitorului, iar altele nu ne povestesc nici aceasta, ci ne spun numai despre Dumnezeu, Mântuitorul, despre sfinți și altele,-- așa cum le întâlnește norodul moldovenesc. Se închipuiește de la sine că închipuirea aceasta adeseori este foarte greșită și deci nu se potrivește cu învățătura sfintei biserici. Colindele deci numai ne arată cum își închipuiește norodul prost adevărurile creștinești, dar nu pot să ne deie aceste adevăruri în toata întregimea lor.