Cîinele și șarpele
de Petre Ispirescu
27967Cîinele și șarpelePetre Ispirescu


Odată rău un cîine de colică-apucat
Mergea în jos cu capul și trupu-ncovoiat,
Cu foalele de coaste lipite de durere
Și coada-ntre picere.
P-o pajiște-nverzită, sub crîng în pădurice,
Abia mișcînd, molatec, un Șarpe întîlnește
Și-ndată se oprește.
„Ce vînt mi te aduce?” Lui Șarpele îi zice:
„Ia, umblu în neștire de colică coprins”.
„Mănîncă într-adins,
Din felul cel de iarbă și îți va trece-ndată.
Apoi de cumva știi
Și tu de p-unde vii,
D-a capului durere, ceva leacuri mă-nvață;
Căci truda-mi este mare cum vezi de p-a mea față.”
Potaia deodată,
Răspunse viclenește: „Să te tîrăști oricum
Cu capul a te pune la cel mai mare drum”.