Cînticul Margaritei

 

Auzit-ai, frate, de un plai frumos
Care-n veci răsună de cîntări iubite?
Unde se-mpreună cerul luminos
Cu albastrul mărei cei nemărginite?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Unde vîntul serii, blînd ca un suspin,
Leagănă-n tăcere dalbe flori de aur?
Unde pe-ale rodii salbe de rubin
Flutură verdeața frunzelor de laur?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Auzit-ai, frate, de acel Bosfor,
Ce din valuri iese și s-aruncă-n valuri?
Care oglindează ca prin vis ușor
Tainice saraiuri și-nverzite maluri ?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Unde călătorul, vesel îngînat,
Doarme-n legănarea lungelor caice,
Și în altă lume tainic deșteptat,
Vede împlinirea viselor ferice?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Auzit-ai, frate, de un plai îngeresc,
Unde înflorește scumpa nălucire?
Unde a iubirei dar dumnezeiesc
Ca cerescul suflet are nemurire?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !

Dar ce zic? Ah ! unde, unde este plai
Mai frumos, mai vesel, mai bun d eiubire
Decît țara noastră, acest dulce rai
Plin de încîntare, plin de fericire?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu !