Călugărenii (Alexandru Macedonski)

 

Muză, inspiră-mă, lira-mi să murmure
Numele-eroilor cu fapte rari,
Nobilă cântecu-i, fă-l demn de luptele
Și strălucirile timpilor mari.
Bolintineanu.

Ale Islamului hordele barbare
Vin ca lăcustele câmpu-negrind;
Sila cea groaznică, moartea și flacăra
Calcă pe țarine lung vuvuind!
Spuneți Românilor, ce fac popoarele
Când își văd patria tristă gemând?...
Oare-ntind brațele și primesc fiarele,
Sau încing spadele și mor luptând?...
Spuneți Românilor, să-nălțăm armele,
Sau padișahului să ne-nchinam?...
Înălțând armele ne-nălțăm numele,
Și primind fiarele ne-njosorăm!
Nu, o eroilor, să-nalțăm armele,
Oastea păgânilor s-o sfărâmăm!
Înălțând armele ne-nălțăm numele,
Și primind fiarele ne-njosorăm!
Astfel oștirilor spuse în vorbele-i
Domnul Românilor, bravul Mihai;
Armele! Armele! strigă oștirile
Și toți încalecă iute pe cal!
Hordele turcilor, multe ca stelele,
Urlă cu furie și năvălesc;
Au iataganele... dar iataganele,
Brațe molatice le mânuiesc!
Iute ca fulgerul se reped barbarii...
Șuieră gloanțele peste câmpii;
Se aud răcnete, se lățesc vaiete,
Și slăbesc cetele de osmanlâi!
Altele-n locu-le însă sar sprintene...
Oastea Românilor s-a-nduplecat!
Dar Mihai marele, vine, și vorbele-i
Sufletul bravilor a-mbărbătat:
Nu fugiți fraților, zice ostașilor;
Fugă a turcilor turmă de sclavi!
Voi, o! Românilor, înălțați frunțile,
Dați piept păgânului ginte de bravi!
Rapătă tobele; toți reiau armele;
Cei ce fugiseră, muți, stând pe loc
Re-ncărcând flintele, ațintesc hordele,
Ș-asupra dânselor iute fac foc!
Gloanțele vâjâie, spadele scânteie,
Sângele șirule râuri subt fier!
Fumul cu velele-i lupta învăluie...
Searbăd chiar soarele pare pe cer!
..................................................
..................................................
Capul păgânilor vede cu furie
Hordele-i falnice că se răresc;
Simte c-nvingerea scapă din mâinile-i
Și își împintenă calu-arăpesc!
Hai armăsarule! strigă el calului
Care ea fulgerul ia al său zbor
Și subt copitele-i, orice obstacule
Cad ca sub trăznetul mistuitor!
Oștile turcilor iară prind inimă,
Pe când pașalele, cu Caraiman,
Vin ca săgețile-n urma vizirului,
Gata să apere toți pe Sinan!

Domnul Românilor, vede pașalele
Sfărâmând oștirile-i în calea lor,
Și lasă calului frâul să-i fluture,
Ca să-i întâmpine pleacă în zbor!

Urletul hordelor, tropotul cailor,
Sunetul tunului greu bubuind,
Pe-albia viilor trece-n răsunete
Și prelungindu-se urlă vuind!
Dar Mihai, patria, zboară să-și apere
Lupta cu vocile-i nu-l îngrozesc!
Calea urmându-și-o, spada lui șuieră,
Turcii în lături se risipesc!
Mersul eroului nu mai întâmpină
Mai nici-o stavilă; - Dar lângă pod
Însuși vizirele stă cu pșalele-i....
Caii păgânilor frânele-și rod!

Răcnetul tigrului când se înfurie
Nu se apropie de-al lui Sinan!...
Ochii lui sângeră. - Mâna lui repede
Duce vizirele la iatagan!
Mori, o! Ghiaurule! strigă eroului
Care oștirile-i-a spulberat;
Podul subt tropotul cailor dârdâie...
Zăngăne spadele-n iureșul dat!
Îasă-ntr-al podului capăt se zdrumică
Ai padișahului mari căpitani!
Spada ce mânuie Domnul Românilor
Moaie și-nduplecă pe Musulmani!

Insuși al Aziel triunfătorele,
Marele, falnicul, mândrul vizir,
Simte primejdia și-nfățișându-și-o
Pinteni dă calului, fuge-n delir!
Însă în capătul podului, repede,
Domnul Românilor l-a-ntâmpinat
Brațele ambilor mânuie paloșul,
Fețele ambilor s-au încruntat!
Capul creștinilor, drumu dă calului
Și dând vizirului piept ca un brav,
Zice: Păgânule, iată, cum mâinile
Știu să-ntind fiarelor grele de sclav!
Armele zornăie; iar săriturile
Cailor, clatină podul cel slab,
Sinan puterile pierde, și brațele-i
Tremur', se-ngreuie; însă de grab
Vin se-l ajutore cetele pașilor
Care pericolul lui au văzut;
Ele s-apropie, dară: Victoria!
Calul vizirului jos a căzut!
Iar în căderea lui, grei se rostogole,
Precipitându-se după pod jos
Și Sinan falnicul, prins între scările-i
Cade-n al râului vad noroios!

Toate pașalele iute se-mprăștie
Și numai singurul e Caraiman
Ce-și ține cumpătul; pe Mihai marele
Vrea ca să-l sfarăme subt iatagan!
Însă cu furie dânsu-i întâmpină
În fuga negrului său armăsar!
Agera-i sabie pe păgân fulgeră.
Trimițând Iadului sufletu-i dar!
Hordele turcilor, când aud veștile
Cele teribile, fug toate-n zbor!
Tobe și trâmbițe cântă victoria...
Hura Românului învingător!
Seara s-apropie. Câmpul războiului
Urlă de-al corbilor glas jelitor...
Tobe și trâmbițe cântă victoria...
Hura Românului învingător!
Domnul, în tabăra-i, stă odihnindu-se,
Dar aclamările-l cheamă de zor!
Vocea oștirilor cântă victoria...
Hura Românului învingător!