Cărticica șefului de cuib

 

Legiunea este o Organizație întemeiată pe ordine și disciplină.

Legiunea e călăuzită de un naționalism curat, izvorât din nemărginita dragoste de Neam și Țară.

Legiunea vrea să trezească la luptă toate energiile creatoare ale Neamului.

Legiunea apără altarele Bisericii pe care dușmanii vor să ni le dărâme.

Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor și mucenicilor Neamului.

Legiunea stă scut neclintit în jurul Tronului, din care voevozi și regi s-au jertfit pentru apărarea și înălțarea Patriei.

Legiunea vrea să clădească din suflete tari și brațe vânjoase o Țară puternică, o Românie nouă.

Cuvânt Înainte

După doi ani de prigoană cumplită, „Cărticica șefului de cuib” reapare sub semnul biruinței Căpitanului.

Acest îndreptar de viată, organizare și doctrină legionară, cu pagini din care s-au născut, au luptat și au murit atâția legionari fanatizați, a fost prigonit și ars în rând cu trupurile martirilor noștri.

LEGIONARI,

Păstrați această carte și nu vă abateți de la ea.

E gândul și voința celui mai mare îndrumător al neamului nostru, pentru a realiza un om nou, o elită adevărată și o tară ca soarele sfânt de pe cer.

E flacără din nemărginita dragoste a Căpitanului pentru noi.

E lege peste veacuri, pentru neamul românesc.

Salutul se păstrează neschimbat, pentru că voim să creștem în duhul Lui.

Până nu se va întuneca cerul românesc peste sufletele noastre, Căpitanul nu poate muri.

Îl avem și trăiește în noi.

TRĂIASCĂ LEGIUNEA și CĂPITANUL!

Horia Sima

Mai 1933, București

PARTEA I–a

Ședința cuibului. Legile. Micul drapel. Inițiativa. Executarea ordinelor.

Camarazi,

La apelul făcut de a ne reorganiza cu toții în cuib ați răspuns într-un număr covârșitor. „Pământul Strămoșesc” va publica pe rând numele cuiburilor, dându-le

aprobarea cuvenită. Sunteți din toată tara și din toate păturile sociale. In majoritate țărani și muncitori.

PUNCTUL 1. Acum știți cu toții ce este un cuib: un grup de oameni sub comanda unui singur om. Cuibul nu are comitet. El are numai un șef care comandă, un corespondent care poartă corespondența, un casier care strânge cotizațiile și un curier care face legătura cu alte cuiburi sau cu șeful județului. Toți aceștia, ca niște frați adevărați, ascultă de camaradul lor, care îndeplinește funcțiunea de șef de cuib. (Vezi „Pentru Legionari”, parte „Legiunea Arhanghelului Mihail”, capitolul „Primele începuturi de organizare”)

PUNCTUL 2. Datoriile corespondentului, curierului și casierului cuibului.

Corespondentul tine corespondenta cuibului la ordinele șefului de cuib. El scrie și expediază scrisorile.

Curierul face legătura între membrii cuibului, sau între două cuiburi, sau între cuib și diferiți șefi ierarhici. El aduce pachetele cu broșuri, reviste, manifeste, ziare, etc. de la gară sau de la postă și le împarte membrilor. Stă la ordinele șefului de cuib.

Casierul are grijă să se încaseze o sumă cât de mică (cel puțin un leu pe lună), de la fiecare membru. Sau alte ajutoare. El de asemenea stă la ordinele șefului de cuib.

PUNCTUL 3. Cele sase legi fundamentale ale cuibului. Au fost tratate pe larg vechile directive ale cuibului (directive desființate total prin apariția broșurii de față).

Le enumerăm aici:

1) Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci numai așa vei învinge. Urmează-ti șeful și la bine și la greu.

2) Legea muncii: muncește. Muncește în fiecare zi. Muncește cu drag. Răsplata muncii să-ți fie nu câștigul, ci mulțumirea că ai pus o cărămidă la înălțarea Legiunii și la înflorirea României.

3) Legea tăcerii: vorbește puțin. Vorbește ce trebuie. Vorbește cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuiește; lasă pe alții să vorbească.

4) Legea educației: trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ți toată școala. Cunoaște bine legiunea.

5) Legea ajutorului reciproc: ajută-ți fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa.

6) Legea onoarei: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, nu fi niciodată mișel. Lasă pentru alții căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.

PUNCTUL 4. Micul drapel al Cuibului.

Fiecare cuib își are un mic Drapel tricolor. Pânza de mătase. Mărimea pânzei 40 cm ă 40 cm. Lungimea prăjinii 1m și 10 cm. Deasupra o cruce. Pe pânză va sta scris:

Cuibul ...

Garnizoana ...

Județul ...

Acest mic drapel nu este scos nici o dată afară; el rămâne în casă, la sediul cuibului. Pe pânza lui se pun „stele”, una, două, trei, ... până la 7 stele.

Drapelul cu 7 stele este un drapel încărcat cu toată gloria. Stelele le acordă numai șeful Legiunii, după propunerile șefilor județeni, sau din proprie convingere.

O stea pe drapel înseamnă o mare luptă la care a luat parte un cuib, luptă în care cuibul s-a distins, s-a purtat cu vrednicie.

Pentru ca drapelele să fie toate la fel și făcute din aceeași pânză, e bine ca șefii de cuib să le comande de la șeful județului, iar acesta să le comande de la Centru în București.

Când își face un cuib drapel? Unui cuib nu i se poate încredința drapel decât după 6 luni de activitate regulată.

De aceea un cuib nu-și poate face drapelul fără aprobarea șefului de județ.

PUNCTUL 5. Despre rapoarte.

A. șeful de cuib trebuie să facă un raport săptămânal după fiecare ședință de cuib.

Acest raport se va face după modelul ce se va da de șefii de județe.

Raportul trebuie să cuprindă următoarele date:

1. Numele cuibului și data ședinței.

2. Prezenta și absenta de la ședință.

3. Cotizațiile membrilor.

4. Inițiativele și realizările cuibului în curs de o săptămână și anume:

a) Diferite contribuții bănești în folosul Legiunii.

b) Abonamente la diferite foi legionare și mai ales la „Libertatea”. Cumpărături de foi, broșuri și cărți legionare.

c) Vânzarea pe bani a tipăriturilor legionare.

d) Zile de muncă în șantierele și taberele legionare.

e) Formarea de cuiburi noi.

f) Marșuri, ședințe la câmp, vizitarea altor cuiburi.

Raportul se face de șeful de cuib și se predă în timp de 24 de ore șefului de garnizoană împreună cu cotizația.

În localitatea în care se găsește sediul Organizației Județene rapoartele se pot preda direct secretarului Organizației.

B. șefii de garnizoană înaintează șefului de sector, între 1 și 4 ale fiecărei luni, rapoartele primite în timp de o lună de la șefii de cuiburi din Garnizoană, împreună cu cotizațiile.

C. șefii de sector înaintează șefului de județ între 4 și 7 ale fiecărei luni, rapoartele șefilor de cuib din sectorul lor, primite de la șefii de garnizoană, împreună cu cotizațiile.

D. șeful de județ întocmește pe baza rapoartelor șefilor de cuiburi din județ, situația generală a județului pe timp de o lună.

În același timp face o clasificare generală a cuiburilor pe județ, clasificare a cuiburilor pe sectoare și clasificarea sectoarelor.

Șeful de județ face un raport lunar pe care îl înaintează în dublu exemplar între 7 și 13 a fiecărei luni, șefului de Regiune.

Raportul șefului de Județ trebuie să cuprindă:

1. Numărul de cuiburi.

2. Cuiburi noi înființate.

3. Numărul de membri.

4. Creșterea față de luna precedentă.

5. Numărul de ședințe de cuib.

6. Numărul de prezenți.

7. Numărul de absenți.

8. Cotizații.

9. Contribuții diverse.

10. Tipărituri și abonamente

a) Valoarea celor intrate.

b) Valoarea celor răspândite pe bani.

c) Valoarea celor răspândite gratuit.

d) Suma achitată.

e) Suma rămasă de plată.

11. Șantiere.

a) Zile de lucru.

b) Evaluarea lucrării în bani.

12. Tabere.

a) Zile de lucru

b) Evaluarea lucrării în bani.

13. Marșuri: în Kilometri – om (se înmulțește numărul de kilometri efectuați cu numărul membrilor participanți.

14. Inițiative.

15. Delegații.

17. Dificultăți interne ale Organizației: certuri, neînțelegeri, diferite abateri ale legionarilor.

18. Măsuri luate pentru înlăturarea dificultăților ivite.

19. Curente de simpatie, dușmănie sau indiferență.

20. Punctele slabe ale Organizației și măsurile luate pentru întărirea ei în acele puncte.

21. Ținuta, atitudinea morală în societate a legionarilor.

22. Atacuri de vrăjmășie – calomnii, agresiuni, abuzuri ale autorităților – înregistrate. Numele persoanelor ce atacă și adresele lor.

E. Șeful de Regiune, întocmește pe baza rapoartelor județene primite, o clasificare a județelor din regiune și o situație generală a regiunii.

Șeful de Regiune înaintează Centrului, pentru serviciul personalului, între 13 și 17 a fiecărei luni, un raport cu situația generală a Regiunii, cuprinzând exact aceleași puncte din raportul șefului de județ.

În același timp șeful de Regiune, înaintează câte un exemplar din rapoartele șefilor de județ.

PUNCTUL 6. Când se adună cuibul.

Toate cuiburile de legionari din toată țara se adună în fiecare sâmbătă seară; a doua zi e duminică, așa că fiecare poate să întârzie puțin la sfat. Dar dacă e nevoie el se poate aduna oricând îl cheamă șeful, în orice zi din săptămână.

PUNCTUL 7. Viața cuibului.

Cuibul adunat este o biserică. Intrând în cuib te dezbraci de toate chestiunile mărunte și închini o oră gândurile tale curate Patriei. Ceasul de ședință al cuibului este ceasul Patriei. Armonia deplină trebuie să rezulte nu numai din prietenia celor adunați, dar mai ales din comunitatea idealului lor. Acolo în cuib se vor înălța rugăciuni lui Dumnezeu pentru biruința Legiunii, se vor cânta cântecele trimise de Legiune, se va vorbi despre cei morți: martiri, eroi căzuți pentru Legiune și camarazii morți în credință legionară, prieteni, părinți, bunici și strămoși, rechemându-se duhurile lor.

În linii generale, în cuib nu se va da loc la discuții înfocate, violente, contradictorii. Cât mai putină vorbă, cât mai multă meditație, nimic să nu tulbure majestatea tăcerii și a bunei înțelegeri.

Se vor face exerciții de tăcere completă.

PUNCTUL 8. Prima grijă: PUNCTUALITATEA.

Dacă șeful cuibului fixează ședința la ora 9, apoi toți trebuie să-și chibzuiască treburile în așa fel ca să nu vină nici prea devreme, nici prea târziu. Nimeni să nu facă pe altul să aștepte. Legionarul trebuie să fie om de cuvânt. Când a spus o vorbă să se țină întocmai de dânsa. Țara e plină de aceia care spun multe vorbe, dar nu se țin niciodată de ele. Când promiți ceva, gândește-te bine. Dacă tu crezi că nu poți, spune verde, căci e mai frumos.

PUNCTUL 9. A doua grijă: INIMA BUNĂ.

Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inimă bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între dușmani.

Lucrurile mari și bune se fac cu inimă bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care pășește cu inimă rea se zice că nici păpușoii nu-i cresc pe ogor.

PUNCTUL 10. ÎNCEPEREA ȘEDINȚEI

La ora hotărâtă, după ce membrii cuibului s-au adunat, șeful cuibului se ridică și strigă cu voce ostășească:

Camarazi,

La auzul acestui semnal toți sar în picioare. Se îndreaptă cu fața către răsărit și salută cu brațul întins: salutul cerului, adică al înălțimilor și al soarelui adică simbolul biruinței luminii și al binelui.

Șeful cuibului spune cu glas rar și după el repetă toți ceilalți:

1. – Să ne rugăm lui Dumnezeu.

2. – Să ne gândim la Căpitanul nostru.

3. – Să ne ridicăm cu gândul la sufletele martirilor:

– Moța,

– Marin,

– Sterie Ciumetti

– și ale tuturor camarazilor noștri

– căzuți pentru Legiune

– sau morți în credință legionară.

4. – Să credem în învierea României legionare și în sfărmarea zidului de ură și de mișelie care o împresoară

5. – Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea.

PUNCTUL II. Cu ce începe ședința șeful cuibului?

1. Cu partea informativă. Noutăți.

Ce vești a primit de la Centru sau de la județ etc.

Ce s-a mai întâmplat prin țară.

Ce s-a mai întâmplat prin sat (politica satului), oraș, fabrică, facultate.

Cum stau diferitele forte politice adverse: cresc, stau pe loc, dau înapoi.

Cum merge Legiunea noastră în țară.

Aici la noutăți fiecare membru din cuib mai aduce și el noutățile pe care le știe.

2. Ordine sosite.

Ce ordine s-au mai dat. Cu ce se ocupă ceilalți legionari din țară. Cum merge lupta legionară.

3. Citirea „Pământului Strămoșesc” și a celorlalte foi legionare.

„Pământul Strămoșesc” trebuie citit în întregime. În el se află adevăratul duh legionar.

Toate ordinele date de centru precum și cele mai bune informații cu privire la mișcarea din întreaga țară. De asemenea se vor citi foile legionare locale.

4. Educația membrilor.

Legionarul va trebui să știe că: Legiunea va învinge până la sfârșit toate partidele, oricâte piedici i se vor pune în cale.

Că toți legionarii sunt gata să facă orice jertfă cu bucurie. Că fiecare jertfă înseamnă un pas înainte către victorie.

Că legiunea are un program precis care se va publica la timpul potrivit.

Că prin realizarea acestui program țara se va reface.

Că legionarii vor face din această Românie o țară frumoasă și bogată.

Că legionarii sunt chemați de Dumnezeu ca după veacuri de întuneric și asuprire să sune trâmbița învierii neamului românesc.

Șeful de cuib va căuta să sădească adânc în sufletul fiecăruia dintre membrii cuibului credința în Dumnezeu, în Patrie și în misiunea neamului nostru.

PUNCTUL 12. Ce se mai poate discuta în cuiburi.

În cuiburi, când este vreme, se mai discută și alte probleme.

Iată câteva titluri de discuții sătești:

1) Cum s-ar putea obține o recoltă mai bună (grâu, porumb, vie, etc.).

2) Care sunt rezultatele dacă îngrășăm pământul?

3) Este bine să semănăm mereu același fel de cereale pe pământ?

4) S-ar putea ca satul să-și cumpere o mașină de treierat?

5) Cum s-ar putea obține un preț mai bun pe produsele țărănești?

6) Cum trebuie să îngrijim vitele, tovarășii noștri de muncă pentru ca să nu mai sufere?

7) Crescutul păsărilor n-ar putea aduce un venit gospodarului, asigurându-i o hrană mai bună?

8) Cum s-ar putea înfrumuseța satul? Îmbunătăți drumurile, podurile? Îngrijirea bisericii și a cimitirelor, a școlii?

Iată câteva titluri de discuții pentru cuiburile de fete sau doamne (Cetățui).

1) Rolul femeii legionare în România nouă.

2) Drepturile și datoriile femeii legionare.

3) Sora legionară ca mamă.

4) Sora legionară ca soție.

5) Sora legionară ca luptătoare.

6) Sora legionară și disciplina.

7) Femeia legionară și femeia modernă.

8) Cum s-ar putea da o masă mai hrănitoare familiei.

9) Cât mai multă și variată inițiere în arta gătitului așa de puțin cunoscută în lumea satelor.

10) Curățenia casei și îngrijirea copiilor.

11) Cum s-ar putea ca îmbrăcămintea întreagă să se facă în casă.

12) Creșterea copiilor. La Biserică. Spovedania și Sf. Împărtășire. Iubirea de carte și de lumină, de muncă, de țară.

Cuiburi intelectuale.

Iată titlurile conferințelor ținute de cuibul AXA din București.

1. Antisemitismul în cadrul Legiunii. Deosebirea între legionari și cuziști. (Ion I. Moța).

2. Problema minorităților în statul român.

3. Învățământul în statul legionar.

4. Problema morală în viata publică a României. Scrierile imorale.

5. Educația morală a legionarului.

6. Caracter de legionar.

7. Politica agrară. Reforma financiară.

8. Problema muncitorească în statul legionar.

9. Capitalul și munca românească.

10. Industrie și agricultură.

11. Biserica în statul legionar. Preotul.

12. Politica externă a României.

13. Legiunea și marxismul.

14. Armata.

Cuiburile studențești și Frățiile de Cruce.

1. Deosebirea între politica partidelor și politica Legiunii.

2. Deosebirea de organizare între sistemul partidelor politice și sistemul Legiunii.

3. Afinitatea între fascism și Mișcarea Legionară.

4. Puncte comune între hitlerism și Mișcarea Legionară.

5. Formează jidanii un pericol fără leac?

6. Foloasele spiritului de disciplină?

7. De ce Mișcarea Legionară poate salva țara și de ce celelalte mișcări politice nu o pot salva?

8. De ce cuzismul nu poate învinge?

9. Țăranul în statul legionar.

10. Muncitorul în statul legionar.

11. Cine este Benito Mussolini.

12. Cine este Adolf Hitler.

13.

14. Cine a fost Lenin.

15. Educația fizică, factor principal în educația legionară.

16. Fascismul înainte și după 1922.

17. Ce este Balilla? Organizarea ei.

18. Cântecul legionar.

19. Franța naționalistă și Franța socialistă.

20. Cum se pot combate tendințele Ungariei asupra Transilvaniei?

21. Cum se poate anihila încercarea de influență a Rusiei asupra Basarabiei?

22. Cum se pot întări frontierele dinspre Bulgaria?

23. Cum se poate salva Maramureșul?

24. Poate exista o artă legionară?

25. Statul legionar și Românii de peste hotare.

Coruri.

Cuiburile formate din legionari mai tineri vor învăța marșurile legionare și vor cânta în ședință.

PUNCTUL 13. Hotărâri.

La sfârșitul ședinței se iau hotărâri. Orice ședință trebuie să se termine prin hotărâri precise, adică să se arate ce are de făcut fiecare legionar până la ședința viitoare.

Cuibul lucrează: a) după ordinele care le primește de la comandanți și b) din proprie inițiativă (hotărârea pe care și-o ia singur). Șeful de cuib poate lua inițiativa în mai multe direcții.

1. Mărirea Organizației, adică facerea de cuiburi noi.

2. Strângerea de fonduri prin serbări, vânzări de broșuri etc. (afară de colectarea de bani, care nu este permisă decât printre membrii organizațiilor noastre).

3. Împărțirea în lumea nelegionară, după un plan bine stabilit, a literaturii legionare.

Fiecare cuib are un număr de oameni cunoscuți în fața sa.

Ei pot fi prieteni, indiferenți sau vrăjmași. Cuibul își face o listă cu numele și adresa lor, apoi își propune ca încetul cu încetul să-i convingă și să-i crească în credință legionară.

Atunci trimite fiecăruia hrană sufletească: cărți, reviste, articole, fotografii, coruri. Bine studiate, după sufletul și mintea omului care le va citi. Pe un om poate să-l influențeze o anumită carte, un anumit articol, o anumită foaie, revistă. Pe altul, altele. De aceea cuibul trebuie să studieze ca să nu arunce nimic în vânt.

Vrăjmașului trebuie să-i dea cărți? Da. Pentru că după ce va citi azi, mâine, poimâine, va începe să se clatine. Și vrăjmașul care se clatină va fi învins.

Această hrană sufletească nu se trimite numai o dată. Cuibul are grijă de pui până fac aripi.

Când sufletul lor a crescut în credință, atunci plini de recunoștință vor veni, te vor căuta și te vor întreba: ce să fac acum? Îi vei răspunde: „Fă și tu ce am făcut eu.

Hrănește și tu pe alții, după cum te-am hrănit și eu pe tine.”

Materialul (broșuri, cărți etc.), uneori se vinde, de cele mai multe ori însă omul le va găsi acasă gratuit, date de cuib din sărăcia lui. Și fără ca să știe cine i le-a trimis.

Căci cuibul dă, urmărește efectul și nu spune cine trimite. Abia la sfârșit se vor cunoaște. Mare bucurie va simți un cuib pentru fiecare om pe care-l va scoate din lumea vrăjmășiei și-l va aduce în lumea credinței legionare.

Citez cuibul „Avangarda 13, Nr. 3”, care în timp de o lună și jumătate a împărțit 37 de volume „Pentru legionari” și 15 „Cranii de lemn”.

Cuiburile de legionare, de copii, de legionari bogați sau săraci, fiecare după puteri, pot face această operă dând rezultate extraordinare pentru Legiune.

4. Cuibul mai poate lua inițiativa unui șantier. Adică să dreagă un pod stricat, un șanț, un drum, un gard, să ajute un copil bolnav, să repare casa unui bătrân sau a unei văduve. Să îngrijească de mormintele părăsite.

Așa că în fiecare ședință șeful cuibului va pune această imperioasă întrebare:

Ce să mai facem ca să ne mărim organizația?

Cu ce putem noi să ajutăm Legiunea?

Fiecare membru al cuibului se gândește și unul spune: să mai facem cuiburi în sat la noi, sau în facultate, dacă e student, etc.

Altul spune: în satul vecin nu există nici un cuib, să mergem acolo să facem. Altul spune: să ajutăm bănește Legiunea. Căci având bani, legionarii își vor înzestra organizația cu tot ce-i trebuiește pentru luptă și să anunțăm șeful Legiunii pentru a vedea unde ne repartizează (la susținerea unei foi, la cumpărarea unei camionete, la broșuri etc.).

Munca fiecărui cuib este de o mare importanță.

Nu se poate ca un cuib să se constituie și apoi să nu mai lucreze nimic, adică să nu mai dea nici un semn de viață. Cuibul care nu muncește, care nu se mișcă și nu dă semne de viață este trecut în catalogul Legiunii sub denumirea de „Cuiburi moarte”.

PUNCTUL 14. Despre inițiativa șefului de cuib.

Inițiativa este cea mai frumoasă floare pe care un comandant o poate purta.

Șeful care își ia răspunderea inițiativei trebuie să știe că ea poate aduce mărirea Organizației, dar poate aduce și foarte mare rău, după cum un șef o întrebuințează în bine sau în rău.

Nu are voie în special:

a) a tipări ceva în numele Organizației fără aprobarea Biroului Central al Presei Legionare.

b) a scrie ordine sau scrisori cu conținutul nechibzuit, care să fie rău interpretate de către acei cărora se adresează, sau de către adversari.

c) Nu are voie de a-și băga unitatea în acțiuni dezordonate, chefuri, petreceri sau scandaluri etc.

d) Nu are voie a trata și nici a încheia vreo combinație politică cu oamenii altei grupări, fără aprobarea directă a șefului Legiunii.

e) În general, un șef, ca și un legionar, trebuie să fie atent de a nu face nici un fapt, de a nu se introduce în vreo acțiune care ar putea periclita, strica sau dezonora Legiunea.

Când se ia inițiativa?

a) Inițiativa se ia când nu există vreun ordin precis dat de către șefii ierarhici. Dacă este un ordin, se execută ordinul.

b) Dacă între timp situația s-a schimbat, șeful de cuib, ca orice comandant, pe răspunderea lui, va lua măsuri din inițiativă proprie, judecând însă cu pătrundere, pentru ca organizația să iasă cât mai bine.

c) Dacă din întâmplare există un șef legionar pe loc mai mare ca șeful de cuib, șeful de cuib nu mai are inițiativa. Comanda, inițiativa și răspunderea o ia legionarul mai mare în grad.

În afară de aceste cazuri prevăzute, șeful de cuib are o largă inițiativă.

El va lua hotărâri cu de la sine putere, în bună înțelegere cu toți membrii cuibului, în scopul de a servi cauza legionară. Imediat ce a luat o inițiativă, o raportează șefului garnizoanei. După ce a executat-o, raportează din nou: „Vă aduc la cunoștință că hotărârea luată de noi de a executa ..., am adus-o astăzi la îndeplinire, bucurându-ne că am adus-o astăzi la bun sfârșit.”

Șeful Legiunii cântărește, e un șef legionar, după puterea lui de inițiativă. Cei mai buni șefi și cele mai bune cuiburi sunt acelea care iau cele mai bune inițiative și le duc la îndeplinire.

PUNCTUL 15. Despre executarea ordinelor.

Când un legionar sau un cuib primește un ordin, este o chestiune de onoare de a-l executa, trecând prin foc și prin apă, dacă este nevoie.

După aceasta se măsoară vrednicia legionară.

Când șeful Legiunii dă semnalul unei bătălii legionare (cum a fost de exemplu: cumpărarea unei camionete, scoaterea unei foi, cumpărarea unei tipografii), cuiburile ca niște albine, întrecându-se în hărnicie și în viteză unele pe altele, trebuie să vină fiecare cu ceea ce poate da.

Ori de câte ori vin asemenea ocazii, trebuie să concureze într-o adevărată întrecere nebună înspre victoria legionară toate cuiburile.

Cum ar fi cu putință ca un cuib să fi rămas în afara luptei, să nu fi adus și el un cât de mic ajutor, cât de mică jertfă?

Din aceste lupte se poate vedea cine merită să se înalțe, în noua lume legionară, și cine trebuie să rămână unde este.

PUNCTUL 16. Închiderea ședinței.

Membrii cuibului se scoală în picioare cu fața spre răsărit. Salută cu brațul întins spre cer. Toți repetă după șeful cuibului: „Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea”.

După aceea legionarii se despart în voie bună cu gândul la hotărârile pe care trebuie să le execute. În prima ședință viitoare se va vedea cât s-a executat din hotărârea luată.

PUNCTUL 16 BIS. Marșul legionar.

Duminica și în zilele de sărbătoare cuiburile de toate categoriile: Frății, Cetățui, etc. trebuie să se obișnuiască a pleca în marș. Noi nu ne cunoaștem țara. Unii nu-și cunosc nici satul vecin.

În zilele de sărbătoare, pe ploaie sau pe vreme bună, iarna sau vara, să ieșim afară în mijlocul naturii. Pământul românesc să devină un furnicar în care să se întâlnească pe toate drumurile mii de cuiburi alergând în toate direcțiile.

În timpul slujbei să se oprească la Biserica din cale. Să se oprească la camarazii din satele vecine.

Marșul este sănătos. Marșul repauzează și reface nervul și sufletul omenesc. Dar mai presus de toate, marșul este simbolul acțiunii, al explorării, al cuceririi legionare.

Marțul se face în ordine: pasul bărbătesc.

PARTEA a II–a - DESPRE ORGANIZARE

Câte feluri de cuiburi sunt. Încadrarea lor.

PUNCTUL 17. Cuibul superior și Familia de cuiburi.

Fiecare membru al cuibului, după ce a stat într-un cuib mai multă vreme făcându-si educația legionară poate să se desprindă din acel cuib și să-si formeze un alt cuib în care el va fi șef.

Dacă dintr-un cuib se desprind cel puțin 3 membrii și-și face fiecare câte un cuib, cuibul vechi va deveni cuib superior.

Un cuib superior se poate întinde și în zece sate dacă poate face în fiecare dintre ele câte un cuib nou. Fiecare este liber să se întindă după puterea e care o are, astfel că dintr-un cuib făcându-se mai multe cuiburi, toate acestea formează un fel de familie. Adică cuibul care s-a format întâi și cu toate celelalte, care s-au născut din el, formează o familie. Fiecare cuib din familie își are un șef, dar mai mare peste toți este șeful primului cuib.

PUNCTUL 18. Cuiburi încadrate.

Cuiburile dintr-un sat, comună, oraș, fabrică, facultate, etc. trebuie să aibă legături între ele. De ce? Pentru ca să nu se ciocnească între ele în anumite chestiuni (unii să aibă o părere, alții altă părere). Toți legionarii vor avea o singură părere, un singur gând și un singur suflet. De aceea trebuie să aibă toți un singur șef.

Cine este șeful dintr-un sat.

Dacă într-un sat este o singură familie de cuiburi, șeful legionarilor din sat este șeful primului cuib.

Dacă sunt două familii de cuiburi, șeful satului sau șeful garnizoanei legionare va face cu schimbul câte o lună.

O lună va fi șef al garnizoanei legionare șeful unei familii, o lună șeful celeilalte familii de cuiburi.

Dacă vor fi trei sau patru familii de cuiburi vor face fiecare câte o lună cu schimbul.

Șefii de garnizoană când se schimbă, fac un proces verbal de predarea și primirea comenzii, pe care îl trimit șefului județean ca să știe cine are comanda luna aceea.

Mai târziu, când cuiburile se înmulțesc, se fac și șefi de sectoare, care să facă legătura și să aibă grijă de toate cuiburile din regiune. Șeful de sector este numit de conducerea centrală a Legiunii în urma propunerii șefului județean. El se va recruta dintre cei mai destoinici șefi de garnizoană.

În cazul victoriei legionare, primar într-o comună nu va fi șeful de sector sau șeful vreunei familii de cuiburi legionare, ci va fi cel mai destoinic om pe care îl va avea Legiunea în acea comună. El va fi însă sub controlul șefului legionar din acea comună.

PUNCTUL 19. Chemarea șefilor de cuiburi. Școala de Cadre.

Șeful garnizoanei legionare sau șeful unui cuib superior cheamă la consfătuire din când pe șefii cuiburilor în subordine, ca să se informeze cum mai merge activitatea, să le comunice ordinele sosite sau să ia vreo hotărâre. Cu această ocazie se face cu șefii de cuiburi școala de cadre, adică școala care să învețe pe șeful de cuib: organizarea, duhul legionar, ce voiește și ce va face Legiunea, datoriile unui șef legionar, toate învățate după broșura de față.

Șeful politic județean își cheamă cel puțin o dată la două săptămâni subalternii (șefii de unități, F. d. C., cetățui, Sectoare, Statul Major, etc.)

Orice șef când își cheamă oamenii în subordine pentru a le da directive, sau a le face școala legionară, nu-i cheamă în vizită și nu le servește câte un pahar de vin ca în lumea democrației.

Asemănător unui comandant de regiment care își cheamă ofițerii subalterni înainte de luptă pentru ca să le dea ordine, așa se prezintă șeful legionar.

Va sta în picioare în poziție de drepți. Va fi încins; simbolul puterii. Ceilalți, în semicerc în poziție corectă, atenți, serioși, conștienți că în clipa aceea fac o slujbă neamului lor, ca aceea pe care o face preotul la altar.

Vor fi și ei încinși. Se va face apelul, se va da raportul. Se va cânta. Urmează aceeași formalitate la deschidere și la închidere ca și la ședința cuibului.

Formațiuni pentru corpul legionar. Când sosește un șef, corpul legionarilor va fi aranjat în careu sau în linii de plutoane prin flanc.

PUNCTUL 20. Un rol important al șefilor de Garnizoană legionară.

Șefii de garnizoană legionară dintr-o comună mai au o importanță mare în materie de organizare sătească și anume: după ce cuiburile de legionari s-au înmulțit, șefii de garnizoană se adună împreună și în cea mai bună înțelegere despart de o parte cuiburile tinerilor de la 18 până la 27 sau chiar 30 de ani.

Aceste cuiburi tinerești, toate la un loc, se vor numi „Grupul legionarilor din comuna X”.

În fruntea acestor cuiburi, șefii de garnizoană legionară vor pune pe cel mai bun dintre șefii de cuiburi (având în vedere cine a făcut cele mai multe cuiburi și cine are mai multe calități de șef) și vor cere apoi confirmarea din partea șefului Legiunii.

În caz că sunt doi buni, vor face și acești șefi de Grupuri legionare, cu schimbul câte o lună. Ei ascultă de ordinele șefului de Garnizoană Legionară.

PUNCTUL 21. Un alt rol al șefilor de garnizoană.

Este acela de a veghea ca să nu se întâmple nici o neînțelegere între legionari. Nici o ambiție decât aceea de a ieși învingător. El va căuta să împace cu foarte multă înțelepciune orice neînțelegere. În fața șefului Legiunii este mai mare, nu încăpățânatul, ci acele care știe să se supună intereselor sacre legionare, să jertfească din convingerile lui, din mândria lui, în scopul victoriei.

PUNCTUL 22. Câte feluri de cuiburi sunt în Legiune.

1) Cuiburi numite „Frății de Cruce”. Aici intră numai tineri de la 14 la 20 de ani din diferite scoli. F.D.C. sunt numai al orașe.

Rolul acestor cuiburi este de a face educația tinerimii române și anume:

a) Educația Creștină: ei trebuie să recunoască, să iubească pe Dumnezeu și să se poarte după învățăturile Creștine.

Este foarte multă literatură imorală care ucide sufletul copilului. El trebuie să fie ferit de a sorbi această otravă.

b) Educația Națională: tânărul român trebuie să-și iubească Patria, Pământul și Regele. Fără patrie este ca un pui fără cuib.

El trebuie ferit de literatura comunistă care se ridică în contra lui Dumnezeu, în contra Familiei, în contra proprietății, în contra Armatei.

c) Educația Socială: în sufletul tineretului nostru trebuiesc cultivate și întreținute sentimentele creștine de dreptate și echitate socială și setea de muncă creatoare.

d) Educația Fizică: copilul trebuie să fie voinic și sănătos la trup, pentru că el va fi ostașul de mâine care va apăra acest pământ. (Legiunea Sportivă).

e) Educația Sanitară: el trebuie păzit de nenumăratele boli, în special de cele venerice care secătuiesc toată vlaga tineretului. Cu un cuvânt, trebuie să ne îngrijim de Românul zilei de mâine, care va purta pe umerii săi marea răspundere a existentei Patriei.

PUNCTUL 23. 2) Cuiburile de fete (Doamne), denumite și „Cetățui” când ele sunt formate din eleve de la școlile superioare. Tot cu același scop de educație. Ele mâine vor fi mame. Și copilul va fi după cum îl crește mama lui. Ele ajută Legiunea cu munca lor și cu propagarea ideilor legionare.

PUNCTUL 24. 3) Corpul legionarilor: de la 21 la 28 de ani. Toate cuiburile cu membri în această categorie de vârstă formează Corpul Legionarilor.

Se admite excepțional și sub această vârstă pentru membrii cuiburilor de la sate unde nu există Frății de Cruce.

Ei sunt membrii cei mai activi ai Legiunii.

Pe lângă educație, ei aleargă și împrăștie credințele noastre. Ei împrăștie cel mai mult suflet, căci au de unde.

Ei fac politică și politica este o luptă din care învinge cel cu suflet mai bine călit, cel mai hotărât, cel mai răbdător, cel mai disciplinat, cel mai activ.

Educația faptei creatoare. El, legionarul, va fi acela care prin munca lui proprie va clădi România cea nouă, nu pentru a câștiga ceva, ci numai din dorința de a o vedea țară puternică.

Lui trebuie să i se facă educația jertfei, nu a câștigului, căci numai jertfind cu toții, vom putea avea o țară frumoasă și bogată.

Lui trebuie să i se facă educația disciplinei severe, pentru că numai sforțările unite, disciplinate, ale tuturor pot avea efectele dorite.

PUNCTUL 25. 4) Studenții legionari de la o Universitate se organizează în modul următor: toate cuiburile studențești dintr-un județ formează Grupul Legionar

Studențesc, purtând denumirea județului respectiv și stând sub conducerea celui mai vrednic legionar.

Toate grupurile studențești județene de pe lângă o universitate, formează Centrul Studențesc Legionar, sub comanda unui șef legionar, ajutat de către toți șefii grupurilor legionare.

Șefii de grupuri și de centre studențești legionare sunt numiți în fiecare an de către Marele Consiliu Universitar Legionar, care lucrează sub președinția șefului Legiunii.

Acest consiliu este format din președintele centrelor universitare legionare și din câte 5 șefi de grupuri legionare. Studenții de la fiecare universitate aleși automat în ordine alfabetică județeană, în fiecare an. În cazuri de festivitate deosebită, la acest consiliu pot lua parte toți șefii de unități legionare studențești (cuiburi, grupuri și centre).

Un șef legionar de orice unitate nu poate ocupa în același timp o funcțiune în vreuna din comitetele organizațiilor studențești generale, ca: cercuri, societăți de facultăți, centre, etc. Pentru aceste funcțiuni va delega legionari de sub comanda sa, sau de va fi nevoie să intre personal, va preda altuia comanda legionară.

PUNCTUL 26. 5) Organizația politică propriu-zisă: sunt cuiburile oamenilor mai în vârstă, care și ei vor face educația în sens legionar, vor acționa politicește, vor proteja și îndruma pe cei mai tineri.

Conducerea o are șeful politic județean, care în același timp supraveghează și îndrumă activitatea celorlalte unități legionare.

PUNCTUL 27.

Toate aceste județe au în fiecare județ și la centru Comandamentele lor aparte:

Astfel, în fiecare județ există:

– șeful Frăției de Cruce (F.D.C.);

– șefa Cetățuilor de fete sau doamne.

– șeful Corpului Legionarilor.

– șeful Corpului Muncitorilor

– șeful Organizației Politice.

Toți aceștia fac parte de drept din statul major județean, respectând și ascultând pe șeful Organizației politice județene.

La centru există:

– Comandamentul F.D.C.

– Comandamentul Cetățuilor de fete.

– Comandamentul Corpurilor Legionare

– Comandamentul Corpului Muncitoresc Legionar

– Comandamentul Corpului Studențesc Legionar

– șefia Organizației politice

Toți aceștia sunt sub conducerea șefului Legiunii.

PUNCTUL 28.

În regulă generală, toți acești șefi se schimbă cu anul. Șefii Organizației politice pot sta câte doi ani sau mai mult cu aprobarea șefului Legiunii.

Fiecare șef are grijă din vreme să-și formeze înlocuitorul.

Foștii șefi trec într-o situație superioară și au totdeauna grijă de îndrumarea și sfătuirea șefilor actuali și de supravegherea bunului mers al întregii organizații. Ei asistă la orice ședință și-și dau întotdeauna părerile lor.

Ei îndeplinesc în special rolul de judecători pentru orice neînțelegeri sau conflicte ivite între legionari, căutând cu înțelepciunea și experiența lor să împace lucrurile și să păzească organizația de cea mai mare greșeală: neînțelegerea, dezbinarea.

PARTEA A III–A

Sfaturi pentru șefii de cuib, ca unitatea de sub comanda lor să poată merge bine.

PUNCTUL 29. 1) Cum trebuie să fie și să se poarte un șef.

Un șef trebuie să fie înțelept, trebuie să se gândească bine când ia o hotărâre, pentru ca ea să fie bună. Hotărârea trebuie luată repede și dusă până la capăt.

Trebuie să fie blând și să-și iubească oamenii de sub comanda lui.

Trebuie să fie voios; așa trebuie să apară înaintea celor pe care îi comandă, nu amărât întunecat nervos.

Trebuie să fie drept cu legionarii și cu toată lumea. Nici adversarului nu-i poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe căile dreptății, ale moralei; nu prin lașitate sau minciună.

Trebuie să fie curajos și hotărât în ceasuri de primejdie. Așa bunăoară, dacă va vedea un om în primejdie, datoria de onoare a unui legionar este de a sări pentru a-l salva, înfruntând primejdia. Ex.: foc, înec etc.

Trebuie să împartă bucuriile și durerile cu toți camarazii lui. În orice ocazie în lume, nu numai în lumea legionară, el trebuie să-și aleagă locul cel mai greu. Un legionar nu se înghesuiește ca să apuce cel dintâi loc la masă sau cel mai bun pat la culcare.

Trebuie să fie dibaci, adică orice ordin să-l ducă la bun sfârșit, întrebuințând căile cele mai inteligente.

Trebuie să comande clar și să-si ducă oamenii la biruință.

Să nu vorbească de rău pe camarazii lui. Să nu permită să i se vorbească de rău despre alții.

Să știe să păstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importanță capitală. Un șef de ar avea toate calitățile din lume și dacă în unitatea pe care o comandă e ceartă, dezbinare, neînțelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii șefi care îndată ce iau comanda unei unități, unitatea începe a se destrăma.

Să fie foarte cuviincios cu toată lumea. Să nu bruscheze lumea, pentru că în loc de a o atrage o s-o îndepărteze.

Trebuie să fie cumpătat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un șef și nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbată.

Să fie om de cuvânt.

Să fie de o cinste care să-i atragă stima tuturor oamenilor din jur.

Într-un cuvânt, să se poarte în așa fel încât toată lumea să poată spune: „Într-un legionar te poți încrede, căci un lucru luat de un legionar pe seama lui îl duce la bun sfârșit.”

Șeful legionarilor este un om năzdrăvan, care din orice împrejurarea oricât de grea ar fi ea, iese deasupra. El trebuie să fie învingător. De va cădea, el se va ridica din nou și va învinge.

Numai înzestrat cu astfel de calități, un șef legionar va putea prin școala cuibului și prin puterea exemplului, transforma pe fiecare român creând un suflet nou, un adevărat caracter, care va ști să învingă în toate împrejurările și cu care țara se va putea mândri.

PUNCTUL 30. 2) De ce trebuie să se păzească un șef legionar.

a) Să nu se lase ademenit. Adversarii au două căi de luptă. Prima cale, atacul fățiș pentru a ne strivi. Dacă văd că noi am rezistat și n-am fost striviți, atunci încearcă a doua cale: ademenirea câtorva oameni pentru dezbinarea noastră.

Un exemplu: procesul de la Văcărești din 28 Martie 1924. Procesul acesta a urmărit strivirea noastră. Noi însă am rezistat, am ieșit învingători, adică am fost achitați.

Diferite persoane sus-puse se arătau prietene cu noi (după proces), ne chemau la masă, ne lăudau: că suntem buni, suntem talentați, vom ajunge departe etc.

În același timp încercau dezbinarea noastră: vorbind rău pe ceilalți camarazi.

Noi am prins această notă de atac și ce auzeam, veneam și ne spuneam unul altuia. Și atacul a căzut. Iar noi, după 10 ani, ne găsim tot așa de uniți ca și în ceasul întâi.

Acum împotriva Mișcării Legionare, se întrebuințează primul mijloc: încercarea adversarilor de a ne strivi. Când vor vedea însă că nu ne pot strivi, vor încerca al doilea mijloc: dezbinarea noastră prin ademenire.

Nu vedeți cum s-au dezbinat toate partidele din România, tot prin ademenire: liberalii în două, averescanii în două, iar acum, în urmă, și național țărăniștii stau gata să fie învinși și rupți în două. Vor încerca și cu noi. Dar noi vom fi pregătiți și vom învinge.

PUNCTUL 31. Ce trebuie să facă un șef legionar, când simte atacul ademenirii.

Imediat trebuie să raporteze șefului său și șefului Legiunii și să spună deschis cuibului din care face parte. Adică să dea pe față uneltirile vrăjmașe.

PUNCTUL 32. b) Nu există în Legiune „M-am supărat și plec.”

Dacă se ceartă cu cineva, cu un camarad, legionarul trebuie să se împace. În orice caz, nu poate pleca din Legiune pe acest motiv, căci nu se poate supăra pe Legiune, adică pe lupta de mântuire a tării sale. Iar dacă pleacă, greșeala lui este foarte mare față de toți legionarii, fată de drapelul Legiunii și fată de neamul său.

Cineva poate pleca din Legiune când nu mai crede, dar nu când se supără.

PUNCTUL 33. c) Lupta cu alți șefi legionari.

Este o mare greșeală ca un șef legionar, din invidie, să înceapă a vorbi de rău în fata oamenilor din cuib sau din sat, pe un camarad al său. Aceasta duce la dezbinarea în două a legionarilor, la lupta dintre dânșii, la victoria inamicului.

Este așa de grav acest lucru, încât Legiunea consideră asemenea fapte aproape ca o trădare. Cum? Pentru ambițiile tale să distrugi Legiunea?

Chiar dacă sunt dușmani personali, când au devenit legionari nu se mai ceartă, nu se mai vorbesc de rău, luptă fiecare în funcția pe care o are și slujește cu credință cauza legionară și victoria de mâine.

PUNCTUL 34. d) Spiritul negativ.

O altă boală de care trebuie să se ferească un șef legionar și să-si păzească toți oamenii din Organizație, boală care este foarte periculoasă, pentru că aduce neînțelegeri în sânul Organizației și mai ales pentru că taie aripile marilor îndemnuri, este critica. Critica sub formă de veșnică nemulțumire.

Sunt anumiți oameni, care orice ai spune sau orice ai face, ei sunt în totdeauna nemulțumiți și au în totdeauna ceva de zis. Aceștia țin pe loc orice încercare de creație, taie avântul oamenilor de faptă.

Organizația noastră nu este o Organizație de critică, de negație, ci este o Organizație cu spirit de afirmație, de combativitate, de ofensivă.

Lăsăm critica să ne-o facă istoricii, noi acum să cucerim și să înfăptuim cât mai mult și cât mai bine.

PUNCTUL 35. e) Toți șefii legionari și toți legionarii dintr-o comună, fabrică etc. trebuie să fie de acord în toate chestiunile care interesează organizația noastră.

Ex.: la Facultatea de Litere din București s-au făcut alegeri pentru Președinte și pentru Comitet. Legionarul X, cu camarazi de-ai lui, legionari, a candidat pe o listă, iar alt legionar cu alt grup de legionari a candidat pe altă listă. Legionarii s-au rupt în două și la vot au căzut.

Legionarii nu vor mai face asemenea greșeli grave. Ei vor merge uniți chiar pe un drum rău (greșit).

Pentru că drumul cel mai rău este dezunirea.

Pe când altfel și în iad dacă ar merge trupa legionară, de va fi unită, va învinge tot iadul și se va întoarce pe urmă înapoi învingătoare. Ex.: la alegerea unui primar din comună, dacă șefii legionari hotărăsc a vota pe un anumit om, nu trebuie să existe legionar care să voteze pe un altul sau să înceapă cu critica.

Toți într-un gând și într-un suflet.

Și adversarii vor spune: „Să ne punem bine cu legionarii, că sunt toți oameni dintr-o bucată, hotărâți și uniți. Cu cine vor vota ei, acela iese primar, căci merg toți într-o parte.”

PARTEA A IV–A - Recrutarea membrilor

PUNCTUL 36.

Șeful de cuib când își recrutează membrii, trebuie să aibă grijă: de a căuta elementele cele mai destoinice și cu sentimentul demnității dezvoltat. Necinstiții, hârțăgoșii, oamenii de scandal, trufașii, lăudăroșii, cei plini de ei, fricoșii, lașii, trebuie lăsați în afara Organizației.

Și pentru ca să fie sigur că nici unul din elementele de mai sus nu vor mai putea intra în Organizație, numărul legionarilor în nici un sat nu va putea fi mai mare decât jumătate din numărul oamenilor din sat. Odată numărul legionarilor împlinit, nu se mai poate primi în Organizație nimeni, rămânând a se primi numai în măsura în care se fac locuri libere.

În orice caz, trebuie păzită organizația de oamenii care nu pot să trăiască fără să se certe.

Imediat ce un membru din cuib nu se poate înțelege cu ceilalți membri el va trebui să părăsească organizația, înaintându-și demisia.

Mai bine mai puțini, trăind în frăție deplină, într-o unitate perfectă, decât mai mulți certându-se între dânșii.

Șeful de cuib va căuta să păzească organizația de agenți provocatori sau spioni trimiși de politicieni sau escroci de meserie.

PARTEA A V–A - Uniforma legionară

PUNCTUL 37.

În toată Europa, este un curent pentru introducerea virtuților ostășești în viata publică a țărilor.

În locul vorbăriei și a discursurilor lungi, lumea vrea frază scurtă, clară și precisă, ca aceea a ostașului.

În locul lipsei de curaj și a îndoielii de astăzi, lumea vrea: hotărârea repede.

În locul comitetelor democratice, care discută, se ceartă și nu iau hotărâri, lumea vrea șef și disciplina tuturora. (Se înțelege, ajutat de comitete prevăzute)

În locul descurajării, lumea vrea încredere, voie bună, mândrie ostășească.

În locul lenei, lumea vrea muncă de dimineață până seara, a tuturora, nu trei părți numai la muncă și o parte numai la petrecere.

În locul poftei de câștig, a dorinței de a trage un beneficiu din politică, lumea vrea jertfa pentru țară, ca jertfa soldatului pe câmpurile de bătaie. El nu caută să câștige nimic, el dă totul, muncă, suflet, viață pentru țara lui. Aceasta ne trebuiește. Dacă ar da toți oamenii care fac politică: muncă, suflet, viață pentru țară, ce bine ar fi de țara românească! Iată ce va face școala legionară.

În locul dezbinării și a certurilor, noi punem camaraderia frumoasă a ostașului și unitatea perfectă ca a unei trupe, a națiunii întregi. Toți au un singur gând: Patria, un singur Drapel, un singur șef, un singur Rege, un singur Dumnezeu, o singură voință: aceea de a le slujii cu credință până la moarte. Legionarul și-a făcut uniformă pentru că în dosul ei el vede toate aceste mari calități ostășești, care ridică neamurile și le fac învingătoare, împotriva tuturor greutăților. Uniforma este: cămașă verde, centură cu diagonală.

PUNCTUL 38. Interzicerea uniformelor.

Guvernul a interzis prin lege portul uniformelor. Odată legea votată, trebuie să ne supunem. Legionarii nu vor mai ieși în public îmbrăcați în uniformă.

Dar noi nu renunțăm la dânsa. Ne vom face uniforme și le vom îmbrăca numai în zilele de sărbătoare și numai în casele noastre, unde suntem stăpâni și liberi să ne îmbrăcăm cum dorim.

Le vom îmbrăca cu drag, așteptând ceasul când legiuitorii se vor convinge că aceste uniforme frumoase nu sunt un pericol pentru țară, ci din contră, sunt un bine.

Ar trebui să nu existe legionar care în casa lui să nu-și aibă uniforma, să n-o îmbrace în zilele de sărbătoare, când va trebui să facă cinste unui musafir, oaspete, îmbrăcându-se în cămașa verde.

Va fi o sărbătoare în casa unui legionar când el și familia lui se vor îmbrăca în frumoasa cămașă verde, simbolul primăverii Neamului românesc.

PUNCTUL 39. Grade și funcțiuni.

Grade

Noul venit în Legiune, se cheamă membru.

După trei ani, el poate fi avansat la gradul de legionar.

Urmează: – Instructor legionar

– Comandant ajutor

– Comandant legionar

– Comandant Buna Vestire

– Senator legionar, cu caracter onorific.

Funcțiuni – șef de cuib

– șef de garnizoană

– șef de plasă

– șef de echipă, tabără, șantier, șef de corp legionar

– șef de județ

– șef de regiune

Nu este obligatoriu ca funcțiunea să fie ocupată de un grad. Funcțiunea dă onorul gradului.

PARTEA A VI–A

PUNCTUL 40. Camaraderia, disciplina și încrederea în șefi.

O organizație nu poate niciodată obține victoria fără unitate. Organizațiile cu unitate șubredă, de cele mai multe ori cu un ceas înainte de victorie se rup în două (adică le rupe inamicul prin intrigile lui) și se iau la luptă între ele. În acel moment totul este pierdut. Un singur lucru rămâne: victoria inamicului.

De aceea orice Organizație trebuie să-și asigure unitatea. Ea se asigură prin două mijloace:

1. prin camaraderie, acea forță a sufletului, care unește într-o sfântă frăție pe toți luptătorii

2. prin disciplină, acea forță exterioară care armonizează toate voințele în vederea realizării aceluiași scop.

Un șef legionar, deci trebuie să fie disciplinat, să aibă încredere în șefii săi.

Camaraderia, încrederea în șefi și disciplina se completează prin aceea că cele două dintâi vin de jos în sus, cea de a treia, disciplina, vine de sus în jos, așa că unitatea este asigurată, chiar atunci când elementele de jos ar putea să aibă și alte păreri sau chiar păreri contrare. De aceea, educația disciplinei rămâne ca o mare supapă de siguranță pentru asigurarea unității și deci a victoriei, atunci când celelalte mijloace s-au epuizat.

Șeful de cuib va trebui să caute în toate împrejurările să dezvolte acest simț de disciplină în orice legionar și mai ales o va face prin exemplul pe care îl va da el.

Să nu se uite, că disciplina voluntară este de esență superioară, deoarece ea presupune o renunțare a personalității și orice renunțare în vederea unui scop măreț este de esență spirituală superioară.

PUNCTUL 41. Despre pedepse.

Nu insistăm aici asupra pedepselor în lumea legionară, pentru că socotim că nu va fi nevoie de ele. În orice caz, pedepsele încep de la întâia dojenire, a doua dojenire, a treia dojenire. Eliminarea din luptă pe o lună, eliminarea pe două luni, eliminarea pe trei luni, eliminarea pe 6 luni și ajungând până la eliminarea pentru totdeauna din Organizație. De asemenea, ridicări de comandă pentru timp limitat sau nelimitat.

Șefii județeni și comandanții de corpuri legionare, pot da pedepse până la eliminarea din luptă pe două luni. Peste aceasta numai șeful Legiunii poate decide.

Mai important însă este modul frumos, demn, înțelegător în care un legionar își primește și execută pedeapsa. Recunoaște greșeala, nici nu se supără, nici nu se răzvrătește, o execută și se hotărăște ca prin atitudinea demnă să-si recucerească poziția.

În orice caz, neexecutarea unui ordin, constituie una dintre cele mai mari greșeli posibile, când ea este făcută intenționat. Și dacă se repetă, legionarul va trebui să părăsească organizația.

PARTEA A VII–A - Șeful de cuib în timpul campaniei electorale.

După cum s-a văzut până acum, scopul legionarului nu este campania electorală, dar campania electorală este de o importanță foarte mare pentru că este singura cale pe care ne-o pune legea la dispoziție pentru a face orice schimbare dorim în țară.

Soarta țării pentru 3 sau 4 ani, uneori și pentru mai mult, se pecetluiește în ziua de alegeri. În ceasul acela, alegătorul este stăpânul tării. Ce va hotărî el prin votul lui, aceea va fi. Dar tocmai pentru acest lucru, în ziua de alegeri umblă cumpărătorii de suflete ai partidelor politice cu arginti, cu băutură, cu mâncare, pentru a cumpăra voturi. În fața dezmățului politicianist, noi să opunem credința în zilele mai bune pentru neamul românesc și vom învinge, după cum am învins la Tutova, Neamț etc.

Iată pentru ce șeful de cuib va trebui să dea o mare importanță campaniei electorale.

PUNCTUL 42. Promisiuni electorale legionarul nu face.

Toți oamenii politici, în ajunul campaniei electorale, încep cu promisiunile.

Un șef legionar nu va promite decât aceea ce putem face noi. Noi nu promitem bani, nu promitem rachiu, nu facem funcțiuni. Noi nu cumpărăm cu bani sufletele omenești. Cei ce vin în numele lui Dumnezeu nu fac aceasta. Numai cine vine în numele satanei cumpără sufletele cu arginti.

Un șef legionar va spune:

Nu promitem bani, ci promitem dreptate.

Nu promitem să-ți facem ție ceva, ci promitem să muncim, să luptăm pentru țara noastră.

Cine vrea să lupte pentru dreptate și pentru cinste în țară, cine vrea să muncească pentru Patria lui, cine vrea să facă jertfă alături de noi, să vină cu noi.

Va fi bine așa? Da. Pentru că lucrurile merg într-o țară ca la o gospodărie. Dacă la o gospodărie este pământ bun, bogat înzestrat cu tot ce-i trebuiește unei gospodării, iar gospodarul nu-i vrednic, e risipitor, bea tot ce are, se ceartă toată ziua, gospodăria se va ruina, iar copiii o vor duce foarte prost. Vor fi și ei amărâți și flămânzi.

Dar dacă se schimbă gospodarul cu un om cinstit, muncitor, vrednic? Gospodăria va înflori în scurt timp și toți copiii vor înflori și ei ca niște bujori.

Țara noastră nu-i și ea o gospodărie, cu pământ bun și bogat? Cu tot ce-i trebuiește? Noi, românii, nu suntem copiii din gospodărie? Și nu suntem amărâți și flămânzi?

Când vom schimba însă gospodăria, atunci nu vom mai fi așa. Aceasta o va face Legiunea. Va schimba gospodăria, adică guvernele partidelor și va face un guvern legionar.

Aceasta este singura promisiune pe care o face legionarul în ajun de alegeri și întotdeauna.

PUNCTUL 43. Care este scopul nostru? Unde trebuie să ajungem?

Șeful de cuib trebuie să facă scoală tuturor legionarilor și să le spună că scopul nostru nu este de a alege un număr de 5, 10, 20 de deputați. El este cu mult mai mare, cu mult mai sfânt și cu mult mai greu.

Noi trebuie să facem ca toată România să devină legionară.

Duhul nou legionar trebuie să guverneze. Țara trebuie să fie condusă după voința legionarilor.

De aceea, un deputat legionar care a ieșit într-un județ, trebuie să alerge în 5 – 6 județe ca să propovăduiască credința cea nouă și să cheme la viață toți românii pregătind ceasul victoriei.

Unii zic: apoi a venit odată pe la noi, dar de acum s-a terminat, l-am ales și nu mai vine.

Răspuns: Cum să vină, dacă sunt 71 de județe cu 71 de orașe și cu 10.000 de comune pe unde are ordin de la șeful Legiunii să alerge pentru a face noi cuiburi, a organiza și a pregăti victoria cea mare? Și dacă ne-am duce în fiecare comună, înseamnă 10.000 de zile și 10.000 de zile înseamnă câte 365 zile într-un an, aproape 30 de ani. Vedeți cât de greu este ca în fiecare comună să venim o dată, dar ca să veni de 2, 3, ori? Nu ne-ar ajunge o viață întreagă. Legionarii trebuie să înțeleagă și să explice tuturor oamenilor lucrul acesta. Ei trebuie să se bucure când văd că acum 2 ani nu aveam organizații decât în județele Cahul, Covurlui și Neamț și încă 3, 4, iar acum avem în 50 de județe.

Alții zic: „Iacă i-am ales și pe ăștia din Legiune. Nici ei n-au făcut nimic”.

Legionarii vor răspunde: deputații legionari, chiar dacă ar fi 30 – 40, n-au să poată face mult. Așteptați să învingă legionarii în țară, să se întindă de la un capăt la celălalt si atunci să vedeți reformele cele mari pe care le vor aduce. Legile pe care le-au pregătit legionarii sunt legi de mari dreptăți, pe care poporul le așteaptă de multă vreme.

Cine crede în victoria finală, cine știe să lupte până la capăt, numai acela este legionar. Numai acela care nu s-a îndoit în inima lui se va bucura cu adevărat în ceasul biruinței, atunci când națiunea română își va fi tras prin voința ei proprie, drum nou, drum mare, drum de biruință.

PUNCTUL 44. Cereri.

Deputații legionari, imediat după alegeri, au primit mii de cereri. Unii oameni cer bani, alții cer să li se dea serviciu, alții cer lemne gratis, alții cer pământ.

Un legionar nu cere.

El spune: nu ne trebuie bani sau servicii. Dați-ne legi drepte în țară, căci cu legi drepte ne vom câștiga bani și traiul prin munca noastră.

Deputații legionari nu pot să alerge cu 2000 de cereri pe la ministere pentru 2000 de oameni, pe care să-i servească, iar 14 milioane de țărani, muncitori, funcționari, să aștepte și iar să aștepte ziua dreptății lor.

Deputații legionari nu-și vor căpătui 5-6 partizani dintr-un sat, cum fac partidele politice, iar biata mulțime săracă și amărâtă să tragă toată viața la jug.

Și apoi, dacă un deputat legionar se roagă de un ministru să-i facă un serviciu pentru 1, 2, 3, oameni, a doua zi îl roagă și ministrul ca să închidă ochii la legile pe care le face el, să nu le mai combată.

De aceea șefii legionari vor trebui să explice aceste lucruri tuturor oamenilor și să le facă școala legionară adevărată.

Ei trebuie să le spună la toți.

Noi dacă am intrat în Legiune, nu cerem nimic pentru noi, ci dăm. Dăm suflet, dăm muncă, dăm suferință, dăm tot ce avem pentru ziua cea sfântă a biruinței neamului românesc.

PUNCTUL 45. Ce trebuie să facă și de ce anume trebuie să se păzească șeful de cuib în perioada campaniei electorale.

Imediat după căderea guvernului, șefii de cuiburi vor tine ședințe cu cuiburile lor o dată la 2 zile. De asemenea, ei se vor aduna în ședință aparte cu toți ceilalți șefi de cuiburi din sat sau comună pentru a studia situația și a lua toate măsurile pe care le cred ei de cuviință pentru ca Legiunea să iasă cât mai bine. De asemenea, vor lua măsuri pentru a executa ordinele sosite, dacă le-au venit asemenea ordine, de la șefii județeni.

PUNCTUL 46. Ce vor face înainte de alegeri.

a) Școala semnului nostru electoral cu toți oamenii din sat.

Semnul trebuie făcut pe hârtie, mic, în așa fel încât și copiii din sat să-l cunoască la perfecție. Se vor interesa la șeful județean pe ce pagină a buletinului de vot este semnul nostru și vor explica oamenilor din timp dacă este pe pagina 1, 2, sau 3.

b) Vor căuta ca semnul să fie făcut cu cretă, cu var sau cu smoală atât în interiorul satului cât și pe sosea, în afară de sat.

c) Fiecărui om din cuib i se vor încredința cel puțin 5 gospodari din sat, pe care să caute să-i convingă să voteze cu Legiunea.

d) Nu va crede niciodată și nu va lăsa pe ceilalți oameni să creadă minciunile pe care le vor răspândi adversarii despre noi: că lista s-a retras, că semnul nostru nu se află pe buletinul de vot, că ne-au desființat prin lege organizația, că nimeni nu mai are voie să voteze cu Legiunea, că cine va mai spune ceva despre Legiune va fi pedepsit, că am fost arestați, bătuți, omorâți, împușcați etc. Toate aceste minciuni le spun adversarii despre noi în timpul campaniei electorale pentru a deruta pe alegători să nu mai voteze cu noi. Alții încearcă să momească lumea susținând că și noi am fi cuziști. Legionarii vor răspunde: nu suntem și nici nu vom fi cuziști!

e) Este foarte probabil ca să nu ajungă până în satul respectiv nici un manifest de-al nostru, fie din lipsă de fonduri, fie pentru că au fost oprite la postă. Șefii de cuiburi din comuna respectivă vor face ei ce vor putea: mici manifeste scrise de mână și vor lupta făcând propagandă din om în om.

f) Este posibil de asemenea, ca nici un candidat de-al nostru să nu poată pătrunde până în satul acela. Șefii de cuiburi, la fel, vor pregăti din timp lumea pentru un asemenea caz, ca să nu rămână descurajată.

g) Vor căuta să ia parte la toate întrunirile adversarilor politici, pentru ca să audă cele ce se vorbesc acolo, iar după plecarea lor din sat să poată lămuri oamenii.

PUNCTUL 47. Ce vor face în ziua de alegeri.

a)Toți șefii de cuiburi dintr-un sat, împreună cu toți oamenii lor, tineri și bătrâni, se adună la un loc și pleacă în bloc spre secția de votare cu drapelul și cu semnul făcut din scândură și vopsit în negru.

b) Ei vor căuta să-și aibă mai dinainte o tactică de luptă bine fixată, în așa fel încât oricine ar voi să-i împiedice de la vot, să fie respins și forțat de a se liniști.

c) În caz că nu vor fi suficient de numeroși, în acea comună se vor strecura izolați printre ceilalți oameni până la secția de votare. Iar dacă vor observa că prigoana este grozavă, atunci își vor pune cu toții semnul guvernului în piept și vor spune că au trecut cu guvernul, se vor duce la vot, iar în gheretă, unde numai Dumnezeu îi vede, vor vota cu Legiunea.

În timpul acestei lupte, șefii de cuiburi vor fi în cea mai deplină armonie și disciplină posibilă, ascultând ordinele fie de la centru, fie de la județ, fie de la garnizoana legionară sau de la cuiburile superioare.

Înainte de plecarea la vot, în ultima ședință a cuibului, toți șefii de cuiburi împreună cu legionarii, vor face rugăciuni ca înainte de orice bătălie.

PARTEA A VIII–A - În ce direcție spirituală trebuie să facă un șef de cuib educația oamenilor săi.

PUNCTUL 48. Cum se prezintă un legionar.

Când un legionar se prezintă unui șef superior sau șefului Legiunii, se oprește la o distantă de trei pași în poziția de drepți, salută ducând mâna dreaptă la inimă apoi ridicând-o spre cer și spune: Sunt legionarul ..., din cuibul....

PUNCTUL 49. Cum trebuie să fie în vorbă și în scris un legionar.

Legionarul și în scris și în vorbă trebuie să fie scurt, clar și precis. Vorbăria lungă și încurcată este vorbăria democrației.

PUNCTUL 50. Îmbrăcămintea legionarului.

Legionarul va fi modest îmbrăcat. El nu va pune preț pe hainele luxoase și strălucitoare ale nimănui. El va disprețui luxul pe care îl va considera ca având la bază o înclinație sufletească spre frivolitate, spre lichelism, spre săcăturism.

Astăzi omul luxos, dacă nu este un hoț aparținând uneia din multiplele forme ale hoției, în orice caz este un nesimțitor care pălmuiește mizeria nesfârșită a țării.

Legionarul nu va cântări un om după haină și nu va mai face deosebire între omul sărac, cu haine rele și cel cu haine bune. Legionarul va cântări pe om după ceea ce va avea sub haină, adică după sufletul lui.

Sunt multe haine rupte care ascund sub ele comori de aur în inimă!

PUNCTUL 51. Legionarul și mânuirea banilor publici.

Legionarul care-și va însuși bani care nu-i aparțin, care va mânui în mod necinstit banii Legiunii sau ai oricărui om, acela care nu va putea da socoteală, conform promisiunii, de banii încasați din vânzarea broșurilor, gazetelor, insignelor etc. va fi eliminat pentru totdeauna din Legiune de la primul caz, orice situație ar ocupa în ea.

În organizația aceasta, nu pot să crească decât numai oameni cinstiți.

O mică hoție nu poate să te lase indiferent pentru că în definitiv aceasta nu este decât sămânța marilor hoții, sămânță care dezvoltându-se din cauza tolerantei noastre, ar putea răstigni din nou prin jefuire poporul român și această țară.

PUNCTUL 52. Sentimentul demnității

Ne-am săturat de lipsa de demnitate omenească. Dacă nu dai bacșiș, dacă nu-l plătești, nu ți se înscrie în partid. Dacă nu plătești, nu dă drumul hârtiilor de la primărie.

Dacă nu dai bacșiș, nu poți să-ți capeți dreptul. Bacșișul, mita și hoția au desființat sănătatea morală a națiunii române.

Legionarul va căuta să desființeze aceste apucături și să reînvieze sentimentul demnității omenești. El nu va da nimănui nimic, nu va promite nimănui nimic, iar când va face cuiva un serviciu, nu se va înjosi ca să primească bacșiș sau mită ci va pune mâna în gât mituitorului.

PUNCTUL 53. Școala faptei creatoare.

Legionarul trebuie să fie un om de faptă. Prin fapta lui, prin munca lui, el va clădi din temelii România cea nouă.

PUNCTUL 54. Rugăciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la strămoși.

Legionarul crede în Dumnezeu și se roagă pentru biruința Legiunii.

Să nu se uite că noi, poporul român, stăm aici, pe acest pământ prin voia lui Dumnezeu și binecuvântarea Bisericii Creștine. În jurul altarelor bisericilor, s-a aflat adunată de mii de ori în vremuri de bejenie și restriște, întreaga suflare românească de pe acest pământ, cu femei, copii și bătrâni, cu conștiința perfectă a ultimului refugiu posibil. Și astăzi stăm gata să ne adunăm, poporul român, în jurul altarelor, ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca îngenuncheați, să căpătăm binecuvântarea lui Dumnezeu.

Războaiele se câștigă de aceia care au știut să atragă din văzduh, din ceruri, forțele misterioase ale lumii nevăzute și să-și asigure concursul acestor forte. Forțele acestea misterioase sunt sufletele morților, sufletele strămoșilor noștri, care au fost și ei odată legați de glia, de brazdele noastre, care au murit pentru apărarea acestui pământ și care sunt și azi legate de el prin amintirea traiului lor de aici și prin noi, copiii, nepoții și strănepoții lor. Dar mai presus de sufletele morților stă Dumnezeu.

Odată aceste forte atrase, ele vin în balanța ta, te apără, îți dau curaj, voință și toate elementele necesare victoriei și te fac să învingi. Introduc panică și groază în dușmani, le paralizează activitatea. În ultima analiză, biruințele nu depind de pregătirea materială, de forțele materiale ale beligeranților, ci de puterea lor de a-și asigura concursul puterilor spirituale. Astfel, se explică, din istoria noastră, biruințele miraculoase ale unor puteri materialicește cu desăvârșire inferioare.

Cum se poate asigura concursul acestor forte?

1) Prin dreptatea și moralitatea acțiunii tale;

2) Prin apelul frecvent, insistent la ele. Cheamă-le, atrage-le cu puterea sufletului tău și ele vor veni.

Puterea de atracție este cu atât mai mare, cu cât apelul, rugăciunea, se face în comun de cât mai mulți.

De aceea, în ședințele cuibului, care se țin în toată țara sâmbătă seara, se vor face rugăciuni și se vor îndemna toți legionarii ca a doua zi, Duminica, să meargă la biserică.

Patronul nostru este Sfântul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuiește să o avem în casele noastre, și în vremuri grele să cerem ajutorul lui și El nu ne va lăsa niciodată.

PUNCTUL 55. Școala suferinței

Cel ce intră în această luptă, trebuie să știe de mai înainte că va avea de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria. Cel ce va ști să sufere, acela va învinge.

De aceea, noi, legionarii vom primi suferințele cu drag. Fiecare suferință este un pas înainte către mântuire, către victorie.

O suferință nu-l va descuraja pe legionar, ci-l va oțeli, îi va căli sufletul. Cei ce-au suferit și vor mai suferi încă, vor fi adevărați eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea Patriei se va întinde asupra lor și asupra familiilor lor.

PARTEA A IX–A - Ce drum are de străbătut un legionar în viata sa legionară

Viata legionară este frumoasă. Dar nu este frumoasă prin bogăție, prin viată de petreceri și lux, ci este frumoasă prin mulțimea primejdiilor pe care le oferă legionarului, frumoasă prin nobila camaraderie care leagă pe toți legionarii din întreaga țară într-o sfântă frăție de luptă; înălțător de frumoasă prin bărbăteasca atitudine în fața suferinței.

Atunci când cineva intră în organizația legionară, trebuie să cunoască mai dinainte viata care-l așteaptă, drumul pe care-l va străbate.

Drumul acesta va trece prin muntele suferinței, apoi prin pădurea cu fiare sălbatice și prin mlaștina deznădejdii.

PUNCTUL 56. Muntele suferinței.

După ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul de patrie în inima sa, nu-l așteaptă masa întinsă, ci el trebuie să primească pe umerii săi jugul mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Luați jugul Meu asupra voastră”.

Și cărarea legionară începe să urce un munte pe care lumea l-a numit „muntele suferinței”.

La început pare ușor de urcat. Ceva mai târziu, urcușul devine mai greu, suferința mai mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep să picure de pe fruntea legionarilor.

Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii care urcă, aruncă pentru prima dată întrebarea: „Oare n-ar fi mai bine să ne întoarcem înapoi? Cărarea legionară pe care am apucat începe să fie grea și muntele e lung și înalt de nu-i mai vedem sfârșitul.” Dar legionarul nu ascultă, merge înainte și urcă cu greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele nesfârșit, începe să obosească, pare că puterile încep să-l părăsească.

Norocul lui că întâlnește un izvor, limpede ca inima unui prieten. Se răcorește, se spală pe ochi și apoi o ia în sus din nou pe muntele suferinței.

Trece de jumătate și de acolo începe muntele fără apă, fără iarbă, fără umbră, numai din piatră și din stâncă.

Și legionarul când vede, zice: mult m-am mai chinuit până aici, ajută-mi Doamne să ajung până sus. Dar duhul cel rău în zvârle întrebarea: „Oare n-ar fi mai bine să te întorci? Lasă-ți încolo dorul tău de patrie. Nu vezi ce trebuie să tragi dacă-ți iubești patria și Regele, Neamul și Pământul? Și apoi, ce câștigi de aici? Nu-i mai bine să stai liniștit acasă?”

Pe stânca goală, el se urcă mereu cu nesfârșită credință. Acum e obosit. Cade. Își julește mâinile și din genunchii lui pentru prima dată vede sângele curgând. Se înalță ca un viteaz și pornește din nou. Mai are puțin. Dar stânca a devenit dreaptă și colțuroasă, îi curge sânge din piept și se prelinge pe stânca neîndurătoare. „Oare n-ar fi mai bine să te întorci?” se aude din nou glasul necurat. Pare că rămâne pe gânduri. Dar deodată aude un glas strigând din adâncul miilor de veacuri: „Înainte copii! Nu vă lăsați!”

Un ultim efort. și fruntea de viteaz ajunge sus la creasta învingătoare, pe vârful muntelui suferinței, cu sufletul creștin și românesc, plin de fericire și bucurie.

„Fericiți veți fi când vă vor goni pe voi și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.”

„Iar ei plecau bucurându-se că s-au învrednicit de a fi bătuți pentru numele lui Iisus.”

Multe primesc legionarii urcând acest munte al suferinței. Ar trebui o carte întreagă ca să se scrie suferința lor.

PUNCTUL 57. Pădurea cu fiare sălbatice.

Să nu-și închipuie însă cel ce dorește să devină legionar, că încercările s-au sfârșit aici, în vârful muntelui suferinței. și este bine ca fiecare să știe de la început ce-l așteaptă, să cunoască drumul pe care-l apucă.

A doua încercare: nu trece mult și cărarea legionară intră într-o pădure căreia lumea i-a zis „pădurea cu fiare sălbatice”.

De la marginea pădurii se aud urletele acestor fiare sălbatice care de-abia așteaptă să intre cineva acolo pentru a-l sfâșia.

După muntele suferinței, aceasta este a doua încercare prin care trebuie să treacă legionarii. Cine este fricos rămâne acolo, la marginea pădurii. Cine are inimă de viteaz, intră înăuntru, se luptă cu vitejie și înfruntă mii de primejdii despre care s-ar putea scrie și se va scrie mai târziu o carte întreagă. În această luptă, legionarul nu fuge de pericol, nu se ascunde după copaci. Din contră, el apare acolo unde primejdia este mai mare. După ce a străbătut pădurea și au ieșit cu bine, o nouă încercare îl așteaptă.

PUNCTUL 58. Mlaștina deznădejdii.

Cărarea se pierde și ei trebuie să treacă printr-o mlaștină. Aceasta se cheamă „mlaștina deznădejdii”, pentru că pe acel ce intră într-însa, pentru ca să ajungă la capătul celălalt, îl apucă deznădejdea. Unii nu mai au curajul să intre, încep să se îndoiască de victorie, că este prea departe, că nu vor mai ajunge până la biruință. Așa că mulți dintre cei care au străbătut prin pădurea cu fiare și au urcat muntele suferinței, se îneacă în această mlaștină a deznădejdii. Alții intră și se întorc, iar alții se îneacă acolo. Dar legionarii adevărați nu pierd nădejdea, ei străbat și această ultimă încercare și ajung la mal acoperiți de glorie.

PUNCTUL 59.

Acolo, la sfârșitul drumului greu al celor trei încercări, începe apoi munca cea dulce, munca cea binecuvântată pentru înălțarea din temelie a României celei noi.

PUNCTUL 60.

Numai acela care a trecut cele trei examene, adică peste muntele suferinței, prin pădurea cu fiare sălbatice, și prin mlaștina deznădejdii și a reușit, este legionar adevărat.

Cine n-a trecut prin toate acestea, nu se poate numi legionar, deși este înscris în Organizație, are insignă și plătește cotizația. Cine a avut abilitatea ca să le ocolească, totdeauna și în 3 – 4 ani de viață legionară n-a cunoscut și n-a dat nici examenul durerii, nici examenul bărbăției și nici examenul credinței, poate fi un om abil, dar nu poate fi un legionar.

Șeful Legiunii, când apreciază persoana unui legionar, nu se ia nici după vârstă, nici după popularitate, adică după câți oameni are în jurul lui, nici după abilitate, ci după aceste trei examene:

PUNCTUL 61. 1) Legiunea este în contra acelora care se zbat, se frământă să obțină victorii fără riscuri și fără jertfă – pentru că aceștia sunt oameni mici – iar victoriile eventuale sunt trecătoare ca spuma mării: unde nu-i risc, nu-i glorie.

PUNCTUL 62. 2) Legiunea este în contra acelora care după victorii, caută să se urce cât mai sus pe riscurile și pe jertfele altora.

PUNCTUL 63. 3) Legiunea este și în contra acelora care deși luptă, sunt mânați de un mobil sufletesc inferior: pofta de câștig, pasivitatea unui beneficiu, crearea unei situații.

Aceștia, câștigând victoria, încep să o mănânce. Sufletul superior își găsește marile satisfacții în plăcerile luptei și ale sacrificiului.

PARTEA A X–A

PUNCTUL 64. Legionarul și politicianul.

Legionarul și politicianul – omul partidelor – stau fată în fată.

Omul partidelor desființează România. Înaintea lui s-a așezat cu pieptul său, legionarul.

Când omul partidelor, politicianul, țăran sau orășean, a intrat în partid, prima întrebare care si-a pus-o, a fost: ce voi câștiga de aici? Ce beneficiu voi trage? De aceea câștigă politicienii, iar țara se dărâmă.

Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: „Pentru mine, nu vreau nimic”, ci s-a întrebat: „Ce pot da, ce jertfă pot face eu pentru țara mea.”

Legionarul spune: o mie de ani au pătimit strămoșii și au murit cu gândul la această țară. O mie de ani am așteptat-o și am visat-o. Astăzi, când Dumnezeu ne-a dat-o întreagă, în loc să cădem în genunchi în fața ei și să ne închinăm ca la o icoană, noi o furăm, o jupuim.

În fața ei, legionarul se prezintă nu cu drepturi cetățenești, ci cu sacre datorii.

Telul politicianului este de a-si construi o avere; al nostru este de a ne construi o Patrie înflorită și puternică. Pentru ea vom munci și vom construi. Pentru ea vom face din fiecare român un erou, gata de luptă, gata de jertfă, gata de moarte. (Vezi „Pentru legionari”)

„Spre inimile cele necurate care vin întru prea curata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.”

Sf. Arhanghel Mihail

„Cine știe să moară, nu va fi rob niciodată.”

Seneca

PUNCTUL 65. Legionarul și comunistul

Legionarul este împotriva comunistului și va lupta din toate puterile, pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunist, să fie demascat și răpus.

Triumful mișcării comuniste în România, ar însemna: desființarea Monarhiei, desființarea Bisericii, desființarea Familiei, desființarea proprietății individuale și desființarea libertății.

Înseamnă, într-un cuvânt deposedarea noastră de ceea ce formează patrimoniul moral al omenirii și în același timp deposedarea de orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din umbră ai comunismului, care sunt jidanii.

În această mișcare comunistă se află adunați toți inamicii noștri, care n-au văzut și nu văd cu ochi buni România Mare. (Vezi „Pentru legionari”)

PUNCTUL 66. Legionarul și jidanul

Problema jidănească, vizibilă numai în jumătatea de nord a României, invizibilă, dar existentă și în cealaltă jumătate, constituie pentru națiunea română cea mai mare primejdie pe care a cunoscut-o de la începutul istoriei și până astăzi.

Legionarul este singurul în stare a rezolva această problemă, pe care o privește cu curaj și cu seriozitate, rezolvare pe care o va face odată cu soluționarea și a celorlalte probleme de stat, care se pun și astăzi cu aceeași necesitate. (Vezi „Pentru Legionari.”)

PARTEA A XI–A - Ce crede un legionar

PUNCTUL 67. Că statul bazat pe ideologia veche a revoluției franceze se ruinează. În lume se pune problema unui stat nou. El poate fi foarte bun și foarte rău. Cum va fi? După cum ni-l vom face.

PUNCTUL 68. Statul nou însă, nu se poate baza numai pe concepții teoretice de drept constituțional.

Statul nou presupune, în primul rând și ca un lucru indispensabil, un tip nou de om. Un stat nou, cu oameni cu păcate vechi, nu se poate concepe.

Statul este o simplă haină care îmbracă trupul națiunii. Putem să facem o haină nouă, luxoasă, scumpă, dar nu va fi de nici un folos dacă ea va îmbrăca un trup istovit, distrus de cangrene morale și fizice.

PUNCTUL 69. Omul nou, sau națiunea înnoită presupune o mare înnoire sufletească, o mare revoluție sufletească a poporului întreg, adică o împotrivire direcției spirituale de astăzi și o ofensivă categorică în contra acestei direcții.

PUNCTUL 70. În acest om nou, vor trebui să învieze toate virtuțile sufletului omenesc. Toate calitățile rasei noastre. În acest om nou, vor trebui ucise toate defectele si toate pornirile spre rău.

În acest tip de erou, erou în sens războinic, pentru ca să poată prin luptă să-și impună puterea, erou în sens social: incapabil după victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii: uriașul creator prin muncă al țării sale, trebuie să fie concentrat tot ce a putut strânge mai bun în timpul miilor de ani poporul român.

Pe acest om îl așteptăm, pe acest erou, pe acest uriaș.

Pe el se va baza statul cel nou, România de mâine.

Mișcarea legionară, înainte de a fi o mișcare politică, teoretică, financiară, economică, etc. de formule, este o scoală spirituală în care dacă va intra un om, la celălalt capăt va trebui să iasă un erou.

PUNCTUL 71. Această mare înnoire a națiunii române este posibil să vină?

Urmează. O simțim cu toții. După lunga noapte de veacuri, azi între aceleași granițe, poporul român, așteaptă răsăritul soarelui, așteaptă ceasul învierii lui ca neam.

Este posibil oare ca frământările milenare să se oprească la o simplă chestiune de formă: unirea într-un stat a tuturor românilor?

Nu simțiți din adâncuri cum clocotește marea renaștere a poporului român?

PUNCTUL 72. In această înviere va avea un rol covârșitor tinerimea. Pe dânsa o cheamă destinul să joace pe scena istoriei. Nu ne înțeleg oamenii vechi? Nu ne înțeleg pentru că apelul sacru al destinului numai noi îl putem auzi, numai noi îl înțelegem, pentru că numai nouă ni se adresează.

PUNCTUL 73. Legi, stări de asediu, baionete, care să oprească destinul unei națiuni, n-au existat, nu există și nu vor exista.

PUNCTUL 74. Această mare înviere, de la sine, va crea o nouă ofensivă a poporului în toate domeniile. Această ofensivă ajutată și susținută de legi, va repune pe român în drepturile lui de care a fost deposedat an cu an, într-o mie de ani prin nedreptate și silnicie.

PUNCTUL 74 bis. Primirea șefului Legiunii.

În orice localitate, șeful Legiunii va fi primit și însoțit tot timpul de către legionarii răniți în linia I-a, legionarii care au suferit persecuții în linia a II-a, luptătorii legionari în linia a III-a, Prietenii Legiunii în linia a IV-a.

Diferiți comandanți legionari vor aranja întotdeauna lumea legionară în ordinea de mai sus.

PARTEA a XII–a - Circulara F.

PUNCTUL 75. Regimul parlamentarilor legionari.

Adunarea Senatului și a șefilor de unități legionare politice, a fixat în ziua de 5 Ianuarie 1933 la Focșani, regimul parlamentarilor legionari. Regimul acesta și l-a aplicat Șeful Legiunii, în primul său parlament și a fost aplicat și celor 4 parlamentari.

I. Diurna

1) Parlamentarii Legiunii sunt parlamentari datorită sforțărilor și sacrificiilor materiale și morale ale tuturor legionarilor din țară.

2) Diurna parlamentară nu le aparține. Ea aparține Legiunii, ea va acorda fiecărui parlamentar strictul necesar pentru o existență modestă.

Pentru că nu este drept ca parlamentarul să-și creeze o situație materială mai bună, în timp ce toți camarazii lui duc o viață din ce în ce mai grea. Ce tablou moral mizerabil ar fi, dacă unii dintre noi ne-am îmbuiba cu tot felul de bunătăți, de haine și de ghete, sau ne-am purta soția în lux, iar alții dintre noi, răniți în urma luptelor, ar trăi o viață de sfâșietoare mizerie.

3) Cheltuielile bănești făcute nu se mai întorc, după cum nu se întoarce nici sănătatea celui care a suferit pentru Legiune, nici viața celui care a murit pentru dânsa.

Acestea sunt jertfe și jertfa nu se cere înapoi.

Dogma legionară ne spune: cantitatea de jertfă făcută, determină victoria. Gloria noastră este gloria jertfei pe care o facem.

4) Nu este un scop, un țel, acela de a fi parlamentar: noi trebuie să mergem înainte către biruință. Ca parlamentari, nu putem decât să pregătim victoria. De aceea, fondurile provenite Legiunii din diurne, vor înzestra organizația cu tot ce-i trebuiește pentru luptă: ziare, broșuri, automobile etc.

În anul 1933, parlamentarii au avut 10.000 lei lunar primele două luni, 8.000 lei pe urmă.

5) Concepția legionară a conducerii Statului. Acesta care nu va putea trăi cu această sumă, singur, poate trăi în comun cu ceilalți parlamentari, la cazarma legionară.

Așa va fi viitorul parlament legionar. Conducătorii țării trebuie să fie în frunte în zile de mizerie.

Nu se poate pălmui cu o leafă de lux de 30.000 lei lunar, mizeria nesfârșită a țării.

În atitudinea de astăzi a parlamentarilor legionari se pregătește ziua de mâine și se dovedește că ea poate fi așa cum o cerem noi.

II. Parlamentul legionar nu-și mai aparține lui

El va sta la orice oră din zi și din noapte la dispoziția Legiunii. Nu este posibil ca să se aleagă parlamentar și apoi să plece să-și caute de afaceri, sau să fie ocupat mai totdeauna cu diferite alte chestiuni.

Cât timp mi s-a dat în mână arma parlamentară, trebuie să trag cu dânsa. Dacă nu pot trage, n-o iau, iar dacă am luat-o și n-o pot întrebuința cu cel mai mare folos pentru Legiune, atunci o dau imediat altuia care o poate întrebuința mai bine.

Un parlamentar trebuie:

1) să poată vorbi în Parlament;

2) să se poată mișca pentru conferințe, întruniri de organizare, ori de câte ori îi va cere șeful Legiunii.

Cine iubește Legiunea, să se gândească bine la acest punct, atunci când cere în mână arma funcțiunii de parlamentar și onoarea de a o întrebuința pentru victoria Legiunii.

Dublarea Candidaților No. 1.

Adunarea a fixat de asemenea, în urma propunerii șefului Legiunii, dublarea candidaților, adică: în caz de reușită a unei liste, vor intra în parlament capii de listă pentru trei luni, după care își vor da demisia și vor intra în loc No. 2. de pe listă. No. 2 va fi fixat de la Centru și ales dintre categoriile intelectuale ale Organizației noastre. Fac excepție de la această lege județele care întrunesc majoritatea absolută. Dacă într-un județ se ia majoritatea absolută, parlamentarii reușiți rămân tot timpul, nu se schimbă.

Avantajele sistemului:

a) O satisfacție și o încurajare pentru legionarul șef de județ, care muncește.

b) Necesitatea imperioasă a Organizației de a se trimite în parlament cele mai apte elemente pentru lupta parlamentară.

c) Crearea și pregătirea unui număr mai mare de cadre legionare.

d) Posibilitatea ca un parlamentar, într-o activitate scurtă, dar intensă, să-si închine întreaga muncă Legiunii, fără a-si periclita situația îndeletnicirilor lui familiare.

Șefii județeni, mânați numai de dorul biruinței totale a Legiunii, vor explica această lege candidaților și le vor lua o declarație scrisă, în sensul că au luat cunoștință de „Circulara F” și înțeleg a se supune dispozițiilor ei.

Parlamentarii legionari, stau la București, Str. Imprimeriei No. 3.

Șeful Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu

PUNCTUL 76. Ce este comitetul de 1000.

S-a înființat un Comitet de 1000. Fiecare membru este obligat a da câte 25 lei lunar, sau după a sa voie, 50 lei, timp de un an. Suma se întrebuințează pentru achitarea ratelor la tipografie și pentru înzestrarea Organizației cu ceea ce-i trebuiește. Astăzi acest comitet este desființat. Rolul lui îl joacă „Asociația prietenii legionarilor”, având următorul comitet: Dr. Corneliu Șumuleanu, prof. Univ. Iași, Str. Săulescu; Prof., Preot Duminică Ionescu București, Str. Leon Vodă 4, D-na Zoe Sturza București I, Str. Crețulescu, 8; D-na Maria Beiu Palade București, Av. Muntenescu 11, tel. 4.33.26.; Dr. Eugen Chirnoagă, Prof. Școala Politehnică București, Aleea Arh. Ștefan Burcus 12 (Sosea); Dr. Ing. Eugen Ionică București, Francmasonă 7, telef. 4.77.52; Grigore T. Coandă București, Str. Bolintineanu 5, tel. 4.33.03. Oricine simpatizează mișcarea legionară și dorește să o ajute, poate deveni membru al asociației, cerând informații de la adresele de mai sus.

PUNCTUL 77. Casieria Centrală a Organizației legionare este în casa General Cantacuzino, Str. Gutenberg 3, București. Pentru orice chestiuni, banii se trimit pe această adresă.

PUNCTUL 78. „Libertatea”, foaie populară. Director sufletesc Ion I. Moța. Foaia aparține familiei moștenitoare a lui Ion I. Moța. Abonament anual lei 120, jumătate, lei 60, un sfert, lei 30. Adresa administrației (pentru abonamente, reclamații), București, Calea Victoriei No. 63. Adresa redacției (pentru articole): Preot Ion Moța, Orăștie, Jud. Hunedoara.

PUNCTUL 79 Agenți provocatori

Trec pe la organizații diferiți spioni. Unii, agenți de la politie. Chemați-i înăuntru pentru a le arăta că nu aveți nimic secret.

Dacă însă printre legionari va fi prins unul care se va vinde pentru bani și va deveni trădător al Legiunii, va fi pedepsit azi, mâine, peste un an sau peste doi.

Cea mai mare dezonoare a Organizației noastre este aceea de a găsi din mijlocul nostru spioni.

Sunt alții care se dau drept legionari și umblă pe la diferite organizații pentru a fura, a cere, sau a colecta bani. Unii din ei reușesc a avea la mână o scrisoare sau un carnet de membru. Cercetați-l bine. Dați-i pe mâna poliției.

În ultimul moment aflu că un agent de politie neștiind ce informații să mai dea despre Legiune, a informat siguranța că legionarii vor să împuște mai mulți prefecți.

Altul a ticluit un cifru secret în care erau trecute instituții din capitală.

Noi n-avem nevoie de cifru. Aceasta este o invenție infamă. Să poftească toată poliția. Ce avem de spus, spunem în față, spunem tare.

Dacă veți auzi asemenea infamii sau le veți citi scrise prin foile jidănești (cum au fost acum doi ani publicate în „Adevărul”, „Dimineața” și „Lupta” să știți din primul ceas că toate sunt uneltiri viclene pentru care ne vom adresa justiției.

PUNCTUL 80. Proces-verbal (acest proces verbal nu se mai întrebuințează astăzi), model de constituire a unui cuib.

LEGIUNEA

Județul.............

Cuibul..............

Subsemnații, domiciliați în comuna .........., județul ..........., convinși de pericolul care amenință existenta patriei, ne legăm împreună prin jurământ să luptăm pentru triumful Legiunii.

Ne-am constituit într-un cuib de legionari căruia i-am dat numele de Cuibul .....

Numărul membrilor din cuib este de ........... (maximum 13)

Șeful cuibului: .........................

Corespondentul: ...................

Casierul ....................................

Curierul ....................................

Ne legăm în fata lui Dumnezeu și a oamenilor de a ne tine strâns uniți în jurul șefilor noștri, a asculta și executa întocmai ordinele primite, a face să pătrundă cât mai adânc în popor duhul nou al muncii, al cinstei, al jertfei și al dreptății, într-un cuvânt ne propunem de a-i face legionari pe cei cu care vom veni în contact.

Credem în Dumnezeu și în izbânda Legiunii, credem într-o Românie nouă pe care vrem s-o cucerim pe calea Bisericii lui Hristos și al naționalismului integral activând în cadrul legilor tării.

1. Am început activitatea;

2. Vom tine ședințe în fiecare săptămână.

3. Ne vom abona la revista „Pământul Strămoșesc”, pe care vom citi-o la ședințele cuibului.

4. Ne vom întări în credința noastră legionară.

5. Ne vom uni ca frații și nu vom permite nici o dezbinare între noi.

6. Vom porni imediat la facerea de noi cuiburi în comuna noastră și în cele vecine.

7. Toate acestea în credința sfântă că ori prin câte greutăți și suferințe vom trece, vom învinge.

8. România în întregimea ei va deveni legionară.

Trăiască Legiunea!

Trăiască Căpitanul!

MOTTO

Geme inima în noi

De necazuri și nevoi

Ochii plânși privesc în zare

Și așteaptă îndurare.

Munții noștri aur poartă,

Noi cerșim din poartă-n poartă

Holda noastră-i aurie

Noi pierim în datorie.

Vai de noi și iar de noi

Dăm ca racul înapoi,

Sărăcia ne-urmărește,

Și de zile ne gătește.

Că noi toți avem un nume,

Toți avem o soartă-n lume.

Pentru tară și dreptate,

În noi toți un suflet bate.

Hai români să ne trezim

Si să nu mai suferim.

Că cei ce ne urgisesc

Nu au suflet omenesc.

Hai să coborâm în vale

Să oprim dușmanu-n cale.

De la pâne, de la sare

Și să-l dăm peste hotare.

Hai să punem santinele

Și sub soare și sun stele

Și-n ascunsuri și apoi

Hoții-n beci, prada-napoi.

Hai pe cei ce fac trădare,

Jafuri în administrare

Și hoții la drumul mare

Să-i dăm la spânzurătoare.

Unde-i unul ni-i putere

La nevoi și la durere

Unde-s mulți puterea creste

Si dușmanul o pățește.

VALERIU DUGAN, țăran din Bucovina

Urmează iscălitura membrilor (maximum 13)

L E G I O N A R,

– Niciodată să nu faci o faptă de care ți-ar fi rușine a doua zi, iar când ai făcut ceva, asumă-ți răspunderea întreagă.

– Când ti se pune în fată un obstacol, tu să-l sari, să nu te lași. Să nu te lași învins. Nu te descuraja. Încearcă a 2-a oară, a 3-a oară, mereu. Nu există nu pot. Legionarul poate.

– Dacă pentru politician politica înseamnă o afacere, pentru legionar politica înseamnă religie.

– Nu spune „Nu voiesc să servesc Legiunea, din cauză că cutare șef nu-mi place, nu este bun.” În Legiune nimeni nu este șef pe viață. Azi e unul, mâine altul, poimâine vei fi tu, dacă prin munca și credința ta neclintită și prin capacitatea ta vei merita să fii, iar într-o bună zi se va putea găsi cel mai bun.

– Nu uita că ceea ce poate să ne piardă pe noi legionarii, este neînțelegerea și dezbinarea din fiecare cuib sau dintre diferite cuiburi.

– Nu uita că în clipa în care un legionar îmbracă haina de șef legionar, toți ceilalți trebuie să-l asculte.

Sunt în diferite sate elemente care au făcut mult pentru Legiune prin munca, sacrificiul și abnegația lor, suflete de elită, care au ieșit cu mult în evidentă în lupta legionară, dând dovadă de abnegație, curaj, devotament, disciplină și de neclintită credință. Aceștia pot ieși din organizațiile sătești, urmând a fi denumiți „Consilierii Șefului Legiunii”. În acest scop, în ziua biruinței legionare, ei vor fi mutați în capitala țării, cu familiile lor cu tot.

Din această mare luptă legionară, va ieși o nouă aristocrație românească. În cariera ei nu se va pune bază nici pe bani, nici pe avere, nici pe haine, ci pe calitățile sufletești, pe virtute; va fi o aristocrație a virtuții.

Aristocrația ieșită din afaceri, din fraudă sau din vânzare de țară, va cădea. Dacă aurul se lămurește în foc, în focul luptelor legionare se va lămuri adevărata elită morală a națiunii românești.

– Dacă ești om cu păcate și te cheamă sufletul spre îndreptare, botează-te acum, îndreaptă-te. Ai însă bună cuviință și păstrează-te pe linia a II-a.

Mișcarea noastră va învinge. Nu te gândi cumva că sub regimul legionar vei putea trăi din afaceri, mită, intervenții.

O RUGĂMINTE

Camarade,

1) Când pleci la drum, toarnă-mi apă, ulei, cercetează benzina și șuruburile,

2) Nu mă goni prea tare că mă vei omorî prea repede și nu voi mai putea servi Legiunea.

3) Pe drum, din când în când, mai oprește și mai cercetează-mi roțile, direcția, motorul.

4) După un drum, îngrijește-mă și pe mine, spală-mă totdeauna, unge-mă.

5) Camarazi, nu mă încărcați peste puteri, umblați cu milă, că eu vă port spre biruință.

Camioneta voastră

PUNCTUL 81.

Această cărticică se află de vânzare la șefii organizațiilor județene sau la Centru.

9 PORUNCI LEGIONARE

1. Legionarul nu intră în polemică cu nimeni.

2. Legionarul disprețuiește lumea politică și nu stă de vorbă cu ea.

3. Legionarul seamănă sămânță bună în sufletele curate ale poporului.

4. Legionarul se întreabă în fiece clipă: „Ce am făcut bun pentru România legionară?”

5. Legionarul înseamnă în răbojul lui pe păcătoși pentru ziua de mâine.

6. Legionarul începe orice muncă cu gândul la Dumnezeu și-i mulțumește la ajungerea scopului urmărit.

7. Legionarul este disciplinat prin conștiința și voința lui proprie.

8. Legionarul n-are teamă decât de Dumnezeu, de păcat și de clipa în care puterile fizice ori sufletești îl vor scoate din luptă.

9. Legionarul iubește moartea, căci sângele lui va servi pentru plămădirea cimentului României legionare.

(Din ziarul G.d.F. a Basarabiei)

PUNCTUL 81 bis. CELE 3 LEGĂMINTE ALE UNUI LEGIONAR

Legionarul nu face jurământ. El face trei legăminte.

Primul legământ, în fata șefului de cuib și a camarazilor. Este o manifestare a dorinței de a deveni legionar.

Al doilea legământ se face după 2 – 3 ani de luptă, în fața șefului politic județean și a întregii conduceri, în grup de cel puțin 50, cu solemnitate deosebită.

Al treilea legământ, se face în fata șefului Legiunii după 4 – 5 ani de luptă. Vechiul legământ al săcușorului cu țărână, publicat în corpul broșurii.

ÎNTÂIUL LEGĂMÂNT

În mijlocul cuibului, cu brațul drept întins și ținând strâns în mână pânza micului drapel.

Camarazi,

1) În fata șefului de cuib și a voastră, cu mâna pe acest drapel, declar că doresc să devin legionar.

2) Cunosc cele trei examene pe care trebuie să le dau: al suferinței, al primejdiei și al credinței.

3) Voi fi alături de voi și în ceasuri bune și în ceasuri grele. Puteți conta deci pe inima și pe brațul meu.

4) Voi fi disciplinat de buna mea voie, convins că disciplina este legea fundamentală a oricărei organizări.

5) Mă voi feri de a vorbi pe la spate pe camarazii mei sau de a critica ordinele și dispozițiile primite, acestea ducând la neînțelegere, viață grea, dezbinare.

6) Din primul moment țin să declar: nu voiesc nimic pentru mine, nu urmăresc și nu voi urmări să fac afaceri pe spinarea mișcării sau să-mi creez situații. Stau la postul ce mi se va încredința atâta vreme cât șeful meu va crede că pot fi de folos.

7) Nu voi face nici un fapt care să mă dezonoreze pe mine sau mișcarea.

8) Voi fi totdeauna corect și mă voi purta cu multă bunăvoință față de toți.

9) Voi fi însă mândru în vremuri aspre, în fata vrăjmașului.

10) Dacă voi greși, voi primi pedeapsa cu seninătate. Știu că legionarul când greșește plătește: răspunde, nu fuge de răspundere.

Acesta este legământul meu în fata voastră și în fata acestui mic drapel al cuibului nostru.

AL DOILEA LEGĂMÂNT

Se face în fata șefului politic județean, cu deosebită solemnitate:

Camarazi,

Am străbătut un drum lung în viața legionară. Cunosc deci toate îndatoririle, toate greutățile.

De acum mă simt în stare să devin legionar.

Mă leg în fata șefului nostru și a voastră, de a lupta pentru triumful României Legionare, în care cred ca în lumina ochilor. Dumnezeu să ne dea binecuvântarea Lui.

Se repetă de toți cu glas tare, după șeful județean.

AL TREILEA LEGĂMÂNT

Rămâne vechiul legământ cu săcușorul în fata șefului Legiunii.

PARTEA A XIII–A

PUNCTUL 82. Scurt istoric legionar.

La 24 Iunie 1927, Vineri, nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, a luat ființă din inițiativa (Corneliu Zelea Codreanu, Ionel I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici, camarazi în toate închisorile), „Legiunea Arhanghelul Mihail”, denumită astfel după icoana Sfântului Arhanghel Mihail aflătoare pe ușa din stânga a bisericii din închisoarea Văcărești, icoană pe care am avut-o protectoare în toate închisorile, în toate luptele noastre, în toate ceasurile noastre de suferință.

Eram așa de putini și așa de săraci, încât nu numai că am fost ținta săgeților ironiei altora, dar ne-am îngrozit noi înșine de sărăcia noastră. Credința însă nu ne-am pierdut-o nici o clipă.

N-am avut nici o secundă de îndoială. Pare că Dumnezeu înadins ne-a adunat așa de săraci pentru ca să arate că în victoria legionară materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clară a victoriei finale și mi-am asumat întreaga răspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutăți, primejdii și riscuri nenumărate, dar această viziune a victoriei nu m-a părăsit nici o secundă.

Din prima zi ne-au urmat actualii legionari (citindu-le în ochi aceeași credință puternică): Hristache Solomon, Al. Ventonic, Niculai Totu, Ion Banea, Ing. Clime, Ing. Blănaru, Victor Silaghi, Jean Bordeianu, Dumitru Ifrim, Andrei Ionescu, Mile Lefter, Spiru Peceli, Gh. Potolea, etc. și cel dintâi patronaj, Gen. Dr. Macridescu.

La 1 August 1927 apare „Pământul Strămoșesc”, în tipografia „Libertății”, la Orăștie, cu marele ajutor al părintelui Ion Moța, după care urmează tinerii din F. d. C. Focșani, cu Traian Cotigă și V. Chirulescu și F. d. C. Dunărea cu Țocu, apoi maica Pamfilia Ciolac, părintele Isihie Antohi, Sebastian Erhan, Dănileanu.

La 8 Nov. (Sfântul Arhanghel Mihail, primul Legământ). Depun Legământul următorii: Corneliu Zelea Codreanu, Ioan I. Moța, Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Inginer Clime, Hristache Solomon, Mile Lefter, Ioan Banea, Victor Silaghi, Niculai Totu, Al. Ventonic, D-tru Ifrim, Pantilimon Statache, Ghiță Antonescu, Guriță Ștefăniu, Emil Eremeiu, Jean Bordeianu, M. Ciobanu, Marius Pop, Mișu Crișan, Popa Butnaru, Budeiu, Tănăsachi, Ștefan Budeci, Paul Mihăilescu (dezertor).

La 19 Februarie 1928, după sforțări de două luni, cumpărăm camioneta botezată „Căprioara Legiunii” (234 000 lei). În vară, pentru întreținerea mișcării și pentru plata ratelor camionetei, muncim la cărămidărie (120 000 cărămizi) și la grădinărie (un hectar), în batjocora de fiecare zi a cuziștilor. Apoi facem comerț ducând zarzavaturi de la grădina noastră cu camioneta și le vindem la mânăstiri: Agapia, Văratec. Continuăm tăcuți mișcarea.

La 15 Decembrie 1929, prima întâlnire politică legionară, în T. Berești și apoi pe Valea Horincei, Jud. Covurlui. Apar luptători noi: Tănase Antohi, Dumitru Cristian, V. și N. Bogatu, Chiculiță, Bâgu, Hasan, Bourceanu, apoi din Foltești, familia Pralea.

La 25 Decembrie 1929. Turda Ludos, cu Amos Nechita, Victor Moga, Colceri, Damian, etc. Amancei Bănică.

La 27 Ianuarie și 3 Februarie 1930 mari adunări la Cahul. Intervine și Dl. Ioan Zelea Codreanu, Ștefan Moraru, Moș Coșa, Gârneț, Trifan Vlahu (mort), etc.

Vara 1930. Interzicerea marșului din Basarabia. Arestarea. Achitarea.

8 Nov. 1930. Constituirea Senatului Legiunii. D-nii. Prof. univ. Traian Brăileanu, Cernăuți; Gen. Dr. I. Macridescu; Prof. Ion Zelea Codreanu; Preot Partenie Matei, paroh, Bucuresti; Cristache Solomon, mare proprietar Focșani; Col. Înv. Paul Cambureanu; Ion Ciocârlan, scriitor; Al. Zissu, mare proprietar, București; Spiru Peceli, com. invalid, Galați; Ioan Butnaru, proprietar Iași; Guriță Ștefaniu, proprietar. Urmează a se complecta până la numărul de 100.

1 Ianuarie 1931, arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Banea, Totu, Amos. Achitați după 77 de zile de arest de către Tribunal, Curtea de Apel, Casație.

1 Iunie 1931, participăm pentru prima dată la alegeri în 17 județe. Obținem 34 000 voturi. Cădem.

La 31 August, alegere parțială la Neamț. Ajută Nuțu Eșanu. Legionarii înving toate partidele din România cu 11.000 voturi.

La 27 Aprilie 1932, alegere parțială la Tutova. Pentru a doua oară, după lupte grele, dar glorioase, legionarii înving toate partidele din România.

La 17 Iulie 1932, alegeri generale. Legionarii luptă în 36 județe, obținând 79 000 de voturi, 4 mandate.

Deputații legionari în Parlament, atitudine tăcută, măsurată. Luptă pentru întinderea Organizației în țară.

Curentul legionar creste. Posedăm 17 foi cu tiraj de 35.000, o tipografie, 2 automobile. În ajun de a cumpăra încă trei.

Mergem înainte cu încredere în aceste ceasuri grele, către destinul luminos al Patriei noastre, descoperiți în fața tuturor jertfelor pe care le-au făcut peste o mie de legionari.

PUNCTUL 83. LEGĂMÂNTUL PRIMILOR LEGIONARI.

În dimineața zilei de 8 Noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toți legionarii din Iași și câțiva care s-au ostenit a veni din alte părți.

Nu mulți la număr, dar puternici prin credința noastră neclintită în Dumnezeu și în sprijinul Său, puternici prin hotărârea și încăpățânarea noastră de a sta neclintiți în mijlocul oricărei vijelii, puternici prin dezlegarea noastră completă de tot ce este pământesc, fapt ce se manifestă prin dorința, plăcerea de-a o rupe în chip vitejesc cu pământul, servind cauza neamului românesc și cauza crucii.

Aceasta este nota celor care așteptau cu nerăbdare ceasul legământului, pentru ca să formeze voioși cel dintâi val de asalt al Legiunii. Și oricine își poate imagina că nu poate fi o altă notă, atunci când în mijlocul nostru, îmbrăcați în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaseră uniți, Ion I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici și Corneliu Georgescu, cei care străbătând seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toată greutatea mișcării naționale de 5 ani încoace.

Rugăciunea.

La ora 10 am plecat toți în costum național, cu căciulă, cu svastică mare în dreptul inimii, în coloană de marș, direcția Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugăciune pentru pomenirea sufletelor Ștefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea Ion Vodă, Horia, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Domnul Tudor,

Regele Ferdinand și „pentru pomenirea tuturor voievozilor și ostașilor care au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea pământului românesc în contra năvălirilor vrăjmașe.”

Solemnitatea Depunerii Legământului.

În marș, cântând Imnul Legiunii, ne-am întors la cămin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legământului celor dintâi legionari.

Pământul Strămoșesc

Această solemnitate a început prin amestecarea țărânii adusă de pe mormântul lui Mihaiu Viteazul de la Turda, cu țărâna din Moldova, de la Războieni, unde Ștefan cel Mare a avut cea mai grea bătălie a sa și din toate locurile unde sângele strămoșilor s-a amestecat în crunte bătălii cu țărâna sfințind-o. Când se desfăcea pachetul cu țărână, înainte de a se turna pe masă, se citea scrisoarea din partea celui care a adus-o sau trimis-o.

ȚĂRÂNA DE LA TURDA. (Scrisoare). Fraților! Am expediat țărâna ce mi-ați cerut. Asupra provenienței, vă asigur, întrucât am ridicat-o personal de pe mormântul lui Mihaiu Viteazul, eu am adus-o și împachetat-o).

Turda, la 18 Sept. 1927.

Isac Mocanu, prof. la lic. din Turda

ȚĂRÂNA DE LA RĂZBOIENI (Scrisoare). Subsemnatul Corneliu Georgescu, avocat, am fost personal la Războieni (Jud. Neamț) și am luat pământ de lângă monumentul ridicat pe locul luptei în care s-au sacrificat 10.000 de osteni de ai lui Ștefan cel Mare.

7 Nov. 1927 Corneliu Georgescu.

Ce spune istoria despre lupta de la Războieni (1476): pe locul luptei a ridicat Ștefan o biserică a cărei inscripțiune spune: „In anul 7984 ridicatu-s-a puternicul Mahomed, împărat turcesc cu toată puterea sa și Basarab Voievod, cu toată țara basarabească și au ajuns până aici la locul ce se zice Râul Alb ... unde am și făcut mare război cu dânșii în luna lui Iulie 26 și cu voia lui Dumnezeu au fost biruiți creștinii de către păgâni și au căzut acolo mulțime mare dintre ostașii Moldovei.” (Istoria Românilor de Floru, pag. 184 -185).

S-a adus și s-a turnat apoi ȚĂRÂNA DE LA SARMISEGETUZA (Scrisoare). Declarație: Subsemnații atestăm că în ziua de 17 Oct. 1927, am vizitat săpăturile fortului de la Costești, al cetății Sarmisegetuza și am luat pământul de aici din diferitele părți ale cetății și mai ales dintr-una din camerele dezgropate și care a ars în timpul asediului, pentru care motiv bulgării de pământ sunt roșii, simbolizând sângele vărsat acolo din belșug. Acest fort a fost comandat de cumnatul lui Decebal și căderea lui în mâinile Romanilor a dislocat sistemul de apărare al Sarmisegetuzei care apoi a căzut definitiv; morală, inegalitatea de tratament rănește mai mult.

Ion I. Moța, Corneliu Georgescu

Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pag. 38-39): „Disperarea și furia, ura și cruzimea dacilor se uneau cu vitejia, care apără pământul Patriei și nu-l lasă cuceritorului decât grămadă de cenușă și de ruine. Pe columna lui Traian se văd femei dace cum chinuiesc prizonieri romani. Pe unii îi țin legați de mâini și de picioare, goi și-i ard cu facle aprinse.

Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian, rezultă că norocul războiului a șovăit între daci și romani, până ce arta, știința și numărul au biruit.

Regele (Decebal) s-a furișat pe vreo potecă de munte spre a aduna cetele risipite și a urma lupta până la sfârșit, pe când supușii lui cei mai de frunte, pileati, au preferat să moară în capitala care nu mai era a lor. Strânși împrejurul unui vas mare de otravă, au ales moartea în locul vieții fără libertate.

Iar el încearcă din nou norocul armatelor, până când fiind înconjurat din toate părțile și gata să cadă cu doi fii ai săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor un cadavru...”

ȚĂRÂNA DE LA CĂLUGĂRENI. S-a turnat apoi deasupra țărâna de la Călugăreni, unde Mihai Viteazul s-a repezit el însuși călare pe un cal alb în mijlocul turcilor, cu barda în mână, zdrobindu-le oastea și punându-i pe fugă. Aici, la Călugăreni, a fost cea mai mare biruință a lui Mihai asupra turcilor. (Scrisoarea):„M-am dus cu trenul până la Mihai Bravu și de acolo cu o căruță vreo 15 km prin păduri, am avut un sprijin foarte mare în preotul Laurențiu de la Călugăreni, care m-a condus până la locul luptei, la Dâmb, cum se zice. De acolo am luat țărâna.”

Stefan Anastasescu

8 Oct. 1927

București, str. Șerban Vodă, 43

ȚĂRÂNA DE LA PODUL ÎNALT (Scrisoare) Am luat această țărână de lângă comuna Căutălurești (Podul Înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia lui Ștefan cel Mare cu turcii.

Plutonier Rotaru, Reg. 25 Inf.

Ce scrie istoria: ...Ștefan avea o armată mare, cum nu s-a mai strâns sub steag românesc, până la Regele Carol, 40.000 de Moldoveni, mai toți țărani. Armata turcească era de 120.000. Locul luptei a fost jud. Vaslui. Ziua luptei, după unele izvoare, ar fi fost 6 Ian. 1475, Ștefan nu o precizează, ci o scrie „lângă bobotează”. Aci a fost cea mai mare biruință a lui Ștefan cel Mare. „Totuși n-a fost luptă prin surprindere, nici câștigată fără pierderi mari, căci turcii s-au întors contra lui Ștefan care a pierdut mulți moldoveni... Ba, într-un moment, lupta părea pierdută, fără intervenirea lui Ștefan, care a sărit însuși în mijlocul turcilor și le-a sfărmat aripile prin minunata putere a lui Dumnezeu”. În ziua de 25 Ian. scrie Ștefan tuturor prinților, că a fost atacat de 120.000 de turci, ajutați de Basarab, dar pe la Bobotează „I-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut prin ascuțișul sabiei mele”. Ștefan a fost fără milă, ca destinul, a tăiat, a tras în țeapă, a respins răscumpărarea oricât de mare: ce au căutat în tara mea săracă, dacă sunt atât de bogați?...Ca să mulțumească lui Dumnezeu, Ștefan cu toți ostenii biruitori postiră trei zile cu pâine și cu apă, așa cum se legaseră în zilele de năvălire. Urmară apoi zile de veselie. (Istoria Românilor de Floru, pag. 181 -182)

ȚĂRÂNA DE LA SUCEAVA, CETATEA NEAMȚULUI, HOTIN și SOROCA. S-a adus apoi țărâna de la aceste cetăți și puncte de glorie ale Românilor și s-a vărsat pe fața albă a mesei, deasupra țărânii celeilalte. După ce s-a citit și aici scrisoarea din partea legionarului Budei care a adus țărâna cu propria mână.

Țărâna de pe locul unde Horia a fost tras pe roată. S-a desfăcut apoi pachetul cu țărâna de la Alba-Iulia, trimis de către domnul învățător Iordache Popa, cu următoarele rânduri: „Acest pământ este udat de sângele eroului Horia. Luat de pe locul așa zis „Curci”, unde se desparte drumul Alba Iulia – Pâclisa, de pe șoseaua Cetate-Gară. Aici a fost tras pe roată de către unguri, Horia.

Iordache Popa, învățător, Com. Drâmbar, p.u. Alba-Iulia

Alba-Iulia, 29 Oct. 1927.

ȚĂRÂNA DE PE MORMÂNTUL LUI AVRAM IANCU. S-a desfăcut pachetul trimis de Petru Popa, învățător, com. Ribicioara p.u. Baia de Criș, conținând 1 kg de pământ de pe mormântul eroului Iancu.

S-a desfăcut un al doilea pachet adus de pe același mormânt de către d-l Ion I. Moța și s-a vărsat deasupra celeilalte țărâni.

ȚĂRÂNA DE PE DEALUL DE LA ROȘCANI, unde a pierit de sete oastea lui Ioan Vodă cel Cumplit, adusă de D-ra. Constantinescu Ileana, studentă.

S-a adus apoi țărână de pe câmpurile de onoare ale ultimului război: țărâna de la Jiu, unde au fost lupte cumplite. (Scrisoare): Am plecat din Craiova cu trenul pe Valea Jiului până la Filiași, de acolo, după toate informațiile ce le posedam și cu cele ce mi-au fost date de localnici, am mers în sus pe Jiu vreo 7 km. până la locurile unde au fost luptele de la Pesteana și Țânțăreni. De acolo, din coltul județului meu, de unde se împreună Doljul, Gorjul și Mehedințiul, am luat țărână atât din malul Jiului cât și din pădure și alte locuri, pentru a fi mai sigur că voi avea în săculețul meu și țărână adăpată cu sânge.

Iuliu Stănescu, student, com. Mărășani,

(Jud. Dolj)

ȚĂRÂNA DE LA MĂRĂȘEȘTI și MĂRĂȘTI. (Scrisoare). „Trimit în coș două săculețe de pânză albă cu pământ de la Răzoare, unde au fost luptele de la 6 Aug. 1917.

Apoi un sac de pământ de la Mărăști din două puncte, unde s-au decimat regimentele 2 Vânători și 30 Infanterie Muscel”.

Hristache Solomon, Focșani

(B-dul Lascăr Catargiu, 22).

ȚĂRÂNA DE LA OITUZ și CASIN. Declarație: Subsemnații mai jos notați, declarăm că pământul luat de d-l Butnaru, funcționar Iași, este luat din localitățile următoare: Valea Manciugului, Grozești-Sticlărie, Măgura -Casinului, Sticlărie proprie și cimitirul eroilor de la Casin, locul unde au avut loc cele mai crâncene lupte în război între germani, unguri și români. I. Butnaru, P. Plopeanu, Onești, T. Mocanu, Răjula, I. Gh. Buzatu, D.R. Casin, Oșudveanu, Grozești.

ȚĂRÂNA DE LA PRUNARU, unde s-a dat cumplita șarjă a cavaleriei române, pierind cu toții până la unul. (Scrisoare). Pământul este chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimă.

Preot Theodor N. Iancu, Prunaru, Jud. Vlașca

ȚĂRÂNA DE LA TURTUCAIA, unde au căzut mai multe mii de români, înroșind țărâna cu sângele lor. (Scrisoare): Am plecat imediat la Turtucaia și m-am dus la vest de oraș, de unde am luat pământul, chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mână în mână. Această redută este astăzi pustie și pământul este luat chiar dintr-un mormânt, de unde s-au dezgropat rămășițele mai multor soldați și unde și azi sunt oase. Primiți pământul udat cu mult sânge de neamul nostru.

Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman.

S-a mai adăugat și țărâna trimisă de părintele paroh din Turtucaia.

Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fata țărânii strămoșilor și părinților noștri adormiți pe câmpul de onoare cu arma în mână și fața la dușman, de la soldații lui Decebal căzuți pe ruinele Sarmisegetuzei și până la cei de ieri sfărmați de obuzele de la Mărășești și Turtucaia.

Când doi legionari s-au apropiat apoi și au început să amestece cu sfințenie această țărână în timp ce ceilalți, salutând tot timpul cu brațul întins, cântau din toate puterile inimii imnul Legiunii.

Sculați români la luptă, bate ora

Din urmă pentru neamul românesc, etc.

Momentul a fost atât de înălțător și atât de mișcător încât nimeni dintre noi n-a putut să-și stăpânească o lacrimă în coltul ochiului: era în cântecul acesta însăși strigătul durerilor noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat către strămoșii și vitejii care de 2.000 de ani au trăit pe aceste locuri. Era însuși apelul la vitejie.

SĂCUȘORUL CU ȚĂRÂNĂ – TALISMANUL LEGIONARULUI

Cu țărâna astfel amestecată s-au umplut mai multe săculețe mici, dându-se fiecăruia, după facerea legământului, pentru a-l purta la gât.

Ion Moța a luat legământul lui Corneliu Codreanu, după care i-a încredințat acestuia săcușorul cu țărână. După aceea Corneliu Codreanu a luat legământul lui Ion Moța si celorlalți.

Acest legământ a constat din 5 întrebări și răspunsuri, anume:

1. Te legi ca pentru Dreptatea Patriei primejduite să înfrângi toate dorințele și interesele tale personale?

– Răspunsul: Da!

2. Recunoscând că stăpânirea jidanilor asupra noastră ne aduce pieirea sufletească și națională, te legi frate cu noi să lupți pentru apărarea, curățirea și dezrobirea pământului strămoșesc?

– Răspuns: Da!

3. În această luptă te vei supune Legiunii Arhanghelul Mihail?

– Răspuns: Da!

4. Vei purta această țărână cu evlavie la pieptul tău?

– Răspuns: Da!

5. Și nu vei pleca dintre noi?

– Răspuns: Nu voi pleca!

După ce fiecare, individual trecea și răspundea la aceste întrebări, căpăta săcușorul de piele legat cu șnur de mătase.

Solemnitatea a început la ora 1. 30. După masă la ora 3 a început consfătuirea. Ea a fost prezidată de către cel mai bătrân dintre legionarii prezenți, d-l Cristache Solomon de la Focșani.

Consfătuirea a ținut până la ora 6.30 după care s-a dat citire următorului comunicat:

1. Legiunea afirmă că mai presus de interesele personale stă Patria cu nevoile ei.

2. În slujba acestei Patrii încălcate de străini toți copiii Pământului Românesc trebuie să alerge cu sufletul și cu brațul lor.

3. Legiunea se îndreaptă către tot cel ce se simte de soldat chemându-l sub drapelul ei întru apărarea pământului strămoșesc.

4. România a românilor. Pentru jidani, Palestina. Dreptate românului și moarte trădătorului.

Trăiască în noi inima de soldat!

Trăiască, înflorească România Nouă!

Astfel s-a încheiat ziua de Sf. Arhanghel Mihail și Gavril. Fie ca purtând fiecare la inima noastră ca talisman Sfânta țărână a pământului strămoșesc, să scoatem din ea sângele vitejesc și să-l turnăm în vinele noastre.

Mică literatură programatică

Rezumatul de program legionar se află publicat în altă broșură, dăm aici câteva linii generale:

PUNCTUL 84. Primul punct de program legionar.

Dacă vă întrebă cineva să-i spuneți că este: JURĂMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE.

A doua zi după victoria legionară se va constitui „TRIBUNALUL EXCEPȚIONAL”, care va chema în fața lui și va judeca pentru trădare de Patrie:

a) Pe toți jefuitorii banului public;

b) Pe toți cei ce au primit mită înlesnind afaceri;

c) Pe toți cei ce călcând legile fundamentale ale țării au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice funcțiune ar deține de la jandarm până la ministru, nimeni nu va scăpa acestei judecăți.

Prea și-au imaginat acești domni că Tara Românească este moșia lor, că legile s-au făcut pentru ca să le calce ei în picioare și că noi suntem argații de pe această moșie, pe care să ne bată la spate cu biciul.

Națiunea română, conștientă de drepturile ei va începe viața cea nouă prin OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ.

Acest ceas îl așteptăm și răbdăm.

Fără acest CEAS AL PEDEPSIRII, nu este posibilă nici o refacere în această țară.

Șefii de cuiburi vor face rapoarte amănunțite și foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor comise, înaintându-le șefului Legiunii.

PUNCTUL 85. DISCURSUL LA MESAJ, ținut de șeful Legiunii în Parlamentul Țării. După Mon. Of. din 3 Decembrie 1931.

D-l deputat Corneliu Zelea-Codreanu are cuvântul:

D-le președinte, d-lor deputați, eu sunt cel mai tânăr dintre dvs. și reprezint o mișcare tinerească. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fără ajutorul și sprijinul nimănui. Cred că actualii conducători ai României Mari se vor obosi să mă asculte și pe mine, ca unul care sunt exponent al generației tinere, generație zbuciumată, generație despre care s-a vorbit atâta, generație martirizată, aș putea spune răstignită. Cred că este bine ca onorata Cameră să aibă putină bunăvoință a ne asculta și pe noi, deoarece socotesc că este bine ca astăzi conducătorii să știe că care este zbuciumul, care sunt părerile, care este orientarea politică a generației, care, cu voia sau fără voia dvs., trebuie să vă urmeze mâine pe aceste bănci.

În orice caz, țin să afirm de la început că noi nu suntem o generație așa cum ne cunoașteți dvs. dintr-o anumită presă. Noi nu urmărim decât să ne apărăm Patria Sacră, Patria amenințată de viscolul furtunii, Patria părinților noștri și cuibul cald al acelora care vin după noi. Și ca să fixez punctele cardinale, în scurt, voi spune: nu este nici o generație imorală, nu este nici una fără Dumnezeu, nici una republicană sau antiregalistă. Fixez aceste puncte în Dumnezeu, Patrie, Rege, Familie, Proprietate si Armată, care să garanteze existenta Statului Român.

D. V. G. Ispir: Pentru aceasta puteți fi alături de noi.

D. Corneliu Zelea Codreanu: D-lor deputați, generația aceasta a noastră trece ca o generație antisemită. As dori să știți că nu am venit să strig: jos jidanii, după cum cred că n-a făcut nimeni. Am observat însă un singur lucru, că de câte ori s-a pus aici problema naționalismului românesc, dvs. ați primit-o cu ilaritate și ați transformat-o dintr-o problemă care este de un tragic fără pereche, într-o chestiune comică.

D. V. G. Ispir: Cel puțin pentru această parte a Camerei, acest lucru nu este exact.

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu d-lor, am să pun această problemă în câteva linii, pentru că sunt șeful unei mici grupări și trebuie să-mi dezvolt punctele mele de vedere.

Am fost în Maramureș, în Maramureșul care este leagănul descălecătorilor noștri, al moldovenilor – maramureșenii sunt străbunii lui Ștefan cel Mare și Sfânt, domnul Moldovei. Și acolo, cu ocazia unui proces pe care l-am avut la Satu-Mare și la care a asistat dl. prof. Cătuneanu, a venit un om bătrân cu plete albe și a făcut mărturie în fața instanțelor judecătorești, de cele ce că spun eu acum: „Noi, maramureșenii, suntem de viță boierească și am avut moșiile noastre și munții noștri. Până în 1847 eram stăpâni. La 1848, când eram copil, au venit cei dintâi jidani la noi în comună.”

Și aici fac o paranteză. Eu nu întrebuințez cuvântul de jidan pentru ca să insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru că așa cred eu că se numesc ei și de altfel – mi se pare curios – este singura nație care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are.

Pentru mine, această populație, pe pământul tării mele – și rog să mă creadă toată lumea – atunci când eu am conștiința fermă că o atacă și că își caută loc pe propriul nostru teritoriu, pentru mine, vă rog să mă credeți, s-a deschis o luptă pe viață și pe moarte și nu-mi arde să fac glume sau să insult pe cineva. Pentru mine este clar si precis: inteligentă sau neinteligentă, parazitară sau neparazitară, morală sau imorală, această populație este o populație dușmană aici pe pământul tării. Și eu înțeleg să lupt împotriva ei cu toate mijloacele pe care mi le va pune la dispoziție mintea, legea și dreptul meu românesc.

Ei bine, d-lor. Și-mi spunea bătrânul acela: „La noi, la 1848, au venit cei dintâi jidani, pe care părinții noștri, văzându-i rupți și flămânzi, de milă i-au lăsat să stea la marginea moșiilor noastre. Astăzi, la 1930, noi am pierdut 60 din cei 62 munți. Noi, românii, mai avem numai 2 munți, iar restul de 60 de munți sunt în stăpânirea jidanilor. Astăzi, noi ne-am retras și stăm sărmani și fără pâine la marginea moșiilor lor.”

Ei bine această situație din Maramureș se întinde și în Bucovina; această situație se întinde și în Moldova noastră unde bisericile se închid, unde altarele se dărâmă. Și eu vă întreb pe dvs., pe toți: ce se alege de o nație căreia i se dărâmă altarele?

Comerțul nostru a îngenuncheat. La noi, în Bârladul străvechi, în Bârladul care exporta mărfuri în Polonia sub Ștefan cel Mare, și exporta din Cetatea Albă până la Constantinopole și Alexandria, la noi a mai rămas un singur comerciant român de manufactură.

Ei bine d-lor., nu se poate neglija această problemă și nu se poate spune de nimeni că ea nu este problema dominantă a politicii României moderne. Cu noi se săvârșește exact același lucru care s-a săvârșit cu Pieile Roșii din America de Nord. Ne găsim în fața unei invazii străine și avem tot dreptul și avem și datoria să ne apărăm Patria. Pe mine nu mă interesează cine vine și este – mi se pare lucru curios, ca atunci când veneau dușmanii cu arma să ne fure pământul nostru, noi încremeneam cu toții în tranșee, cu arma în mână, iar astăzi când arma s-a schimbat în bani și când aceștia sunt în stare cu banii lor să ne cumpere țara, atunci nu mai este nimeni la noi care să protesteze?

Iată d-lor. cum se pune această problemă.

Dvs. știți foarte bine că Pieile Roșii din America de Nord au dispărut încetul cu încetul în fata năvălirii anglo-saxone. Astăzi toată Europa îi deplânge și îi regretă pentru că au fost oameni de treabă, dar se zice: „ce să facem, au fost alții mai tari!”

D-lor, mă gândesc cu groază că la un moment dat, Europa va avea să ne plângă și pe noi și pe urmașii noștri.

Iar în ce privește tinerimea noastră zbuciumată, care după cum v-am spus a fost răstignită pentru această idee, căci eu vin aici după doi ani de închisoare nedreaptă, ei bine, vă spun d-lor, ce doriți dvs. să facă acești tineri, care au fost loviți de toți conducătorii de până acum? Doriți să ne luăm într-o bună zi traista în băț și să plecăm în altă țară, pe alte meleaguri, ca să ne câștigăm pâinea și să găsim un refugiu de viată națională liberă? Noi nu vă cerem prea mult. Nu vă cerem decât un singur lucru: să ne lăsați aici, pe acest pământ, sub binecuvântarea ciolanelor părinților noștri.

D-lor, îmi pare rău că în acest răspuns la Mesaj nu se vede absolut nimic pentru noi, nici măcar o licărire de speranță și nici o preocupare din partea conducătorilor acestei țări asupra problemei expuse mai sus.

D-lor, voi trece de la această problemă și voi reveni la o altă problemă de mare importantă: problema mizeriei. Am adus în această cutie câteva bucățele de pâine cari sunt din Maramureș și din munții județului Neamț, pentru ca să vedeți ce pâine mănâncă românul maramureșean și munteanul nostru. Astăzi, când lumea se plânge de supraproducție de grâu, toți atribuie criza faptului că grâul se vinde cu un leu kg., iată ce pâine mănâncă oamenii aceștia!

(D. deputat Corneliu Zelea-Codreanu prezintă Adunării o bucată de pâine neagră.)

Trebuie să ni se strângă inima de durere și cred că orice popor din Europa văzând această imagine a mizeriei în care trăiește neamul românesc ar plânge de mila noastră. Am adus aceste bucăți de pâine, învelite și puse în această cutie, înadins, ca să vedeți în câtă artificialitate și în câtă poleială de civilizație se îmbracă această mizerie românească. Eu o depun cu părere de rău pe banca ministerială și aș ruga și pe onoratul guvern să o aibă la dispoziție pentru ca oricui îi arde să facă glume pe spatele neamului românesc, mai întâi de toate să vadă ce mănâncă el.

D-lor, în fata acestei mizerii, care cuprinde întreaga țară, am să întreb: care este sistemul de apărare a guvernului contra acestui marș al mizeriei mereu crescânde?

D-lor deputați, pentru mine este clar, Guvernul vine cu două teorii:

1. Teoria sentimentală a sacrificiului, și

2. Teoria economică a conversiunii.

În ce privește teoria sacrificiului și eu sunt și eu sunt unul dintre cei care o admit, însă voi afirma aici un principiu imutabil: nici dvs. și nici nimeni altul nu are dreptul să facă apel la banul sărac al omului cinstit până când nu va fi adus înapoi în vistieria statului cel din urmă ban furat de tâlharii care au jecmănit această tară.

În ce privește cealaltă teorie, teoria conversiunii, sunt pentru ea. Aceasta însă nu e un medicament. Medicamentul este acela care omoară cauza bolii, adică microbul.

Conversiunea este un balon de oxigen pe care onoratul guvern îl administrează economiei naționale muribunde.

Sunt pentru proiectul conversiunii și-l voi vota, însă vă spun: aștept să văd și alte soluțiuni și mai ales soluțiile acestea categorice care se cer pentru nenorocitele vremuri de astăzi.

D-lor deputați, al treilea punct, în privința căruia voi spune câteva cuvinte, este chestiunea partidelor și chestiunea democrației.

D-lor deputați, aproape întreg obiectul principal în discuțiile la acest răspuns al Mesajului a fost: suntem contra desființării partidelor sau pentru desființarea partidelor?

În această privință, eu vă spun punctul meu de vedere! Cine este cel care trebuie să hotărască desființarea sau nedesființarea partidelor? Puteți dvs. să le desființați sau să le înființați? Nu! Cel care trebuie să hotărască e poporul, e țara flămândă și goală. În momentul acela când va trebui să se hotărască, poporul va vedea dacă trebuie să se desființeze sau nu. În orice caz vă spun că poporul nu iubește partidele politice. Acesta este un lucru precis și dvs., într-un regim democratic, nu vă puteți menține la conducerea statului în contra voinței poporului. Acesta este iarăși precis.

Mai este încă o chestiune. Spunea cineva: partidele nu sunt născute dintr-o improvizație, ele sunt rezultatul unei evoluții. Da, și eu sunt pentru această teorie și eu aplic partidelor legea evoluției. Partidele ca și toate lucrurile de pe lumea aceasta, se nasc, se dezvoltă și mor. Cred că partidele nu sunt forma superioară a perfecției, care să fi câștigat dreptul la nemurire.

Mai este o chestiune, de ordin extern. Dvs. vedeți foarte bine că întreaga opinie publică din Europa se îndreaptă către extremele acestea ca două pietre de moară, vor măcina încetul cu încetul toate partidele.

D-lor deputați priviți în Europa. Sunt două extreme puternice: extrema dreaptă și extrema stângă, care se întăresc: la un moment dat una din acestea va învinge. Ei bine, vă întreb pe Dvs., mai ales pe dvs. care tot timpul v-ați plecat în fața Europei și ați tremurat, la cea dintâi adiere de vânt: într-o Europă în care învinge una din extreme, dvs. veți putea să rezistați curentului acestei Europe?

În ce privește orientarea noastră, dacă este chestiunea să alegem între aceste două extreme, suntem din acei care cred că soarele nu răsare la Moscova, ci la Roma.

Noi credem că părinții noștri, străbunii noștri, cari ne-au adus pe pământul acesta; oasele lor, cel puțin din mie în mie de ani ne trimit câte un sfat bun, câte o idee bună, în ceasurile noastre grele și dureroase.

În fapt, d-lor, asupra partidelor: generația noastră – privind din afară – constată:

1) Că un partid politic este o societate anonimă de exploatare a votului universal;

2) Că toate partidele sunt democratice, deoarece utilizează votul universal în același mod;

3) Că neglijează interesele poporului și ale patriei satisfăcând numai interesele particulare ale partizanilor; că democrația este iresponsabilă, îi lipsește puterea sancțiunii, că toate partidele fac fărădelegi, se dau pe față unele pe altele, nimeni nu aplică sancțiuni contra alor săi, fiindcă îi pierde, nici în contra adversarilor, fiindcă ei dețin la rândul lor fărădelegile lor.

Și în această chestiune dați-mi voie să vă atrag atențiunea numai asupra fraudelor cari s-au făcut de la război încoace și care toate au rămas fără sancțiuni: fraudele cu spirtul negru de 12 miliarde ; fraudele de alămuri de la căile ferate de 900 milioane; peștele sovietic; galoșii sovietici; pădurile din județul Neamț; pădurile din Bucovina, etc. și după o socoteală sumară, suma fraudelor care s-au săvârșit pe teritoriul acestei țări, de la război încoace, atinge cifra de 50 miliarde lei.

Democrația văzută din afară, ne dă impresiunea unei vaste complicități în fărădelege: concluzia: democrația este incapabilă de autoritate. Și încă ceva – am să vă servesc o chestiune care poate multora n-are să vă placă – vă rog d-lor să ne tolerați ca să fim severi, intransigenți în tot ceea ce interesează, fie Națiunea românească, fie cinstea. Declar aici că democrația e pusă în slujba marii finanțe naționale sau internaționale jidănești. (Întreruperi, zgomot)

D-lor, dovada. Am venit aici cu o listă care are să vă supere, însă vă spun să nu-mi luați în nume de rău fiindcă nu pot să tac în această chestiune, este vorba de ceea ce se numește portofoliul de la banca Blank.

Dați-mi voie să vă citesc – fiindcă fiecare vă regăsiți aici. Lista am căpătat-o, poate nu întreagă:

D. Brandsch, subsecretar de stat, 111.000.

D. Carol Davilla 4.677.000.

D. Eug. Goga, creanță ipotecară agricolă, lei 6.200.000.

D. Al. Oteteleșanu: Este o ipotecă pe moșia d-nei Eugen Goga.

D. N. Lahovary: Nu datorează d. Davilla, datorează Banca Țărănească. Nu este la fel, vă rog să rectificați. (Întreruperi, zgomot).

D. Corneliu Z. Codreanu: Bine, d-lor, nu zic că nu este putred, o să se plătească, dar sunt bani împrumutați. (Întreruperi)

D-lor, s-or plăti sau nu, nu știu, dar vă spun un singur lucru: există obligația pe care o are cineva care împrumută bani de la o asemenea finanță, de a o satisface când este la guvern, de a o sprijini în opoziție și în orice caz de a nu lovi în ea când trebuie să fie lovită. (Aplauze pe mai multe bănci).

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Mai departe: D. Iunian 407.000; D. Madgearu 401.000; d. Filipescu 1.265.000; D. Mihail Popovici 1.519.000; d. Răducanu 3.450.000 (exclamațiuni pe băncile majorității); Banca Răducanu din Tecuci 10.000.000; d. Pangal 3.800.000; d. Titulescu 19.000.000; și se aude, n-am putut ști precis, că d. Argetoianu ar fi aici cu 19.000.000.

Voci de pe băncile majorității: Se aude!

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu vă spun ce am putut afla. (Întreruperi, zgomot). Mai sunt și alții.

D-lor, eu nu acuz că banii aceștia au fost bacșișuri date, nu! Sub o formă s-au luat de acolo acești bani și acum este vorba să se vadă ce s-a făcut acolo, n-au libertate deplină ca să vină să ia măsuri categorice împotriva acestei bănci.

D-lor deputați, dacă se cer sacrificii ca să asanăm această țară, nu putem noi să consimțim la sacrificiul care ar fi să se facă asanarea băncii Bank, pentru nunta pe care a făcut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei, ca și pentru alte lucruri. (Exclamațiuni, întreruperi).

D-lor, în consecință, noi venim cu câteva soluții practice care poartă nota tinereții:

CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii frauduloși ai banului public. (Aplauze pe mai multe bănci).

D. V. G. Ispir: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi creștin și purtător al ideii creștine. Îți aduc aminte – eu sunt profesor de teologie – că susținerea acestei idei este anticreștină. (Aplauze).

D. Corneliu Zelea-Codreanu: D-le profesor, dați-mi voie să vă spun: când este chestiunea să aleg între moartea, dispariția tării mele și aceea a tâlharului și sunt mai bun creștin, dacă nu permit tâlharului să-mi nenorocească țara și să mi-o ducă la pieire (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM revizuirea și confiscarea averilor celor cari și-au furat țara săracă. (Strigăte de „Bravo!”)

CEREM tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi că au lucrat în contra țării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici cari se vor dovedi că au lucrat în contra țării, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bănci).

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliul de administrație ale diferitelor bănci și întreprinderi. (Aplauze pe mai multe bănci)

CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemiloși cari au venit pe pământul acesta să exploateze bogățiile solului și munca brațelor noastre.

CEREM declararea teritoriului României ca proprietate inalienabilă și imprescriptibilă a neamului românesc.

O voce de pe băncile Partidului Național Țărănesc: Este.

D. Corneliu Zelea-Codreanu: A neamului românesc nu-i.

CEREM trimiterea la muncă a tuturor agenților electorali și stabilirea unui comandament unic, căruia să i se supună într-un singur gând și într-un singur suflet toată suflarea românească.

Dacă în momentul de fată conducătorii tării sunt împiedicați să ia măsuri întregi din cauza Constituției sau a legilor în vigoare, atunci noi suntem de părere să se dizolve Corpurile Legiuitoare, să se facă apel și să se cheme Adunarea Constituantă, pentru ca poporul să desemneze pe acel care va fi chemat să ia toate măsurile necesare pentru salvarea României. (Aplauze pe mai multe bănci).

PUNCTUL 86. DECLARAȚIA LA MESAJ ținută de șeful Legiunii în Parlamentul țării.

După Mon. Of. din Noiembrie 1933.

De aceea, noi așteptăm un alt regim, un alt sistem, care va veni, după ce, pe acesta îl vor prăbuși greutatea și mulțimea păcatelor lui.

El trebuie să corespundă următoarelor cerinți în ordinea urgentei:

1) Să desființeze aceste discuții sterile și scump plătite ale parlamentarismului democratic din care n-a ieșit niciodată lumină și din care mai ales, nu poate ieși hotărârea eroică de a face față primejdiei în ceasurile grele de acum.

2) Să se înlocuiască prin comandă, care să adune într-un singur mănunchiu toate energiile disparate ale neamului, încleștate astăzi în luptă fratricidă, să le disciplineze, să le refacă moralul pierdut, să le insufle credința în destinului neamului nostru românesc și să le conducă pe căile acestui destin.

3) Să declare război mizeriei și sărăciei generale îndemnând la muncă și cumpătare pe cei buni, trimițând cu forța la muncă toate elementele parazitare, care joacă în stat rolul trântorilor din stup, pe toți leneșii, care păzesc mesele cafenelelor de dimineața până seara, pe toți plictisiții care se plimbă pe străzi, pe toți agenții electorali de la primării, prefecturi, ministere, în fine ideologii democrați doritori de a ține discursuri ieftine.

4) Să desființeze tot ce este parazitism pe trupul istovit al țării, să răscolească, să organizeze și să stimuleze toate energiile creatoare ale neamului.

5) Să stârpească necinstea și confiscând averile celor vinovați, să aducă înapoi până la ultima centimă, în vistieria statului, banii furați.

6) Să treacă în fruntea marii gloate sărace și la bine și la rău, să mănânce aceeași pâine neagră și aceeași masă săracă pe care o mănâncă muncitorul sărac. Căci în aceste timpuri grele, mizeria morală, inegalitatea de tratament rănește mai mult decât mizeria materială. Unii trăiesc în lux, cu șampanie și icre negre și alții n-au nici măcar mămăligă, sub regimul democrației celei iubitoare de popor.

7) Să facă dreptate românului în propria sa țară.

Să-i vindece rănile adânci. Să îndrepte nedreptățile seculare pe care el le-a suferit în timpul lungilor stăpâniri străine.

8) Să apere România de pericolul pe care îl prezintă invazia mereu crescândă a jidanilor.

9) Să pună punct existentei falimentare a statului democratic întemeiat pe ideologia perimată a revoluției franceze.

Să producă acel act epocal de curaj reformator, care să arunce complect și definitiv sistemul de false abstracțiuni al filozofiei politice a acestei revoluții.

O mare epocă istorică apune și în locul ei e ceasul să punem temeliile unei epoci noi. O epocă de întoarcere la realitățile naționale dând națiunii înțelesul ei real de societate naturală, a unor indivizi de aceeași rasă, iar nu în sensul naționalității juridice a cetățeanului, care permite transformarea automată în români a maselor de străini năvăliți la noi pentru a ne cuceri și oprima.

10) Să înalțe din temelii statul nou etnic național întemeiat pe primatul culturii naționale, pe primatul familiei și pe primatul corporațiilor muncitoare.

PUNCTUL 87. Programul și sufletul.

M-am ferit să desfășor un program complet. Liniile mari sunt trasate și cunoscute (natural cu riscul de-a le vedea furate).

Programele se bazează pe realitățile naționale și dacă sunt realități care rămân, sunt foarte multe acelea care se schimbă de la o zi la alta.

Un program nu poate fi o combinație de teorii adunate de prin nori. El trebuie să se bazeze pe realitățile care dor, ale neamului nostru românesc. Sunt rănile lui cari trebuiesc vindecate. Căutați programe?

Ele se află pe toate buzele mulțimii. Mai bine ați căuta oameni. Căci într-o noapte oricine poate face un program, și nu de ele se simte nevoie în tară. Ci de oameni și de voințe cari să le îndeplinească. Sunt mișcări care nu au nici un program; ele trăiesc din specularea diferitelor probleme care apar în viață. De exemplu: camăta. O devorează pe aceasta și apoi mor. Dacă nu le apare înainte o altă pradă.

Sunt altele care au un program. Sunt altele care au mai mult decât un program, au o doctrină, au o religie. Este ceva de ordin superior sufletesc, care adună în chip misterios miile de oameni hotărâți să-și creeze o altă soartă. Dacă omul de program sau de doctrină își slujește cu oarecare interes programul, legionarii sunt oamenii unei mari credințe pentru care oricând stau gata să se jertfească.

Pe această credință ei vor sluji până la capăt.

Oricât de frumos și de complet ar părea programul lupiștilor, tărăniștilor, liberalilor, puteți fi asigurați că nici un lupist, nu este gata să moară pentru programul lupist, nici un georgist pentru al lor și așa mai departe.

De aceea, eu pun mai puțin temei pe oamenii adunați la baza marilor credinți care nu te vor lăsa până la moarte.

Mișcarea noastră legionară are mai mult caracterul unei mari scoli spirituale.

Ea tinde să aprindă credinți nebănuite, ea tinde să transforme, să revoluționeze sufletul românesc.

Strigați în toate părțile că răul, mizeria, ruina, ne vin de la suflet.

Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lucreze în momentul de față. Sufletul individului și sufletul mulțimii.

O minciună sunt toate programele noi și sistemele sociale fastuos etalate poporului dacă în umbra lor rânjește același suflet de tâlhari, aceeași lipsă de conștiință întru îndeplinirea datoriei, același duh de trădare fată de tot ce-i românesc, același desfrâu, aceeași faptă de risipă și de lux.

Chemați sufletul neamului la o viață nouă. Nu căutați succesele electorale dacă ele nu înseamnă în același timp biruința forțelor organizate ale sufletului înnoit.

Programele, cum adică? Credeți că noi nu putem seca mlaștini? Nu putem capta energiile din munți și electrifica tara? Nu putem înălța orașe românești? Nu putem face ca lanurile noastre să producă împătrit? Nu putem pe pământul nostru bogat asigura pâinea fiecărui român? Nu putem face legi care să asigure o bună funcționare a unui mecanism de stat apropiat timpului și specificului nostru național? Nu putem face planuri quinquenale? Noi nu vom putea ridica aici în creștetul Carpaților o patrie care să strălucească ca un far în mijlocul Europei? și care să fie expresia geniului nostru românesc? Putem.

Dar mare greșeală a multor oameni politici a fost aceea de a-și fi etalat programele în amănunte mai înainte de a fi puși în situația de a le realiza.

Avem și noi programe în buzunar. Ele se studiază necontenit, dar se păstrează pentru timpul lor. Vă întreabă lumea ce veți face? Spuneți-i că oamenii năzdrăvani pot să facă multe.

Deocamdată programul nostru este:

1) Să realizăm forță;

2) Să manevrăm acea forță astfel ca să învingă toate forțele adverse.

3) și apoi să aplicăm măsurile programatice propriu-zise.

Căile ne sunt legale. In orice caz, amănuntele, fie tactice, fie programatice, fac parte din secretul de operațiuni al forțelor de luptă.

PUNCTUL 88. Din manifestul „O ruină”.

Ruina.

Nu este om care să aibă ochi și care să nu vadă că tara aceasta bogată a ajuns o ruină. Ruină gospodăria țăranului, ruină satul (o mână de oameni necăjiți care se vaită), ruină comuna, ruină județul, ruină munții văduviți, ruină câmpurile părăginite care nu mai aduc nimic bietului plugar, ruină bugetul statului, ruină tara.

Și pe deasupra acestor ruine întinse cât tine pământul românesc, o ceată de mișei, o ceată de imbecili, o ceată de tâlhari fără rușine și-au ridicat palate în sfidarea țării, care geme de durere și spre pălmuirea suferinței tale, țăran român.

Niciodată în lume nu s-a văzut un tablou mai revoltător, mai dureros și mai obraznic.

Pe deasupra milioanelor de gospodării cari se distrug, deasupra milioanelor de suflete sărace cari plâng, se înaltă batjocoritor palatul tâlhăresc al jefuitorului de țară.

Cine este acesta?

Căutați-l prin orașele înstrăinate și-l veți găsi. Este fostul ambuscat de la 1916. Este eroul de al 100 de km din dosul frontului sau trădătorul de frați și de tară; este îmbogățitul de războiu, omul de afaceri, este profitorul de pe urma sângelui care tu l-ai vărsat, picătură cu picătură din rănile tale adânci.

Când te-ai întors la 1918, te-ai închinat lui văzându-l gras, frumos îmbrăcat, iar tu în niște zdrențe; de atunci el te-a luat în arendă, iar tu ai căzut în stăpânirea lui cu țara pe care tu ai creat-o pe câmpurile de bătălie.

Cum veți fi voit să ajungă biata țară când un Stere, condamnat la moarte pentru înaltă trădare și apoi iertat, este șef de partid în România, când un Socor, condamnat și degradat pentru trădare, este parlamentar și director de ziar și conduc politica românească? Când atâția ambuscați stau în fruntea treburilor tării?

Am înălțat un steag.

În contra lor, în contra celor care au ruinat țara, în contra cetelor de străini și înstrăinați care ne-au supt și măduva din oase, am înălțat un steag.

Când am plecat sub umbra lui am cerut binecuvântarea ostașilor care au căzut pe câmpul de luptă pentru România Mare și am făcut apel la toți cei care au rămas în viață în urma gravelor lupte.

Steagul acesta răzbunător a învins la Neamț cetele cutezătoare ale politicienilor. Steagul acesta le-a zdrobit la Tutova.

Steagul acesta sfințit în două bătălii, îl purtăm de la un capăt la altul al țării.

El îmbărbătează pe ai noștri și bagă groază în adversari.

Ne-am numit legionari.

Noi, slujitorii acestui steag nu ne-am legat împreună ca să furăm țara nu ne-am legat împreună ca să ne căpătăm partizani, și să le dăm ca să roadă oase din oasele țării.

Noi ne-am legat împreună să rămânem săraci până la mormânt, vom sărăci și acei ce suntem bogați, dar ne-am legat să biruim. Să învingem și să răzbunăm.

Stăm gata de jertfă, stăm gata de moarte cu toții.

Aceștia suntem noi, legionarii.

Zadarnic și greșit ne-au confundat unii săteni și orășeni, crezând că noi luptăm ca să-i căpătuim pe dânșii și să le facem poftele, să le dăm țara ca s-o mănânce.

Ei bine, nu!

C. Z. C.

PUNCTUL 89. Către purtătorii duhului nou.

LEGIONARI,

Cuvântătorii partidelor vechi, cutreieră din nou satele cerându-vă ajutor pentru ca să se poată reface. Sub domnia lor, românismul de pretutindeni a sărăcit și a îngenuncheat în fata străinului pripășit de curând. Rosturile mari ale patriei sunt părăsite. Lumea noastră politicianizată, nu mai vede în față decât interesul partidului, pentru a cărui biruință sacrifică în fiecare zi și în fiecare ceas, însuși viitorul nostru ca neam.

Se prăbușesc pădurile din munți încăpuți pe mâna veneticilor.

Geme inima în moții și în maramureșenii uitați de toată lumea.

Muncitorii români părăsiți îngroașă rândurile comuniștilor jidani.

Comerțul românesc lipsit de protecție, îngenunchează în lupte neegale cu străinul.

În cadrele armatei noastre glorioase, pătrunde tot mai adânc și tot mai sus, germenul dizolvant și corupător de conștiințe.

Și ceasuri grele se prevăd în viitor. De vom fi chemați cândva la marele examen internațional, cine va mai apăra pământul țării și gloria drapelului nostru?

Țăranul român își vinde produsul sub prețul de cost. Misiții s-au înmulțit și ne inundă. Cafenelele sunt pline de cămătari și samsari. Ei se înmulțesc în dauna celor care muncesc. Poporul este spoliat. Românul, înglodat în datorii, a ajuns rob modern al bancherului jidan.

Țara împărțită în partide, care se sfâșie unele pe altele, se dărâmă sub ochii noștri.

Conducerea partidelor vechi nu este o conducere de mână tare, și nu are nici un pic de direcție naționalistă, de oblăduire și încurajare a elementului românesc, care ține de multe secole pe umerii săi viața tării.

Legionari,

În fata acestei situații, și mai înainte ca politicianismul condamnat să se poată reface, am tras spada și am înălțat steagul cel nou al vremii.

Se simte prin aer, tot mai accentuat, nevoia unor alte principii de viață politică morală.

Despoliticianizarea tării este o poruncă a vremii.

În locul partidelor vechi se simte nevoia unei înnoiri. În locul partidelor mereu aplecate străinilor, politica de neatârnare și încurajare a românismului susținător de țară.

Spuneți celor ce vin din nou să vă apuce mâna, că ceasul lor s-a terminat. „Pot pieri toți cuvântătorii aceștia”.

De acum încolo de un singur glas va trebui să ascultați, tainic și nepătruns ca Dumnezeu: chemarea patriei. Acest glas să-l audă toată suflarea voastră. Lui să vă supuneți într-un singur suflet.

Români,

Atunci când glasul și dorința voastră vor proclama victoria, România va reînvia. Va înflori. Vor înflori în ea ca bujorii copiii voștri. Străinul o va respecta. Dușmanul se va teme.

Soldați ai Legiunii Sfântului Mihail!

Când vouă vă este hărăzit de Dumnezeu să făuriți această Românie nouă, când de la Nistru până la Tisa, neamul vă așteaptă să vă primească în nesfârșite aplauze pe scena istoriei, izbucnească din piepturile voastre de otel strigătul nostru de luptă și de victorie: Trăiască România românească!

Trăiască Legiunea!

Corneliu Zelea Codreanu,

Șeful Legiunii

PUNCTUL 90. Manifestul profesorului Cristescu (model de manifest).

Români din județul Vlașca!

O mișcare nouă și hotărâtă, îndrumată de crezul unei acțiuni de faptă românească, de jertfă și cinste în conducerea statului, și-a înțeles chemarea din strigătul de durere si revoltă al unui neam întreg.

Pentru această țară amăgită de o bandă de politicieni profitori și prădalnici, amenințată și umilită în rosturile ei de toți străinii și înstrăinații, Legiunea vine astăzi ca o mișcare de avânt și tinerețe, de entuziasm și disciplină ostășească. Sub scutul religiei noastre strămoșești, cheamă la luptă pentru întronarea unei vieți noi de cinste și dreptate.

În fruntea ei stă fiul Moldovei, Corneliu Zelea-Codreanu, care înfruntând prigoană și pătimind suferință, luptă neîncetat pentru mântuirea neamului nostru și pentru triumful dreptății.

Din ordinul lui am luat conducerea Legiunii în acest județ să-mi fac sfânta datorie de român să chem în această Organizație pe cei cărora le-a rămas scumpă vatra strămoșească și care sunt hotărâți să lupte în spiritul de jertfă alături de noi pentru biruința românismului și a dreptății.

Români vlăsceni!

Intelectuali, negustori, plugari și muncitori, înțelegeți porunca vremii și înrolați-vă în Legiune.

Prof. Vasile Cristescu

PUNCTUL 91. „Cuziștii”

Camarazi,

Nu veți uita niciodată că acești oameni denumiți „cuziști”, și-au bătut joc zece ani, necontenit de toate suferințele noastre.

Pe spatele nostru – copiii de altădată ai tuturor închisorilor și ai tuturor ceasurilor grele – s-au ridicat pentru ca a doua zi să ne scuipe în obrazul de atâtea ori lovit de dușmani.

PUNCTUL 92.. Articolele din legile țării asupra cărora trebuiesc făcuți atenți agenții forței publice (primari, jandarmi, polițiști, etc.) care se opun propagandei Legiunii, abuzând de forță:

DESPRE INFRACȚIUNI

Art. 187 cod penal: NU se socotește ca infracțiune: faptul impus sau autorizat de lege, dacă este executat în condițiile ei; faptul care a fost săvârșit de organul competent în virtutea unui ordin de serviciu, dacă acest ordin este dat în formele legale de autoritatea competentă și dacă nu are un caracter vădit ilegal.

Când executarea unui ordin de serviciu constituie o infracțiune, șeful sau superiorul care a dat ordinul, se pedepsește ca autor al acelei infracțiuni împreună cu acela care a executat ordinul.

ARESTĂRILE.

Art. 11 din Constituție: Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi deținut sau arestat, decât în puterea unui mandat judecătoresc motivat, care trebuie să fie comunicat în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 de ore după reținere sau arestare.

Art. 254 codul penal: Mandatul trebuie să fie emis de judecătorul de instrucție, de ministerul public sau de instanțele judecătorești în cazul în care legea le dă acest drept, afară de dreptul de reținere pentru cercetări acordat ofițerilor de poliție judiciară în interesul primelor cercetări.

Art. 207 cod penal: Reținerea pentru cercetări nu poate dura mai mult de 24 de ore, când cineva a fost reținut pentru cercetări mai mult de 24 de ore, ofițerul de politie judiciară care l-a reținut se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-3 ani, interdicție corecțională de la 1-3 ani.

Art. 272 combinat cu 245 din codul penal: Funcționarul public care uzurpând o atribuție sau abuzând de puterea sa legală, sau depășind limitele competentei sale, ori nesocotind sau violând formalitățile prescrise de lege ori abătându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente funcțiunii sale, arestează, deține ori retine pe cineva sau ordonă să se facă aceasta, comite delictul de arestare ilegală și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-3 ani și interdicție corecțională de la 1-3 ani.

PERCHEZIȚII

Art. 11 din Constituție: Nimeni nu poate fi percheziționat, decât în cazurile și formele prevăzute de legi.

Art. 13 din Constituție: Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritățile competente în cazurile anume prevăzute de lege și potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 242 procedura penală: Dacă inculpatul este deținut, orice percheziție la locuința sa se face în prezența sa sau a unui împuternicit al său, sau dacă nu este posibil, în prezența unui membru al familiei lui. Când percheziția se face de un ofițer de politie judiciară, care nu este magistrat, asistența a doi martori este obligatorie. Dacă inculpatul este liber, el este chemat să asiste la percheziție, fără încunoștiințare prealabilă.

Art. 249 procedura penală: în afară de crimă sau delict, nici o percheziție nu se poate face de la ora 20 până la ora 6, în interiorul unei case, contra voinței celui care locuiește, decât de judecătorul de instrucție în persoană.

Art. 499 codul penal: Funcționarul public care depășind limitele competentei sale, sau abuzând de puterea sa, ori fără respectarea formalităților impuse de lege, se introduce sau rămâne în locuința unei persoane, sau în localul său de afaceri, în dependințele acestora, sau într-un loc împrejmuit în contra voinței aceluia care locuiește acolo, sau care are dreptul de a dispune de ele, comite delictul de violare de domiciliu și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Dacă cu această ocazie se face si percheziție domiciliară sau alt act arbitrar, pedeapsa este închisoare corecțională de la 1-3 ani și amendă de al 2000-5000 lei. Tentativa se pedepsește.

Art. 40 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: Actele care ar atinge sau restrânge libertatea individuală nu pot fi executate decât pe bază de ordin scris, oricare ar fi autoritatea de la care emană.

Art. 39 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: la cererea părții vătămate, jandarmul este obligat a elibera pe loc copie certificată de pe ordinul primit.

ELECTORALE

Art. 12 Legea electorală: Cetățenii români își vor executa dreptul de vot pe baza cărților de alegător ce li se vor elibera conform listelor electorale.

Art. 24 Legea electorală: Orice cetățean poate reclama președintelui biroului electoral județean împotriva acelora care sunt îndatorați a-i elibera cartea de alegător și care în mod intenționat refuză a i-o da. Președintele primind plângerea, va ordona eliberarea cărții și cei îndatorați a o face, sunt datori a se conforma.

Art. 115 Legea electorală: Acei care, prin lovituri sau violente vor fi influențat votul unui alegător sau îl vor fi pus în pozițiunea de a se abține de la vot, se vor pedepsi cu închisoarea de la o lună până la 3 luni și cu amendă de la 500 la 2000 lei.

Art. 120 Legea electorală: Manifestele și publicațiunile electorale care nu conțin instigațiuni contra ordinii și siguranței statului sau calomnii, nu se pot împiedica de a se afișa pe străzi și în piețele publice. Cei care intenționat le vor distruge, se vor pedepsi cu amendă de la 500 la 2000 lei.

Art. 122 Legea electorală: În caz când ministerul public n-ar lua inițiativa, 20 alegători au dreptul de a intenta și susține acțiunea publică pentru pedepsirea delictelor comise în timpul alegerilor.

Art. 232 cod penal: Acela care prin violentă sau amenințare împiedică pe un cetățean să-si exercite drepturile sale politice sau cetățenești, se pedepsește cu detențiune simplă de la 3 luni la un an și interdicție corecțională de la 1-2 ani.

Art. 235 cod penal: Acela care prin orice mijloace împiedică exercițiul liber al dreptului electoral, sau care falsifică în mod esențial lucrările sau actele de preparare ori executare ale operațiunilor electorale sau de constatare a rezultatului acestuia, comite delictul de fraudă electorală și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-3 luni. Dacă faptul e comis de o persoană însărcinată de a conduce, supraveghea sau asista la operațiunea electorală, pedeapsa este închisoarea corecțională de la 6 luni la 2 ani și interdicție corecțională de la 1-3 ani. Acțiunea penală, dacă nu a fost pusă în mișcare de partea vătămată sau de ministerul public, va putea fi pusă în mișcare si susținută de un număr de 20 de alegători.

REFUZ DE SERVICIU

Art. 243 cod penal: Funcționarul public care pe nedrept, refuză, omite sau întârzie în îndeplinirea unui act, la care este obligat în virtutea funcțiilor sale sau serviciului său, comite delictul de refuz de serviciu datorat legalmente și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 6 luni la un an și o amendă de la 2000-5000 lei.

ABUZ DE PUTERE

Art. 245 cod penal: Funcționarul public care, uzurpând o atribuțiune, sau abuzând de puterea sa legală, sau depășind limitele competentei sale, ori nesocotind sau violând formalitățile prescrise de lege, ori abătându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente funcțiunii sale, săvârșește un act pe care legea nu-l consideră infracțiune, în scopul de a-i procura cuiva pe nedrept, vreun folos, sau de a-i cauza o păgubire de orice fel, comite delictul de abuz de putere și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani și interdicție corecțională de la 1-3 ani. Aceeași pedeapsă se aplică și atunci când faptul se săvârșește în scopul de a constrânge pe nedrept o persoană să facă, să omită, sau să sufere ceva. Tentativa se pedepsește.

ABUZ DE AUTORITATE

Art. 246 cod penal: Funcționarul public care fără just motiv, face uz de forță armată, întrucât acest fapt nu ar constitui o infracțiune mai gravă sau în urma lui nu s-ar fi produs o infracțiune mai gravă, comite delictul de abuz de autoritate și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-3 ani și interdicție corecțională de la 1-3 ani.

PURTARE ABUZIVĂ

Art. 248 cod penal: Funcționarul public care, în exercițiul funcțiunii sale, adresează persoanei injurii sau întrebuințează față de ea violența, întrucât faptul nu ar constitui o infracțiune mai gravă, comite delictul de purtare abuzivă și se pedepsește cu închisoarea corecțională de la 1-3 luni.

VIOLARE DE SECRETE

Art. 502 cod penal: Acela care sustrage sau suprimă o corespondență închisă sau deschisă sau orice alt înscris, care nu sunt adresate lui, comite delictul de sustragere a corespondentei și se pedepsește cu închisoare corecțională de la una lună la un an, iar când divulgă conținutul spre a-și procura un folos material sau cauzându-i altuia un prejudiciu material sau moral, pedeapsa este închisoarea corecțională de la 1-3 ani și amendă de la 2000-3000 lei.

Art. 503 cod penal: Acela care în mod fraudulos obține sau întrebuințează o comunicare telegrafică sau convorbire telefonică, comite delictul de interceptare frauduloasă a comunicării telegrafice sau telefonice și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 1-5 luni.

Când infractorul divulgă comunicarea telegrafică sau telefonică spre a-si procura un folos material sau cauzează altuia un prejudiciu moral sau material, pedeapsa este închisoarea corecțională de la 6 luni la 2 ani.

Art. 504 cod penal: Când delictul de mai sus se comite de funcționarii publici, pedeapsa este sporită cu un plus până la 2 ani.

Deci: funcționarul public face sau ceea ce îi ordonă legea sau ceea ce îi ordonă superiorul său. Când el execută un ordin pe care i-l dă legea, acel ordin trebuie să fie executat în condițiile legii, cu formalitățile pe care ea le cere, iar când el execută ordin de serviciu dat de un superior al său, acel ordin trebuie să fi fost dat în formele pe care le prevede legea, să fi fost dat de un superior care avea dreptul să-l dea și să nu fie contrar legii; iar cel ce primește acest ordin, trebuie să aibă dreptul de a-l executa.

Dacă în baza unui ordin de serviciu, inferiorul comite o crimă sau un delict, se pedepsește atât el cât și superiorul care a dat acel ordin.

Libertatea individuală este garantată prin Constituție. Orice act care atinge această libertate nu poate fi executat decât pe bază de ordin scris, oricare ar fi autoritatea care dă acest ordin. Când un jandarm execută un ordin care privește libertatea unui om (arestare, percheziție domiciliară), dacă acel om cere, jandarmul este obligat să-i elibereze pe loc copie certificată de pe ordinul ce execută.

Constituția țării prevede ca nimeni să nu fie arestat decât pe baza unui mandat judecătoresc, iar acest mandat trebuie să fie arătat celui arestat, chiar în momentul arestării sau cel mai târziu în 24 de ore după arestare (conf. Art. 11 din Constituție).

Codul penal cere ca mandatul de arestare să fie dat de judecătorul de instrucție, sau de procuror, sau de o instanță judecătorească.

Legea dă dreptul ofițerilor de poliție judiciară (procuror, judecător de instrucție, judecător de ocol rural, comisar, șef de post) de a retine pentru cercetări pe cel învinuit, dar această reținere nu trebuie să treacă peste 24 de ore, ofițerul de politie judiciară care l-a reținut, va fi pedepsit conf. Art. 207 cod penal.

Când un funcționar public arestează sau ordonă să fie arestat cineva fără ca legea să-i fi dat dreptul de a face sau ordona el arestări sau chiar când are acest drept, dacă arestează pe cineva după bunul său plac, fără a tine seamă de formalitățile pe care le cere legea, va fi pedepsit conf. Art. 272 cod penal, pentru arestare ilegală.

Deci când un agent al forței publice vine să te aresteze, întreabă-l în ce calitate o face și cere-i să-ți arate ordinul scris.

Constituția spune că nimeni nu poate fi percheziționat, decât în cazurile pe care le prevede legea și numai pe formele pe care le arată (art. 11 din Constituție).

Domiciliul este inviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritățile în drept, numai în cazurile arătate de lege și numai cu formalitățile pe care le cere legea. Autoritățile care au acest drept sunt: ofițerii de politie judiciară (judecătorii de instrucție, procuror, judecători de ocol rural, comisar, șef de post) și nu pot să facă percheziție domiciliară decât cu autorizația scrisă a judecătorului de instrucție. Dacă cel căruia i se face percheziție la domiciliu este arestat, percheziția la locuința sa nu se poate face decât fiind de față cu el, sau un om împuternicit de el, sau cel puțin un membru din familia sa. Când percheziția o face un comisar sau un șef de post, trebuie să fie de față și doi martori. Dacă inculpatul este în libertate, trebuie chemat să asiste la percheziție (art. 208 procedura penală, art. 247, 249 pr. Gen).

Perchezițiile domiciliare nu se pot face între orele 8 seara și 6 dimineața, decât în caz de crimă sau delict. Judecătorul de instrucție o poate face oricând (art. 249 pr. Pen.).

Când un funcționar public se introduce în locuința sau în curtea unei persoane, fără voia celui care locuiește acolo, abuzând de puterea sa și neavând nici o autorizație, va fi pedepsit conf. Art. 499 c. P., pentru violarea domiciliului. Iar dacă cu această ocazie a făcut și percheziție domiciliară, sau a insultat, ori a lovit pe cel ce locuiește acolo va fi pedepsit și mai grav (art. 499 c.p.)

Toți cetățenii români, înscriși în listele electorale au dreptul să voteze. Orice legionar, care a împlinit 21 de ani, e dator să se înscrie în listele electorale.

Dacă nu ți se dă cartea de alegător, reclamă imediat președintelui biroului electoral județean.

Manifestele electorale pot fi afișate pe străzi și în piețele publice oricând, nu numai în timpul alegerilor.

Ordonanțele prin care prefecții de județe interzic aceasta, trebuie să se știe de toți legionarii că sunt ilegale.

Cine distruge afișele electorale, va fi pedepsit conf. Art. 120 din legea electorală.

Cine împiedică pe un cetățean să voteze, va fi pedepsit conf. Art. 232 c. p.

Nimeni nu are voie să voteze de mai multe ori va fi pedepsit conf. Art. 235. c. p. 20 de alegători vor putea reclama la Parchet.

Dacă un legionar introduce o petiție la o autoritate și cere facerea unei cercetări și cei datori să rezolve petiția nu voiesc, sau interzic rezolvarea, spre a-și arăta astfel ura contra noastră, legionarul trebuie să știe că acel funcționar public de va fi reclamat, va fi pedepsit după art. 243 c. p.

Autoritățile comit deseori abuzuri de putere mai ales față de legionari, fapte neîndreptățite de lege și fără ca autoritățile ce le săvârșesc să aibă în puterea lor a le face, fie pentru a aduce un folos vreunui protejat al lor, fie pentru a aduce o pagubă unui legionar.

Aceste abuzuri se pedepsesc conf. art. 245 c.p.

Legionarii nu trebuie să se lase călcați în picioare.

Dacă un funcționar public, o autoritate (ex. prefectul de județ sau altul), face uz de forța armată, fără motiv temeinic se pedepsește conf. art. 246 c.p.

Funcționarul public trebuie să se poarte frumos cu cei pe care e dator să-i servească.

Dacă, fiind în exercițiul funcțiunii sale, insultă sau lovește pe cei pe care trebuie să-i servească, va fi pedepsit după art. 248 c. p.

Secretul scrisorilor este garantat de Constituție.

Nimeni nu are voie să deschidă scrisorile închise ale altuia și nici să le citească pe cele deschise, căci va fi pedepsit conf. art. 502 c. p.

Se întâmplă ca secături guvernamentale, sau autorități, să deschidă scrisorile, chiar recomandate, adresate legionarilor, invocând pentru aceasta cenzura sau starea de asediu.

Legionarii trebuie să știe că acestea sunt curate abuzuri și că nici o lege din lume nu dă dreptul unui oarecare să deschidă scrisorile altuia sau să oprească ziarele și publicațiile ce vin legionarilor cu poșta, sau să asculte pe furiș și să vândă convorbirile telefonice ale legionarilor.

Contenciosul Legionar Central.

PUNCTUL 93. Poezia șefului de cuib.

VOM BIRUI!

Ascultă-n munte sună glas de bucium,

Și-n jur de tine toate adânc se zbucium!

Înalță-ți fruntea și te scoală

Tu cel crescut în vechea școală,

Și intră hotărât în oaste

Căci țara cei ce vor s-o piardă

S-au pripășit în stoluri de lăcuste

Și-ți fac hotarele tot mai înguste

De ești pe vreo răstoacă de la munte,

Pe plai, pe dealuri sau pe văi afunde,

La câmp ce se întinde cât e zarea,

Nu pregeta s-asculți chemarea.

În Legiune suntem mii de mii

Bărbați, feciori voinici chiar și copii,

În pieptul nostru al tuturor

Ne clocotește același dor:

Pământul strămoșesc încins de Nistru,

De Tisa și de bătrânul Istru

Cu toate nesfârșitele comori

Să fie numa-l nostru-n viitor...

Ascultă, ești tu oare mulțumit

Că toată jertfa celor ce-au murit

Pe front ca fumu-n vânt s-a irosit?

Te rabdă inima pe tine oare,

Să vezi cum neamul tău în sărăcie moare

Pe când străini – aduși de vânt –

Stăpâni pe tot ce-aduce aur și argint

Se lăfăiesc sătui de bine până-n gât

În târguri cu palate

Obraznic luminate?

Te scoală chiar acum române,

Și-n rând cu noi pășește-n Legiune

Și vei simți fiorul hotărâri sfinte

Și binecuvântarea celor din morminte!

5 Martie 1933 PETRE C. STEFAN, țăran

Șeful grupului Bălcești–Argeș

Această broșură este legea fundamentală a Legiunii, singura care angajează oficial organizația.

Tot ce a apărut mai înainte rămâne desființat.

Camarazi,

Am scris această cărticică pe înțelesul vostru al tuturora.

De acum la treabă.

ȘEFUL LEGIUNII.

JURĂMÂNTUL LEGIONARILOR MOTA și MARIN

JUR în fața lui Dumnezeu,

În fata jertfei voastre sfinte pentru Hristos și Legiune.

Să rup din mine bucuriile pământești,

Să mă smulg din dragostea omenească,

Și pentru învierea neamului meu,

În orice clipă,

Să stau gata de moarte,

JUR!

JURĂMÂNTUL CADRELOR LEGIONARE

Iubiți Camarazi,

Ori de câte ori am fost în fata unei jertfe legionare, mi-am spus: ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfă supremă a camarazilor să se instituiască o castă biruitoare căreia să i se deschidă porțile către viața afacerilor a loviturilor fantastice, a furturilor, a îmbuibărilor, a exploatării altora.

Deci au murit unii, pentru ca să slujească poftelor de îmbogățire, de viată comodă și desfrânare a altora!

Iată, acum ne-a adus Dumnezeu aici, în fata celei mai mari jertfe pe care putea să o dea Mișcarea Legionară.

Să punem inima, fruntea și trupul lui Moța și a camaradului său Marin temelie Națiunii Române. Fundament peste veacuri pentru viitoarele măriri românești.

Să punem deci pe Moța și Marin bază viitoarei elite românești, care ea, va fi chemată să facă din neamul acesta ceea ce de-abia îndrăznește mintea noastră.

Voi, care reprezentați primele începuturi ale acestei elite, să vă legați prin jurământ, că vă veți comporta în așa fel încât să fiți cu adevărat începutul sănătos, de mare viitor al elitei române, că veți apăra întreaga Mișcare Legionară, ca ea să nu alunece pe căi de afaceri, de lux, de trai bun, de imoralitate, de satisfacție a ambițiilor personale sau poftelor de mărire omenească.

Veți jura că ați înțeles, că deci nu mai există nici un dubiu în conștiința Dvs. că Ion Moța și Vasile Marin n-au făcut uriașa lor jertfă pentru ca noi câțiva de azi sau de mâine, să ne îmbuibăm de bunătăți și să benchetuim pe mormântul lor. Ei n-au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori pentru a ne așeza noi în palatele acestei caste, continuând exploatarea tării și a muncii altora, continuând viața de afaceri, de lux, de destrăbălare.

În cazul acesta, biata mulțime a românilor prin biruința noastră, ar schimba numai firma exploatatorilor, iar țara stoarsă și-ar încorda istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care să-i sugă sângele, adică noi.

O! MOȚA, tu n-ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai făcut-o pentru neam.

De aceea, veți jura că ați înțeles că a fi elită legionară, în limbajul nostru, nu înseamnă numai a lupta și a învinge, ci înseamnă: Permanenta jertfire în slujba neamului, că ideea de elită este legată de ideea de jertfă, de sărăcie, de trăire aspră și severă a vieții, că unde încetează jertfirea de sine, acolo încetează elita legionară.

Vom jura deci, că vom lăsa prin legământ urmașilor să vină să jure la mormântul lui Moța și Marin pe următoarele condiții esențiale ale elitei, pe care noi înșine jurăm:

1. Să trăim în sărăcie, ucigând în noi poftele de îmbogățire materială.

2. Să trăim o viață aspră și severă cu alungarea luxului și îmbuibării.

3. Să înlăturăm orice încercare a exploatării omului de către om.

4. Să jertfim permanent pentru țară.

5. Să apărăm Mișcarea Legionară cu toată puterea noastră împotriva a tot ce ar putea s-o ducă pe căi de compromisuri sau compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea să-i scadă măcar înalta linie morală.

MOȚA și MARIN,

JURĂM!

București 12 Februarie 1937.

CELE 10 PORUNCI

de care să se țină legionarul pentru a nu se rătăci de pe drumul său glorios în aceste zile de întuneric, de urgie și de satanică ademenire. Pentru ca să știe toată lumea că noi suntem legionari și rămânem legionari până în veacul veacului.

1. NU CREDE în nici un fel de informații, de vesti, de păreri despre Mișcarea Legionară, citite în orice foaie ar fi, chiar dacă pare a fi naționalistă, sau șoptite la ureche de agenți, sau chiar de oameni de treabă.

Legionarul nu crede decât în ordinul și cuvântul șefului său.

Dacă acest cuvânt nu vine, înseamnă că nimic nu este schimbat și că legionarul își merge în liniște drumul său înainte.

2. DĂ-ȚI SEAMA BINE pe cine ai în față. Și cântărește-l cum trebuie și când este un inamic care vrea să te însele și când este un prieten prost, pe care l-a înșelat mai înainte un inamic.

3. PĂZEȘTE-TE ca de o mare nenorocire de omul străin care te îndeamnă să faci ceva. El are un interes și voiește sau să-și facă interesul prin tine, sau să te compromită în fața celorlalți legionari.

Legionarul acționează numai din ordin sau din inițiativa sa proprie.

4. DACĂ vrea cineva să te ademenească sau să te cumpere: scuipă-l în ochi. Legionarii nu sunt nici proști, nici de vânzare.

5. FUGI de cei ce voiesc să-ti facă daruri. Nu primi nimic.

6. ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE de cei ce te lingușesc și te laudă.

7. UNDE sunteți numai trei legionari, trăiți ca frații între voi: unire, unire și iar unire.

Sacrifică tot, calcă-te pe tine în picioare cu toate poftele și cu tot egoismul din tine pentru această unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruința.

Cine este contra unității, este contra biruinței legionare.

8. NU-ȚI VORBI DE RĂU camarazii. Nu-i pârî. Nu șopti la ureche și nu primi să ți se șoptească.

9. NU TE SPERIA dacă nu primești ordine, vesti, răspunsuri la scrisori; sau dacă ți se pare că lupta stagnează. Nu te alarma, nu lua lucrurile în tragic căci Dumnezeu este deasupra noastră și șefii tăi cunosc drumul cel bun și știu ce vor.

10. ÎN SINGURĂTATEA TA roagă-te lui Dumnezeu, în numele morților noștri, pentru ca să ne ajute să suferim toate loviturile până la capătul suferințelor și până la marea înviere și biruință legionară.

Martie 1935 Corneliu Zelea Codreanu

ASOCIAȚIA „PRIETENII LEGIONARILOR”

Statutele

Iată statutele asociației:

„Am luat inițiativa de a stabili o legătură între cei cari n-au devenit și nu pot deveni legionari.

„Sunt mulți care au fost cu sufletul alături de această mișcare, dar nu s-au putut încadra fie pentru că au fost funcționari la stat, întreprinderi particulare, fie pentru că au fost comercianți sau industriași îngrădiți de multe greutăți în meseriile lor, fie pentru că sunt în așa fel construiți sufletește încât nu s-au putut integra complet în spiritualitatea severă a acestei mișcări.

Totuși sunt o bună parte de români din această țară, care recunosc că tinerilor acestora merită să li se trimită o mână de ajutor pe frontul pe care ei îngheață luptând pentru țară.

„Priviți în toate părțile: țări ca Italia, Belgia și Germania care înviază la viață nouă și-și taie din biruință în biruință drumuri noi sub soare.

„Numai noi, numai noi românii stăm. Privim nepăsători la toate zvârcolirile tineretului nostru și credem în toate calomniile care se aruncă asupra lui.

„O întrebare ne sfâșie inima: Fi-vom noi, neamul acesta, sortit numai înfrângerii? Oare să nu putem și noi da lumii o mare biruință românească?

„Aceste gânduri ne-au făcut să ne orientăm către un fel de asociație discretă de ajutorare a tineretului denumită „Prietenii Legionarilor”.

HOTĂRÂREA CONDUCERII LEGIONARE

Ne-am prezentat conducerii mișcării legionare, de unde ni s-a dat următorul răspuns:

„Primim cu multă bucurie propunerea Dvs. Ea ne va fi de un real ajutor pentru biruință.

„Această propunere însă rezolvă și o altă și o altă problemă.

„În jurul nostru avem: prieteni, indiferenți și dușmani. Am considera un dezastru, dacă mâine, când goarna biruinței va suna peste pământul românesc, cei care au fost prietenii adevărați ai neamului, ar fi să fie aruncați cu dispreț în lături, iar cei care ne-au vrăjmășit sau au stat indiferenți până în preajma biruinței, ar fi să fie încărcați cu răsplăți nemeritate ca eroi de ultimă oră. Acest trist tablou ne urmărește de multă vreme. Căci dacă a doua zi după victorie s-ar întâmpla acest lucru, întreaga operă legionară s-ar sfărma.

„De aceea, propunerea Dvs. este salvatoare: pe baza ei vom putea cunoaște pe cei care ne-au fost prieteni în ceasuri aspre, pe cei ce au stat indiferenți la toate încercările acestui neam și pe cei ce ne-au dușmănit, dușmănindu-i viitorul.

„Nu urmărim o răzbunare ci simțim necesitatea de a crea un sentiment al răspunderii în mijlocul acestei nații românești.

Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile, la toate schimbările și la toate compromisurile.”

CEI CE NU POT FI PRIMIȚI

Așadar, conducerea mișcării legionare a aprobat această inițiativă, însă a pus trei condiții:

– Primim pe acești prieteni creștini din orice partid, din orice grupare, din orice categorie socială. Nu ne interesează nici clasa, nici gruparea politică din care fac parte si în care pot rămâne și pe viitor.

– Nu primim niciodată prietenia:

A) A celor care ne-au atacat cu mișelie sau au avut o atitudine vecină cu mișelia.

B) A celor ce s-au dovedit din raporturile cu noi sau cu alții a fi oameni fără caracter.

C) A celor ca au fost incorecți, agonisindu-si averi din afaceri murdare sau din însușirea banului public.

Oricine deci poate intra în această lume a „Prietenilor legionarilor”, în afară de aceste trei categorii.

CONDIȚIUNI DE ÎNSCRIERE

În urma acestui răspuns, am stabilit de acord următoarele puncte directoare:

I. Prietenii legionarilor ajută pe legionari material și moral după puteri, lunar sau anual.

II. Ei sunt cu totul în afara Organizației legionare, ale cărei legi de primire sunt cu mult mai severe.

III. Ei nu se cunosc între ei și nu se întrunesc niciodată.

IV. Ei nu pot fi cunoscuți nici de legionari.

V. Cea dintâi adunare a acestor oameni se va face în ziua Biruinței. Atunci ei vor fi convocați nominal de șeful Legiunii, vor fi cunoscuți de legionari și sărbătoriți de întreaga suflare.

VI. Posedă un număr de ordine și o parolă.

VII. Vor fi informați corect și la timp asupra tuturor problemelor legionare importante.

Această asociație a luat ființă Vineri 6 Noiembrie 1936.