Căscioara
În drum e o căscioară,
Închisă, părăsită:
Un dafin o nmbrește
Sub leasa-i înflorită.
Pridvorul ei cel verde
S-a înnegrit de vreme:
Pe unde cânta mierla
Acuma buha geme.
Dar pe ferestre încă
Iedera se anină
Precum de un gat june
O fragedă vergină.
Și florile sălbatici
Formând mii de festoane
Cu degete plăpânde
S-agață de obloane!
Iar prispa e-nvelită
De țesăture fine,
Dar vai, covoru-acesta
E mușchiul de ruine!
Un geam e spart, și vântul
Perdeaua când agită
Îți pare ca-nauntru
O inimă palpită!
Dar inimile care
Aici au palpitat
În groapă sfărâmate
De mult s-au cufundat
Și n-a rămas acuma
Nimica-n urma lor,
Nimica decât cuibul
De fericiri ș-amor!
Cernavodă 1879, Marte 6.