Deschide meniul principal
C. Dobrogeanu-Gherea
de Anton Bacalbașa


Exemplul cel mai rar al omului impus prin propriile lui merite.
Const. Dobrogeanu-Gherea s-a născut la 21 mai 1855 în gubernia Ekaterinoslav din Rusia.
A studiat acolo până la vârsta de 19 ani. Convins de ideile de regenerare care cutremurau pe atunci, și cutremură și azi, împărăția țarilor, a fost urmărit de autorități — ceea ce l-a făcut să vină în România.
Viața lui aci este o întreagă epopee, în care mizeria și idealul se țin lanț. Și a știut să învingă toate primejdiile.
La 1877 a fost furat de spionii rusești din Galați și dus în Siberia. De acolo a fugit și a ajuns în Norvegia, de unde s-a putut întoarce în țară în urma intervenției lui C. A. Rosetti, care îi purta multă stimă și multă admirație.
Alte mizerii și alt zbucium.
A debutat în publicistică printr-o serie de articole economice în Revista socială de la Iași. Articolele lui, extrase apoi în broșuri, au pus temelia socialismului științific în România și au distrus toate clișeele economiștilor reacționari.
În literatură a creat critica analitică, pasăre necunoscută la noi, până la dânsul. Stomac nec plus ultra: a înghițit pe Maiorescu și... a dezghițit pe Filipide.
Studiile critice l-au făcut cunoscut și admirat. Au făcut școală.
Urât de spiritiști, e iubit de oamenii de spirit.
În momentele de față are nostalgia Elveției, de unde s-a întors alaltăieri, și visul volumului al doilea din Literatură și știință, pe care-l va scoate în curând.
Îl iubesc toți, ca pe un frate mai mare — și mai cu minte.
Poartă ceasornic de argint și inimă de aur.
A moștenit de la ruși dragostea fără prihană, melancolia fără comentarii și ceaiul fără zahăr.
Se acordă un premiu cui o întâlni un om mai blând, mai iertător și mai altruist.
Semne particulare: îi lipsesc fumurile și un picior.
Autorii favoriți: Shakespeare, Tolstoi, Taine, Ibsen și Karl Marx.