CVI

 

Ce-i viața? Să rabzi poate o zi și alta oare?
Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula?
Cine-și dorește ochii apostolilor care
Șterși, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?

Ne-ncântă doar speranța, a viselor minciune,
Și dragostea, agilă în inimi pătrunzând;
Fremătător orgoliul sau voluptatea, când
Dă, muzicii asemeni, făgăduinți nebune!