Ca păsări...

 

Ca păsări plecând încet...
Privește înainte
Călăuzul și rece îi adie
La piept întâmplările, când
În juru-i domnește tăcere, sus,
În văzduh, bogate in luciuri; dară, pe jos,
Îi zac bunurile pământului, și cu dânsul
Pentru întâia oară in sbor de’ncercare sunt cele mai tinere.

El însă le domolește sborul,
Din aripi lovind.