Ca un glas

 

În nopțile de toamnă, vântul
S-abate pe la geam ușor, —
E ca un aiurit de coarde
Sub mâna unui visător...

Și-n farmecul de-a sta pe gânduri
Și-al asculta trecând sfios,
Răsună ca un glas în suflet, —
Un glas străin și dureros...

Ce plângeri dulci și ce suspine
În zborul lui o fi furând,
De pare-n nopțile de toamnă
Atât de trist, atât de blând!...