Ca un pom ce dă dă ploaie

 

    Ca un pom ce dă dă ploaie
    Și pă lîngă el să moaie
          Uscăciunea ce-l seca,

    Tocma-așa fără-ndoială
    Cu firească orînduială
          Acum și inima mea

    D-o dumnezeiască știre
    Ș-au mai dat și ea în fire
    Ș-a-nceput a să-ndrepta.