Cad frunzele

Cad frunzele de Traian Demetrescu

Cad veștezi frunzele de toamnă,
În ale vîntului risipe
Cum de pe ramurile vieții,
Un stol de dureroase clipe.

Natura pare că expiră,
Sub a durerilor primejdie,
Iar crivățul pe văi și dealuri
Se vaietă a deznădejde.

Și pe cînd totul se-afundă
În noaptea vagă, fără stele,
Eu ud cu lacrimi nesfîrșite
Mormîntul tinereții mele!