Cade-o lacrimă

Cade-o lacrimă de Octavian Goga

O. Goga, O lacrimă cade, Luceafărul, no. 7 (1907), no. 7

După plopi cu frunza rară
Își desface luna sânul,
Vede-arama numărându-și
Barbă Putredă, jupânul.

În ajun de miez de noapte
Tremura de chiot hanul,
Din ungherul unei laviți
Cântă Iepure, țiganul.

O păreche râde-n umbra
Nucului de la portiță:
Stă de gât cu-o văduvioară
Pristavelul Niculiță.

Și se bucură tot satul,
Vin feciori din cătănie,
Srinten țârlăie tilinca,
Și-i atâta veselie…

Doar la geam stă singurică
Fata jidovului, Ida,
Cu ochi verzi ca leușteanul,
Cu păr roș ca cărămida.

Cade-o lacrimă din ochi-i
Leneș prelingând fereastra…
Suflet obidit și singur,
Ce mai cauți pe lumea asta?…