Calendar literar și artistic pe 1909/Calendarele

 

În totdeauna deschidem cu înduioșare cărțile vechi peste foile cărora, — foi ticsite cu slove trunchiate parcă, — au lunecat încet ochii strămoșilor noștri. Dar din nici o carte nu se împrăștie atâta căldură ca din Calendarele începutului literaturii noastre. Calendarele au avut un mare rost cultural la noi: ele au fost abecedarele de pe cari mulți au deprins sa citească; ele au fost ca niște soli de pace ce se scoborau în casele sărace ca și în cele bogate, odată cu sărbătorile Crăciunului; Calendarele au fost cărțile în care s-au turnat în tipar cele dintâi începuturi ale marilor noștri scriitori. Și pe foile acestor cărți găsim, ici colo, picăturile de ceară căzute din luminările care ajutau cititorului să isprăvească, în nopți de veghere, cutare nuvelă a lui Alecsandri.

Bătrânii țineau calendarele lângă cartea lor de rugăciune, și-n vreme ce aceasta din urmă primea numai mărturisirea tăcută a credinții lor nestrămutate, calendarul era și un fel de tăinuitor al sufletelor: pe foile lor, mina tremurătoare însemna cutare împrejurare tristă sau veselă din viață:

„Astăzi s-a născut cu bine fiica mea Maria ,— într-o zi cu soare și roadă bogată“,

sau:

„Astă noapte, la două după douăsprezece, Dumnezeu a chemat la sânul său pe scumpa și mult iubita mea soră Eufrosina“,

ori:

„Azi la patru ceasuri ne-a clătinaț un cutremur, de s-a spăriet lumea, și au crezut întru peirea ei“.

Nașterile, morțile, petrecerile, ploile, cutremurele, năvălirile lăcustelor, secetile, toate se însemnau, să rămâie, acolo, pe marginea cărții care venea mai adeseori supt mână. Și cât de bine se poate urmări din aceste agenda sufletele celor de demult. Dar a trecut vreme multă de atuncea!

Rar sunt acei cari au cercetat aceste părți, și mai rar aceia, cari au căutat să facă o apropiere între calendarele trecute și aceste de astăzi.

Iată spre pildă „Calendarul pentru Poporul Românesc“ pe anul 1845. Pe acesta îl scotea marele Mihail Cogălniceanu în Iași, la „Cantora Foaiei Sătești“ partea literară și didactică a acestui calendar era despărțită printr-o altă copertă ce purta însemnarea: „Almanah de învățătură și petrecere“. Iată și o parte din sumar: „Sobiețki și Românii“ de K. Negruzzi, — „Borsek“ de V. Alecsandri, —„Ștefan cel Mare“ de Mihail Cogălniceanu,— „Iașii în 1844“ de V. Alecsandri,— „Banii“ de T. Stamati, — Poezii: „Altarul Mănăstirii Putna“ și „Ursiții“ de Vasile Alecsandri, — „Tînăra Copilă“ de K. Negri, — „Tătarul“ (cu note muzicale), cuvinte de Alecsandri și muzica de A. Flechtenmaher. în partea de învățătură, ar