Carpații

 

Cu fruntea-ncoronată de pietre nestemate,
Și fără să privească vreo dată-n josu lor,
Ne-vrând a ști de lume, de lupte încruntate,
De pace roditoare, de patimă sau dor,
De veacuri se îmbracă în nori ca într-o haină
Și visul își urmează în liniște și taină!

1878