Cavalerul Toggenburg
Cavalerul Toggenburg
de
Friedrich Schiller
tradus în română de
Ion Heliade Rădulescu
- "Ritter! inima ți-ofere
- Tinerețe de suror;
- Altă dragoste nu-mi cere,
- Căci îmi face mare dor.
- Vino placid, că îmi place,
- Du-te-n pace, mă dileg;
- Plânsul ochilor ce tace
- Nicidecum nu-l înțeleg."
- El pricepe, mut cu dorul;
- Sângeră determinat,
- Arde,-o strânge-n piept cu-amorul,
- Și pe cal e avântat.
- Toți vasalii își adună,
- Toți elveții săi din drept;
- La mormântul sfânt detună
- Toți cu crucea p-al lor piept.
- Fapte-acolo valoroase
- Dezvoltă eroi creștini,
- Coifuri, pene onduloase
- Înspăimântă saracini.
- Toggenburg poartă omorul,
- Teroarea la musulman.
- Dar în inima lui dorul
- E mai mare dup-un an.
- L-a suferit, dar l-apasă;
- Nu-l mai poate suporta;
- Arme, câmp, glorie lasă
- Spre-ale sale-a se-nturna.
- Și p-a mării und-amară
- Vede-un vas vele-ntinzând;
- Se-mbarcă spre scumpa țară
- Unde-e viața ș-al lui gând.
- Ajungând la castel, bate
- Înfocatul pelegrin...
- Vai? ca fulger îl străbate
- Răspunsul d-amaruri plin:
- "Este-a cerului mireasă
- Aceea ce cauți tu;
- Ieri fu ziua cea aleasă
- Nunta ei când se făcu."
- . . . . . . . . . . . . .
- . . . . . . . . . . . . .
- Abandonă, nu-și mai vede
- Al părinților focar;
- Armele nu-și mai revede,
- Nici fidelul armăsar.
- De la Toggenburg apune
- Jos spre văi, necunoscut;
- Peste membrii nobili pune
- Vestmânt aspru, răsțesut.
- O colibă izolată
- Își clădi-mprejurul ei,
- D-unde closterul s-arată
- Printre frunzele de tei.
- Aștepta de dimineață
- Pân' l-al soarelui apus,
- Cu speranța mută-n față
- Și cu sufletul său dus.
- Către closter sus din vale
- Ore-ntregi în sus căta
- Spre fereastra scumpei sale
- Pân' fereastr-a răsuna,
- Până când el s-o mai vază,
- Până ce chipu-i venea
- Ca d-un angel dulce rază
- Jos spre vale-a se pleca.
- Și-n dulcea lui reverie
- Adormea prea consolat,
- Așteptând cu bucurie
- Al zorilor revărsat.
- Stete astfel zile multe,
- Ani întregi tot aștepta
- Attentiv ca să asculte
- Ori fereastr-a răsuna,
- Ori dilecta să-și mai vază,
- Ori chipu-i a s-arăta,
- Ca d-un angel dulce rază
- Jos spre vale-a se pleca.
- Astfel, într-o dimineață
- Era mort tot așteptând,
- Cu paloarea morții-n față,
- Spre fereastră căutând.
1863