Cazul Dan Pârcălab. O lecție de solidaritate/Eliberarea

 

Glasul Maramureșului / 25 ianuarie 2007

Adio, povestiri fără noimă

Lansarea cărții „Povestiri cu noimă” a scriitorului maramureșean Marian Ilea, organizată ieri în holul Palatului Administrativ, s-a desfășurat, la solicitarea autorului, ca o acțiune de susținere a jurnalistului Dan Pârcălab. În discursul său, Marian Ilea a anunțat decizia Tribunalului din Cluj-Napoca de a continua cercetarea, în cazul Dan Pârcălab, în stare de libertate.

Vestea a fost primită cu aplauze de către jurnaliștii (numeroși) prezenți la eveniment. Pentru prima dată, solidaritatea de breaslă a dat roade. Pentru prima dată, o acțiune de protest a jurnaliștilor a avut finalul scontat. Departe de noi gândul că, prin tot ce am întreprins - mitingul, listele de susținere, articolele de presă, lansarea de ieri - s-a încercat să se exercite o presiune asupra actului decizional al justiției. Am mai spus-o și o repetăm: nu s-a cerut eliberarea necondiționată a lui Dan, ci judecarea lui în stare de libertate, pornind, în mod firesc, de la prezumția de nevinovăție.

„Minuta” Tribunalului clujean înseamnă salvarea lui Dan, care și-a periclitat viața intrând în greva foamei. „Minuta” este o dovadă că justiția din România nu crede în... povestirile fără noimă ale unora sau altora. Deși, uneori, poliția și serviciile de informații se îndrăgostesc subit de literatură și își trimit reprezentanți îmbrăcați în civil la unele lansări de carte din urbea noastră.

Dacă cineva, peste ani, va parcurge presa locală din primele zile ale anului în care România s-a integrat oficial în Uniunea Europeană și va monitoriza cazul Pârcălab, va avea surpriza să lectureze povestiri fără nicio noimă. Asta nu pentru că respectivele producții jurnalistice ar fi fost scrise neglijent, incoerent sau mai știu cum. Ci pentru că arestarea lui Dan nu a avut niciun temei legal, nu a avut nicio noimă, provenind dintr-o „eroare de sistem”. Jurnaliștii locali au sesizat anomalia și, prin acțiunile întreprinse, nu au făcut decât să solicite remedierea situației. Anihilarea erorii. Aruncarea la coș a anomaliei.Începând de astăzi, odată cu eliberarea „de facto” a lui Dan Pârcălab, toate scrierile despre acest caz se vor transforma în... povestiri cu noimă.

Cartea lui Marian Ilea, cu un titlu atât de sugestiv, nu a făcut decât să anunțe reintrarea în normalitate. Și să anunțe o victorie fără precedent a jurnaliștilor maramureșeni în raport cu o eroare a sistemului juridic românesc. O victorie care nu ar fi fost posibilă fără o solidaritate exemplară. (Dorin Ștef)

Detectivul de presă / 25 ianuarie 2007

Am învins!

Luni, 15 ianuarie 2007. Ora cinci dimineața. Mă întâlnesc cu câțiva colegi de la „Gazeta de Maramureș” pentru a pleca spre Sighet, unde urma să protestăm împotriva arestării preventive a lui Dan Pârcălab. Îl așteptăm în parcarea unei benzinării din Baia Mare pe Marian Ilea de la „Glasul Maramureșului”.

Trebuie să sosească împreună cu Bogdan Eduard de la Orizont TV. E cancer de frig. Tremurăm cu o cafea destul de bună în mâini. Îi spun lui Ciprian Dragoș de la Gazetă: „În două săptămâni îl eliberează pe Dan! Să nu uiți ce-ți spun”. Apoi mă gândesc la faptul că trebuie să vorbesc cu președintele Traian Băsescu despre acest lucru. Dar cum? Nu apuc să-mi fac un plan clar, că apar Marian și Bogdan. Le zic și lor că azi e ziua cea mare. Dacă azi suntem tari, câștigăm. Breasla va fi din nou liberă după pumnul pe care l-am luat pe nepusă masă direct în gură. Ne adunăm greu, dar împreună am pornit avalanșa. Entuziasmul meu îi îmbărbăta pe ceilalți, care nu-mi înțelegeau optimismul, dar au solidarizat repede cu el. Așa să fie, îmi spuneau colegii, de parcă eu trebuia să fiu cel încurajat și nu Dan Pârcălab, aflat printre gratii în timp ce noi ne încălzeam picioarele pornind încălzirea în mașini.

Plecăm la Sighet. Aici am spart barierele. Protestul nostru s-a făcut auzit la București și chiar peste granițe. După discuția cu Traian Băsescu, le-am repetat colegilor, înfulecând niște crenvurști în grabă: „Îl lasă! Vă spun eu!”. Bogdan se uită la mine și pune parcă paie pe foc: „Zici tu, moșule?”. „Da!”, îi răspund bazându-mă doar pe fler. Dacă azi nu câștigăm, ne ducem dracului, îmi spun în sinea mea. Apoi, târziu în noapte, la emisiunea lui Bogdan Eduard, am declarat în direct: „Mâine adevărul va ieși la iveală”, referindu-mă la faptul că Dan urma să fie din nou dus în fața judecătorului. Mă obseda ideea. Spuneam în stânga și-n dreapta că scapă. Din interior noi simțim altfel. Avem același sânge. Ne macină aceleași gânduri și probleme și aceleași persoane ar vrea să murim.

Miercuri, 24 ianuarie. Ora 13.00. Sala Palatului Administrativ. Marian Ilea își lansează un nou volum. Mă apropii de el să-l felicit și-i șoptesc aceleași cuvinte pe care le-a folosit Mircea Dinescu în primele clipe de libertate de după Revoluție: „Am învins!”. Marian râde. E râsul unui lup bătrân care mi-a spus, la rândul său cu o seară înainte: „Sigur iese!”. Dragoș vine la mine: „Ai zis tu că-l lasă în două săptămâni”. Ne-am pupat mai ceva ca de Revelion. Hai acasă, Dane, să-ți povestim, că mi s-a terminat spațiul! (Adi Rusu)

Graiul Maramureșului / 25 ianuarie 2007

Procurorii au înaintat recurs / Dan Pârcălab rămâne, încă, în arest!

Ieri-dimineața, procurorii DIICOT au înaintat recurs împotriva hotărârii date de Tribunalul Cluj, care nu a aprobat cererea acestora de menținere a lui Dan Pârcălab în stare de arest. Sorina Siserman, președintele Tribunalului Cluj, a prelungit măsura arestării preventive pentru încă 29 de zile pentru toți cei arestați în cazul Trustului „Gazeta", cu excepția lui Dan Pârcălab. Astăzi, procurorii au înaintat recurs împotriva acestei hotărâri, urmând ca aceasta să se judece în regim de urgență (3/5 zile). Jurnalistul maramureșean este în continuare în greva foamei, măsură de protest la care nu va renunța până nu va fi pus în libertate. Se pare că ieri și astăzi, câțiva procurori de la DIICOT sunt prezenți, din nou, în Baia Mare. (Radu ȚOLAȘ)

Glasul Maramureșului / 29 ianuarie 2007

Scrisoare deschisă d-lui Traian Băsescu: Reacția sistemului

Vreme de 24 de zile, presa din Maramureș (în majoritatea ei) și autorități locale, ONG-uri, filiale ale partidelor politice, simpli cetățeni au solidarizat pentru respectarea unui principiu legat de prezumția de nevinovăție. S-a pornit de la cazul jurnalistului Dan Pârcălab și s-a ajuns (cum era cazul) la destinul fiecărui cetățean din Maramureș. Mediatizarea puternică în presa locală a avut reacții și-n presa centrală.

Noi, trăitorii în democrația europeană, ne-am luat în serios drepturile și am sperat că oamenii de la DIICOT vor înțelege reacțiile, vor analiza și vor repara mental (măcar) ceea ce am numit cu eleganță excesul de zel. Dacă o instituție ca DIICOT a fost creată ca să sperie oamenii e regretabil. Semnalele pe care le-am primit țin de absurdul netemperat, de un soi de bătălie între DIICOT și identificarea capilor „răzmeriței” din Maramureș. Dacă e așa, situația ține de arbitrajul și reacția președintelui României. Dacă: Ilea, Florescu, Bogdan Eduard ori Adi Rusu sunt subiecte în mintea unora de la DIICOT Cluj e de rău pentru instituția ce s-a născut în mintea lui Botoș. Dacă un avocat ca Ludovica Pârvu se află pe aceeași listă e și mai grav. Dacă eleganța unei bătălii pentru ca DIICOT-ul să fie ceea ce inițial trebuia să fie, e o ofensă adusă unor inși din instituție, devine periculos din pricină că libertățile primite de acești cetățeni români (întâmplător (?) în sistemul DIICOT) pot deveni discreționare în raport cu alte instituții ori cu mass-media, ori cu cetățenii. Dacă un protest este egal cu „forma de presiune”, înseamnă că trebuie rescrisă democrația.

Și un ultim dacă... DACĂ DEMOCRAȚIA DIN ROMÂNIA ESTE EGALĂ CU DICTATURA DIICOT e de rău și președintele României trebuie de urgență să arbitreze situația. Din datele pe care le avem după ce președintele Tribunalului Cluj, Sorina Siserman, a decis ca jurnalistul Dan Pârcălab să participe la propriu-i proces în stare de libertate, procurorii DIICOT au trecut, din nou, la acțiune. Au ajuns la Baia Mare și au luat legătura cu cei care au dat declarații despre Dan Pârcălab ca să vadă, să simtă, să concluzioneze de s-a pus ori nu presiune pe destinul lor uman. Rechizitoriul e gata. Miza DIICOT pare a fi și alta. Cred că în România anului 2007 nu mai e nevoie să moară cineva pentru respectarea unui principiu european. E fără precedent ca angajați ai unei instituții să folosească instituția pe principiul: „le arătăm noi lor”. Adică românii și DIICOT-ul.

Cred că justiția va decide corect soarta jurnalistului Dan Pârcălab și acesta va putea să-și probeze nevinovăția din postura unui om aflat în stare de libertate. Dar mai cred ceva: dacă telefoanele celor pe care i-am enumerat în acest editorial sunt ascultate, vom afla de urgență și dorim să lecturăm eventualele motive care stau la baza acestor eventuale mandate de ascultare. Aici situația devine complicată și reacțiile vor fi dure.

Protestul jurnaliștilor (atenție!) nu s-a făcut la (culmea!) ordinele lui Pârcălab date lui Florescu ori Ilea. E o absurditate fără margini. Solidaritatea de breaslă nu se face la ordin. Și de mă gândesc bine... de pe la paișpe ani, de multe ori, din păcate pentru mine, n-am ascultat nici de ordinele, nici de rugămințile tatălui meu. Dan Pârcălab e un jurnalist care are dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție. E clar! Jocurile politice câte or fi fost pe la Cluj, nu mă interesează, dar dacă jurnalistul maramureșean e o victimă colaterală într-un dosar numit „Gazeta” e de rău.

Domnule Traian Băsescu, ați promis un dialog cu presa din Maramureș, evident pe bază de principii. Situația aici s-a copt repede și hâd.

E necesar acest dialog cât mai repede cu putință. N-o să sun la telefon Cotroceniul, pe purtătoarea de cuvânt de-acolo din pricină că dialogul potențial s-ar putea să apară ca filă de dosar. Cât privește lupta pentru principiile călcate în picioare în România democratică - va continua oricâtă ură și ranchiună ar provoca numele noastre în mințile unor oameni angajați la STAT ca să protejeze (!) cetățenii.

PS. Cât privește cetățenii care au dat declarații în cazul Dan Pârcălab, adică și-au folosit dreptul la petiție, ei bine, am stat de vorbă cu ei: oare faptul că întrebându-i după ce au fost sunați de cei de la DIICOT și nelăsându-i să-și spună păsul ține de democrație? Oare a pune întrebări și a puncta: până aici ai spus corect! nu înseamnă a pune presiune? Cetățenii cu pricina au dreptul la neagresiune și nimeni nu pune presiune pe ei, în Maramureș. DIICOT-ul nu va conduce paralel România producând spaime în rândul cetățenilor. Iată miza pe care breasla jurnaliștilor din Maramureș a identificat-o și pentru care merită să lupți. În rest: telefoane ascultate sau presiune pusă pe noi cu ordinării de tipul: lighioanelor, la pușcărie cu voi etc. etc., fac parte din angrenajele anilor ‘50 ai secolului trecut. Bălăriile acestea nu reprezintă nimic. Căci, de prin ‘90, amenințările cu moartea ori mizeriile aruncate pe la colțuri sunt arsenalul cu care jurnaliștii sunt întâmpinați de către cei pe care nu-i lasă să atenteze la coerența democrației. Arma noastră e CUVÂNTUL și cred că e SUFICIENT! (Marian ILEA)

Glasul Maramureșului / 1 februarie 2007

Un război de uzură cu un sistem imperfect

Odată cu eliberarea lui Dan Pârcălab din Penitenciarul de la Gherla putem spune că s-a închis un capitol al istoriei presei maramureșene. S-a făcut dreptate. DIICOT-ul a fost înfrânt, reprezentanții mass-mediei au motive să jubileze: acțiunile lor nu au fost în zadar, iar solidaritatea a devenit instantaneu o lecție de predat în școlile de jurnalism din România. O astfel de istorie are nevoie de repere, de borne care să marcheze evenimentele importante în succesiunea lor.

3 ianuarie: Nu au trecut decât câteva ore bune de la Revelionul integrării noastre europene (ce euforie și câte baloane de săpun s-au spart la cumpăna dintre ani!), când jurnalistul Dan Pârcălab, directorul Gazetei de Maramureș, a fost reținut, apoi arestat preventiv. Motivul? Mai mulți politicieni și oameni de afaceri locali au dat cu subsemnatul, iar DIICOT a formulat acuzația de șantaj și asociere la un grup infracțional. Ceea ce la început a părut o glumă proastă, s-a transformat cu timpul într-o adevărată tragedie. (Un amănunt important: la ora producerii incidentului, ministru al justiției era Monica Macovei, aceeași persoană care a apărat interesele lui Dan Pârcălab la CEDO, împotriva statului român).

9 ianuarie: “Glasul” publică o listă impresionantă a jurnaliștilor maramureșeni care subscriu ideilor din Comunicatul ce acuză o formă de “agresiune nejustificată în raport cu demersurile de presă locală”. Lista cuprinde o sută de nume din mass-media, la care se adaugă persoane din viața socială, politică și culturală a urbei.

15 ianuarie: Președintele României, Traian Băsescu, se întâlnește la Sighetu Marmației cu un grup de jurnaliști care protestează împotriva reținerii lui Dan Pârcălab. Știrea este preluată de principalele agenții de presă autohtone și internaționale. Tot în acea zi, Dan a decis să intre în greva foamei, în semn de protest pentru arestarea sa abuzivă.

16 ianuarie: Un inedit (și surprinzător pentru mulți) marș al tăcerii a traversat municipiul Baia Mare. Participanții, jurnaliști locali, au afișat mesaje edificatoare: Eliberați-l pe Dan, Opriți agresiunea împotriva presei, N-UE presa liberă. „Pornind de la cazul lui Dan Pârcălab, presa maramureșeană a avertizat mugurele democrației că trebuie să respecte fiecare cetățean și toate principiile generate de Carta Drepturilor Omului”, a spus Marian Ilea cu acel prilej.

24 ianurie: “Minuta” Tribunalului din Cluj-Napoca, prin care se decide să se continue cercetarea lui Dan în stare de libertate este primul semn de democrație și aplicare netendențioasă a legii. Din păcate, recursul procurorilor a amânat deznodământul așteptat de jurnaliști - eliberarea lui Dan. Tot în acea zi, scriitorul Marian Ilea transformă lansarea cărții “Povestiri cu noimă” într-o acțiune de susținere a lui Pârcălab.

29 ianuarie: În presa din România, apare comunicatul Federației Internaționale a Jurnaliștilor, în care se arată că Dan Pârcălab a fost “persecutat de atacurile guvernului asupra presei”. Aidan White, secretarul general al IFJ, a enunțat o axiomă pe care guvernanții români ar trebui să o rumege în fiecare zi: “Jurnaliștii trebuie să aibă libertatea să critice și să se exprime într-o manieră directă”. (Dorin Ștef)

Graiul Maramureșului / 1 februarie

Trei eliberări în „Cazul Gazeta”: Dan Pârcălab, Aurelian Grama și Dorel Vidican

Miercuri, 31 ianuarie 2007, s-au judecat, la Curtea de Apel Cluj, recursurile arestaților din „Cazul Gazeta". Dacă dezbaterile au fost anunțate pentru ora 12.00, decizia s-a luat după multe ore, pe la 22.30.

Judecătorii au decis, în cele din urmă, punerea în libertate a lui Dan Pârcălab, directorul „Gazetei de Maramureș", Aurel Grama, directorul general al trustului „Gazeta" și a lui Dorel Vidican, director executiv al "Gazetei de Cluj". Rămân, în continuare, în arest Liviu Man, președintele trustului, Aurel Mureșan, director executiv al trustului, și Ioan Oțel, director de investigații la „Gazeta de Cluj". Dan Pârcălab a fost arestat, pentru 29 de zile, în ziua de 4 ianuarie 2007 și s-a decis punerea lui în libertate după 27 de zile de detenție în arestul IPJ Cluj și în Penitenciarul Gherla. În ziua în care s-a hotărât punerea în libertate, jurnalistul maramureșean se afla în greva foamei, declarată în 15 ianuarie a.c.

eMaramureș / 1 februarie 2007

După 29 de zile de arest și 17 de greva foamei / Dan Pârcălab s-a întors în redacția de la Gazeta de Maramureș

Dan Pârcălab a ajuns joi, la orele prânzului, în redacția de la Gazeta de Maramureș, de unde a fost ridicat de procurorii DIICOT Cluj în data de 3 ianuarie. Jurnalistul a avut o primă ședință de lucru cu colegii săi, scurtă însă pentru că medicii i-au recomandat o perioadă de repaus.

După 29 de zile de arest și 17 de greva foamei, Dan Pârcălab a revenit în Baia Mare în cursul zilei de joi, la scurtă vreme după ce magistrații Curții de Apel Cluj au respins recursul procurorilor DIICOT de menținere a stării de arest.

Deși majoritatea colegilor săi de la Gazeta de Maramureș au fost prezenți, în Cluj-Napoca, la pronunțarea sentinței, acesta nu a stat departe de redacție. El s-a prezentat dimineața la un control medical și, ținând cont că 17 zile a fost în greva foamei, i s-au recomandat câteva zile de repaus și un regim alimentar special.

Redactorul-șef al „Gazetei de Maramureș“, Nicoale Teremtuș, a spus că a avut loc și o mică ședință de redacție, unde s-a trecut în revistă activitatea pe durata lipsei lui Pârcălab. „Sper să fie mai bine de acum. Acum așteptăm să înceapă procesul, pentru că Dan este nevinovat și va avea ocazia să demonstreze acest lucru în fața instanței.”

Dan Pârcălab le-a povestit colegilor, cu umorul care îl caracterizează, întâmplări de după gratii. Deocamdată, nu s-a precizat nimic în legătură cu vreo conferință de presă, însă pe blogul personal al jurnalistului a fost postat următorul mesaj: ”Dan este acasă. De azi înainte vă va spune el...credeți-ne, o să vă placă)”. Așadar, poveștile vor continua online. De asemenea, pe blog, se mulțumește „tuturor pentru tot”.

Glasul Maramureșului / 2 februarie 2007

Dreptatea umblă cu capul spart prin România

Federația internațională a jurnaliștilor avertizează (ăsta e termenul) Guvernul României că asupra jurnalismului și jurnaliștilor s-au repezit tăvălugile represiunii anihilând libertatea de exprimare și SPUNEREA ADEVĂRULUI. Fundamentarea acestor spuse ține de cazul jurnaliștilor Dan Pârcălab și Sorin Roșca Stănescu.

E o palmă grea pe obrazul țării această constatare cu bătaie lungă, din moment ce FIJ reprezintă jurnalismul pe lângă Organizația Națiunilor Unite și pe lângă Organizațiile Politice Europene cu sediul la Bruxelles. Factorul emoțional legat de ceea ce a trăit colegul nostru Dan Pârcălab în cele 29 de zile de arest preventiv a trecut. Ne putem apleca logic înspre scenariul a cărui victimă a fost și ne apucă groaza. În adevăratul sens al cuvântului. România e țara tuturor posibilităților macabre pe care organele represive și nu comunitare le construiesc ori țes pe spinarea cetățenilor. E periculos de trăit în această țară unde îți riști libertatea zilnic, unde, de superi pe cineva, te poți deștepta într-o dimineață după gratii și unde zeci de zile nimeni nu-ți spune dacă ai călcat pe bec și în ce fel ai făcut-o.

Dan Pârcălab a plătit cu zeci de zile de libertate un ciudat puseu revanșard al unor vremuri pe care le credeam apuse. Da’ pe dracu’ - nici măcar adormite nu erau. Care libertăți, care drepturi, care siguranță comunitară ori cetățenească? O cătușă, două cătușe (cred că e corect, oricum asta cu cătușa trebuie s-o învățăm degrabă) și un beci cu o pătură amărâtă, un bec ce nu te lasă să dormi și fiecare zi de vineri când ți se spune că e sărbătoare, că vei face un duș, adică te vei apropia cât de cât de ceea ce se cheamă normalitate. Scriu despre DUȘUL la români și conotațiile lui.

Despre situația obiectivă care mă determină să scriu acest text se poate glosa pe zeci de pagini. Despre felul în care s-ar putea ajunge la normalitate în România, în care dreptatea umblă cu capul spart, nu se poate scrie mai mult de trei rânduri.

Dan Pârcălab a câștigat un pas într-o bătălie pe care justiția are obligația s-o analizeze obiectiv și fără patimi. Jurnaliștii și jurnalismul din Maramureș au obținut ceea ce părea utopic până acum o lună de zile: solidaritatea de breaslă și puterea pe care ți-o dă aceasta și siguranța pe care forța cuvântului bun și drept o generează în comunitate.

Îi mulțumim lui Dan Pârcălab pentru că nedreptatea suferită de el s-a transformat într-o uniune a multor demersuri mediatice care au învățat că, deasupra orgoliilor, lupta pentru ținta profesională înseamnă de fapt presa pusă în slujba principiilor și comunității. Nu e deloc puțin lucru! (Marian ILEA)

Gazeta de Maramureș / 5 februarie 2007

Arestarea lui Dan Pârcălab a iscat diverse reacții de protest, în special provenite din mass-media locală. Un caz extrem a fost acela al jurnalistului sighetean Vasile Tivadar, care, la mijlocul lunii trecute, a intrat în greva foamei, în paralel cu cel a cărui cauză o susținea. El a anunțat că a intrat în greva foamei în momentul predării de către jurnaliștii maramureșeni a unui memoriu adresat prefectului Gyöngyike Böndi, referitor la situația arestării lui Dan Pârcălab.

La acea dată, Tivadar a intrat în atenția jurnaliștilor de la noi, precum și a presei centrale, după care cazul său nu a mai fost mediatizat. A stat în greva foamei până la auzul veștii privind eliberarea lui Dan Pârcălab, când a încetat această formă radicală de protest. Gestul său de solidaritate cu cauza directorului GAZETEI de Maramureș a arătat că solidaritatea de breaslă din Maramureș nu este o invenție a presei sau a altora, ci că ea funcționează, chiar fără cuvinte. “Eu am auzit că la ora două a fost eliberat Dan Pârcălab. Și am mers la Baia Mare, la o lansare de carte la Millenium. Cei de acolo m-au întrebat dacă mai pot rezista și le-am arătat mâinile înțepate de la glucoza pe care o luam. Că fără ea nu puteam rezista 10 zile. Am dat jos 6 kilograme și a trecut și asta. Ca un post ascetic. Și atunci am crezut că a fost eliberat. Aș face-o din nou, dacă ar trebui, și chiar pentru alți colegi adevărați. Nu e o cinste să ajungem să facem aceasta, e un gest extrem. Dar, dacă ajungem să facem asta... E un mod de conservare civică. Față de toți semenii noștri care merită. Și Dan este nevinovat. Sunt convins. Pot să bag mâna în foc. Am citit rechizitoriul ăla de trei ori. Și va câștiga fără probleme. Totul e o înscenare morbidă. Orice ziarist, indiferent unde lucrează, este expus, la fel ca Dan și toți ceilalți. Voi ați avut curaj mai mult și de aceea v-au băgat pumnul în gură nenorociții ăștia. Azi voi, mâine noi. Drept să spun, eu mă tem pentru ceea ce ar putea urma. Am spus tuturor jurnaliștilor sigheteni să ne adunăm, să facem ceva. E mai rea decât SIDA “boala” asta. Și, se pare, nu scăpăm cu una, cu două”, a declarat Tivadar. (Ciprian DRAGOȘ)