Ce fel de creștin?!
de George Ranetti

Publicată în volumul Poezii (1924).

44666Ce fel de creștin?!George Ranetti


Când mi-ai scris prin nașu,
(Că tu nu știi carte)
Și-ți citeam răvașu,
Ne băteam departe
Tocmai pân’ Carpați;
Deh, și când te bați,
Oricât dulce-i slova
Scrisă din Moldova,
Vremea nu ți-o pierzi
S-o vezi pe-ndelete,
Că ochi-ți, băiete,
Văd doar stele verzi,
Fum și foc și sânge,
Și doar camarazi
Ce cad lângă tine,
De inima-ți plânge.
Dar, Ancuțo, azi,
Azi parcă-i mai bine.
Pot vorbi cu tine,
Ca la șezătoare,
Și-ți trimit scrisoare.
Vei ști nevestică
Că de zece oare
N-am mâncat nimică,
Mi-e frig la picioare,
Sufăr de păduchi,
Am junghi la rărunchi.
Și de-o săptămână
Sunt rănit la mână.
Însă nu mă doare
Decât dorul tău,
Și gândul că încă
Pe vrăjmașul rău
Tot nu l-am răpus,
Iar Domnul de sus
Nu vrea să-l lovească
C-o ciumă ori brâncă.
Au, zic cu mirare,
Câteodată eu:
Precista Nemțească
Șă fie mai tare
Chiar ca Dumnezeu?!
Neamțu cică este
Creștin. Ași, povestea!
D-ar fi-adevărat
Nu s-ar fi-nhăitat
Cu turcu spurcat.
Dac-ar fi creștin
N-ar fi-așa hain
Neamțul. Că ne-așteaptă,
Fă, nu-n luptă dreaptă,
Cum știam răzbelu.
Ci ascuns mișelu
Ne-orbește cu gazuri
D-alea, puturoase
Dă-ți pătrund în oase...
Doamne ce năcazuri
Am mai pătimit!
Păi ăsta-i război?
Ș-am mai auzit
Că și-n sat la voi
Vin cu-arioplane
Ș-asvârlă din nori
Plumbi ucigători
În babe sărmane,
În uncheși și-n prunci,
Și-n biete vădane
Ce muncesc prin lunci,
Și aprind bordee,
Și omoară vite...
Spune tu femeie
Adevăr că vin?
Ș-asta pasă-mi-te
'S fapte de creștin?!
Eu în vârfu’ furcii
Nemți-aș spânzura!
De când interesu
I-a înfrățit cu Turcii,
Eu socot așa:
Dumnezeu al lor
Got-ul nemților,
A turtit rău fesu.
N-am drept, spune fa?...
Nu mai am hârtie,
Ano, deci închei.
Sărut ochii tăi
Aprinși ca văpaia.
Ș-alunița aia,
Știi de subt bărbie.
Cugetă la mine,
Și-ngrașă ăl porc,
Să-l tai când mă-ntorc..
C-o să fie bine!