Ce sfânt noroc

 

Ce sfânt noroc când, fără veste,
Mi-apar în cale ochii tăi,
Ce buni, ce dulci sunt pentru mine,
Ori-cât s-arată ei de răi!

Dar tu te mânii totdeauna,
I-ascunzi de tristele-mi priviri,
Văzând ce-adânc spre ei mă duce
Eternul dor de fericiri...

A lor divină frumusețe
De ce, sub paza minții-o pui?...
Se stinge soarele vr-o dată
Ce dă la toți lumina lui?