Chira
Chira
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- La Brăila-n vale
- Șepte bolozale[1]
- Și șepte sandale
- Descarc la zamboale
- Și-ncarc la stamboale,
- Descarc băcălii
- Și-ncarc dimerlii,
- Tot de grâu mărunt[2]
- Și de arnăut,
- Dar cine descarcă
- Și cine încarcă?
- Un arap bogat
- Negru și buzat
- Cu solzi mari pe cap,
- Ca solzii de crap;
- Și cu buze late,
- Roșii și umflate,
- Și cu ochi holbați
- Și cu dinți smăltați.
- Dar pân' descărca
- Și pân' încărca,
- El ce mai făcea?
- Tot pe mal ședea
- Și mânca și bea
- Sub verde frunzar
- De crengi de stejar.
- Iată-o copiliță,
- Cu albă cofiță;
- „Chiro, Chirolină,
- Floare din grădină!
- Ghelai tu cu mine[3]
- Că te-oi purta bine;
- Bine te-oi purta
- Și ți-oi cumpăra
- Rochiță cu zale
- Lăsată pe șale,
- Rochiță în bolduri
- Lăsată pe șolduri.
- Și paftale mari
- De mărgăritari,
- Și paftale mici
- Tot de irmilici."[4]
- Chira tot râdea
- Și îi răspundea:
- „Alei, Arăpilă,
- Alei! măi Buzilă!
- Unde s-a aflat
- Că s-a-mpreunat
- Corbi cu turturele,
- Șerpi cu floricele,
- Urși cu căprioare
- Și nouri cu soare?"
- Iară cel arap,
- Cu solzi mari pe cap,
- Cât o auzea
- Se și repezea,
- În brațe-o lua,
- În caic intra
- Și se depărta,
- Către Sulina.
- Iar frații Chirei,
- Hoții Brăilei,
- Șerpii Dunărei,
- La mal alergau,
- Pe Chira strigau
- Și-not mi se dau,
- Și se cufundau
- Și când se iveau
- În caic săreau,
- Și pe cel arap
- Îl dau peste cap.
- Apoi se-ntorceau
- Și Chirei ziceau:
- „Soră ticăloasă!
- Soră păcătoasă!
- Spune la tustrei
- Care moarte vrei?
- Moarte luminată
- Ori întunecată?"
- „Frățiorii mei!
- Vă jur la tustrei,
- Jur pe Dumnezeu,
- Pe Sufletul meu!
- Că-s nevinovată
- Ca apa curată.
- Ah! drăguții mei,
- Nu-mi fiți dușmănei,
- Nu vă-ntunecați
- Nu vă încruntați,
- Că-s o biată fată,
- Zău! nevinovată!"
- Iar frații Chirei,
- Hoții Brăilei,
- Șerpii Dunărei,
- Acasă-o duceau,
- Apoi ce făceau?
- O legau de-un par,
- De-un par de stejar
- Și pe lângă ea
- Vreascuri aduceau.
- Și ce mai făceau?
- Trupu-i cătrăneau
- După ce-l goleau,
- Apoi foc îi dau
- Ș-astfel o mustrau:
- „Soră ticăloasă!
- Soră păcătoasă!
- Unde s-a aflat
- De s-a-mpreunat,
- Corbi cu turturele,
- Șerpi cu floricele,
- Urși cu căprioare
- Și nouri cu soare?
- Arzi în foc nestins,
- De noi trei aprins.
- Și te fă tăciune
- Și te fă cărbune
- Cu-arapi de vroiești
- Ca să te iubești!"
- Focul s-aprindea,
- Vreascurile-ardea,
- Para se suia,
- Chira, vai de ea!
- Gemea și plângea,
- Trupul își frângea,
- Și amar zicea:
- Frățiorii mei,
- Mă rog la tustrei,
- Faceți-vă milă
- De-o biată copilă.
- Ah! mă doare foarte!
- Ah! mă tem de moarte
- Fie luminată,
- Fie-ntunecată!
- Vai ș-amar de mine,
- Iată moartea vine,
- Vine, se repede
- Și nime nu-mi crede!
- Măiculița mea,
- Ce pedeapsă grea!
- Focul mă cuprinde,
- Carnea mi-o aprinde;
- Maică, unde ești
- De mă părăsești?
- Maică, mor ah! mor
- Și la tine zbor!"
- Chira tremura,
- În foc se lupta,
- Și amar striga;
- Apoi lin ofta,
- Capul își pleca,
- Sufletul își da!
- Iar trupu-i ardea,
- Trupu-i se roșea,
- Trupu-i se-nnegrea,
- Carnea sfârâia,
- Oasele trăsnea,
- Para pâlpâia,
- Fumul se-nvârtea,
- Iar când trupul ars
- Cenușă-a rămas,
- Frații câte trei,
- Șerpii Dunărei,
- Oasele strângeau,
- Cenușă-alegeau
- Și-n vânt o zvârleau:
- Și astfel grăiau:
- „Oase păcătoase,
- Pulbere de oase!
- Mânca-v-ar pământul
- Și v-ar duce vântul
- Peste nouă mări,
- Peste nouă țări,
- În pustiu golit
- Și nemărginit!"[5]
- ↑ Negreșit aceste cuvinte sunt numiri corupte de vase plutitoare, căci românii cam au obicei a stropși unele nume străine, precum au prefăcut cuvântul de canton în cardon și acel de dilijanță în dirijancă etc.
- ↑ Tablou statistic de comerțul țărilor noastre. Moldova și Valahia sunt vestite pentru pământul lor mănos și produc, de mai mulți ani, câtimi foarte însemnate de grâu, păpușoi, orz, ovăs etc. ce se exportă prin porturile Galați și Ibraila. Agricultura este până acum singura industrie importantă a Principatelor Unite, și de când a încetat producerea cailor și s-au stins numeroasele herghelii ce formau înainte unul din izvoarele de bogăție a românilor, aceștia s-au dedat la înmulțirea vitelor albe din care se exportă mare număr în Austria.
- ↑ Cuvânt turcesc ce înseamnă: „Vină tu cu mine"
- ↑ Monedă turcească de o valoare de 20 lei de Țarigrad.
- ↑ Unii cântăreți sfârșesc balada Chirei prin următoarele versuri:
- Pulberea zbura,
- La cer se-nălța
- Și-n cer aduna
- Nori îngrozitori,
- Nori răzbunători
- Care se-nvârteau
- Și din sân scoteau
- Trei fulgeri de foc
- Căzute pe loc
- Peste cei trei frați
- Crunți și nempăcați.