Cina cea de taină (IKP)
Cina cea de taină
de
IKP
tradus în română de
Alexei Mateevici
- La cina Sa Hristos ședea
- De ucenici înconjurat,
- Și greaua soartă prevedea
- Ce avea degrabă de răbdat...
- Adâncă liniște și pace
- În taina Lui netulburată;
- Orașul și Sinodul tace...
- Cu jertfa Lui nevinovată
- La masa serii de iertare
- Era ființa vânzătoare
- A Iudei. Cu privire blândă,
- Cu aceeași bunătate sfântă
- Hristos la dânsul căuta,
- Știind că I-au gătit paharul
- De chinuri și cu sânge-n două,
- Îi scaldă buzele-n amarul
- Durerii pentru lumea nouă...
- Adâncă scârbă-L săgeta...
- Și mila pentru vânzător,
- Și pentru groaznica Lui soartă.
- A blândului Mântuitor
- Priviri de foc făcea să ardă...
- Era atunci frumos nespus
- Mântuitorul Iisus,
- Când fruntea Sa în jos plecând,
- A zis încet, c-un tainic gând
- El proroceștile cuvinte:
- „De-aicea unul Mă va vinde."
- Din răsăritul ce ardea
- Venea întunecimea serii...
- Cu ucenicii săi ședea
- În pacea sfântă a cămării
- Din muntele Sion — Hristos.
- Mâhnit, cu glasul tânguios,
- Rostea amara prorocire:
- „Sionul nu se va aprinde
- De arderea luminii vie
- A dimineții luminoase,
- Cu mâna sa cea păcătoasă
- Un ucenic de-ai Mei M-a vinde!"
- Și toți de scârbă s-au umplut
- De-acest cuvânt dumnezeiesc,
- Și toți pe rând a ști au vrut
- Pe vânzătorul mișelesc.
- Și mințile s-au tulburat
- Și toți pe rând au întrebat,
- Cu frică și cu tremurare:
- „Nu eu? Nu eu, Doamne, oare?"
- Și cu privirea Lui adâncă
- Hristos a zis în mare tângă:
- „Necazul omului se șterge
- Acum și Fiul Omenirii
- La chinul patimilor merge,
- La suferința răstignirii.
- Vândut va fi El, dar amar
- Acelui om ce îl va vinde!"
- Privind atunci, ca un tâlhar,
- Trăsnit de-a Domnului cuvinte,
- Și-ntr-ale inimii adâncuri
- Neliniștit, Iuda-ntreabă,
- Cu frica inimii lui roabă
- Pe Învățător și Dumnezeu:
- „Ce, nu Te voi vinde, Doamne, eu?"
- Și i-a răspuns: „Ai zis tu singur!"
- Martie 1912