Clironomii lui Epamenonda

 

Defăimând cele la care gloata oarbă se apleacă,
Omul, în a cărui suflet a virtuței dor n-apune,
Numelul său și-amintirei trainic monument rădică,
Cu folos ce-aduce lumei prin virtute,-nțelepciune.

Ca pe râpele lui Nilu piramida cea antică,
Ce-n nori creștetul ascunde și se luptă cu furtune,
Așa fapta patriotă, ce-a zeimei este fiica,
Timpu-nfrână și cu soarta pe invidia răpune.

Când pe câmpul a victoriii înota în a lui sânge,
Epaminonda la amicii ce-l plângeau cu duioșie,
Pentru că cu a lui moarte și-a lui vițe se stângea,
Înfrânați, zis-au el, plânsul, vă las două-a mele fiie,
Nemurindele trofee: Leuctre și Mantinea!