Codex Sturdzanus/Povestea Sfintei Dumineci

Codex Sturdzanus
Povestea Sfintei Dumineci

de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
Manuscrisul e din 1580 - 1619. Parantezele drepte indică repetiții în text


Scriptura din ceriu a domnului nostru a lui Isus Hristos. Au lăsatu den ceriu la Irusalim cuvântu și spunerea cu frică mare. La ceatatea Irusalimului, la scaunul sfânt, cădzu o piatră den ceriu; mică era și în vedeare însă nime nu o putea rădica. Adunară-să patriarșii și călugării și preuții de stătură în trei dzile și în trei nopți spre rugă. Rugară Dumnedzău și grăi glas din ceriu de dzisă așa: „Luați piatra!” Deci o luo piatra patriarhul cel mare de o desveace. Într-însă află u carte. Căutară carte, cartea dzise așea:

Vedeți, fii oaminilor, că ainte tremeș o carte la voi, iară voi nu o credzut. Tremeșu și a doa<o> carte, iară nu-și vă încredzut cuvântului meu. Tremeș și a treia scriptură, multe lucrure și seamne lăsaiu pre voi, e voi nu și vă încredzut și nu vă pocăit neč cuvântul înge­rului meu n-ați ascultatu nece înțeleasetu! Ceriul și pământul se va schimba, iară cuvântul meu nu va trece în veacu. Că dereptu faptele voastre celea multele eu voiu lăsa și voiu tremete ierni greale și geruri și foamete și lăcuste și omide și tuse rea, <derep>t ce nu aveți milă. Mișeii plângu după voi, e voi nu-i miluiți! Pre Dzeu, sâmtu limbi cealea ce n-au leage, acealea încă dau milostenie e voi milostenie nu aveți!

Pre Dzeu, leamneloru vă dedu plod de rodescu: dereptu faptele voastre cealea realele iară le voiu seca și dereptu greșalele voastre cealea multele râurele și izvoarele voiu seca și prin fărădeleagea voastră ceaea multă. Înțeleageți nemândriloru că nu semteți înțelepți! Dedu-vă leage, nece o dzisă de-ale meale nu feacetu și nu le ținrutu și nu le ascultat. Nu știți, neînțelepțiloru, că în vererea mare ainte feciu omu, întâie Adamu, de-l feciu în chipul mieu? Nu știți, neînțelepțiloru, că sfânta dumenrecă mearse arhanghel Gavrilu în cetatea Naza<re>tului de spuse ceii feate preacurate că va naște Hristos? Sfânta dumerecă mă bote­dzaiu la apa Iordanului cu sfântul Ioan și miru sfântu vă dediu voao leage, e voi scriptura nu ținreți și nu ascultați!

Nu știți că sfânta dumerecă voiu giudeca viii și morții? Nu știți că venrerea mare eu mă răstigniiu printru voi, cu sulița mă împunseră în coaste, cu trestie mă ucidea pre capu, e în mâru și în picioare ei mi bătură găvoazde, e cu oțăt și cu fiiare mă adăpară, dereptu să lasu voao leage și mă <lă>saiu în ticală? Derept ce nu aleageți sfânta dumerecă și să aleageți sfânta venreri, ce lucrați sfânta dumerecă? Pre Dzeu, am lăsatu voao șase dzile de lucru iară sfânta dumerecă să nu lucre, ce să să ceaie de păcate câte au faptu înr-aceale șase dzile.

Iară cela ce va lucra sfânta dumerecă, aceluia se doseaște focul de veac, unde voru scârșca cu denție și în viermii ceia neadormiții. E cela ce va ținrea și va cesti și va posti cu curăție, aceluia se va da dulceața raiului. Și voiu ședea în scaunul slaveei mele și voiu blăstăma cu mâra mea ceaea înralta și cu scaunul mieu cela sfântul. Ce voi nu veți țirea și nu veți cinsti sfânta dumerecă și sfinții miei ceia marii, e eu voiu lăsa dereptu necre­dința voastră fieri iuți și șărpi cu câte doao capete și gurile lor de focu vor fi, de voru suge trupurele voastre.

Și să fie blăstematu omul cela ce nu-ș va lăsa lucrul său sâmbătă denr-al noaole ceas pânră luni demenreața de să meargă la besearecă cu toată fomeaia seara și demenreața [de să meargă la besearecă cu toată fomeaia seara și demenreața] și la leturghie, de să se roage cu fri cenreși cu greșalele sale. Iară miercurea și venreri să postiți și să le ținreți cu curăție și să slăviți în numele miu. Aceluia se va da dulceața raiului. Iară se nu le ținruretu și scriptura sfântă să nu o ascultaret, așa mi-agiute brațele meale și veșmântul miu cela <ce> stă asupra mea și cunrura ceaea sfânta ce stă în capul miu cela preacuratul, altă tremeatere nu voiu tremeate la voi, ce voiu deșchide ceriul de voiu lăsa o ploaie de foc în lura lui priere a șapteasprădzeace dzi, de va arde plodul despre pământu totu.

Și voiu tremeate iară spre voi niște pasări cu capetele cât de bou și peanele lor vor fi ca o cosiță de <mu>iarea despletită, de voru suge sângele den trupurele voastre, de veți fi ca nește icoane. Și veți mearge la murmântele morțiloru voștri de veți plânge și veți dzice: „Ieșiți, morți, de preimiți și noi la voi, că nu putem răbda ceaste fieri iuți”, de veți vedea atunce că e ținrutul mieu tutindiri. Și voiu întoarce lumira soarelui de cătră voi, de va fi întunrearecu, de vă veți giunghea aden voi. Și voiu tremeate glas din ceriu cu mânie și-m voiu întoarce fața de cătră voi, să nu audzu plângerile voastre. Pren ce nu cinstiți sfânta dumerecă și sfinții miei?

Pocăiți-vă păgubitoriloru, că voi nu iubiți luminra, ce iubiți înturearecul! Făcători răi, ce nu căutați cum faceți? Curvariloru, strâmbilor, clevetniciloru, giurători strâmbi, voi cându lucrați e voi vă lăudați! Nu vă preceapeți: unde nu voiu lăsa eu roao pre pământ: voi nu veți avea ce secera și veți muri toți de foame! Seca-voiu râurele și voiu seca marea cu toată apa, de o voiu întoarce cătră ceriu. Nu veți ști despre pământ încătruo veți scăpa de fața mea. Mișeiloru, slabiloru, leaneșiloru și împuțițiloru, mulțescu-să faptele voastre de nu le pociu răbda! Ce nu cinstiți sfânta dumerecă și prazdnicele meale și posturele să le țireți cu milostenie și cu lacrămi și cu frică și cu rugăciure? Mișeii miluiți, flămândzii sătu­rați-i și setoșii adăpați-i și lângedzii căutați și călătorii făgăduiți la casele voastre de-i răpăusați!

Faceți pamet lui Dumnedzeu și sfințiloru cu dragoste și cu iboste și cu veselie. După acea, dereptu morți-vă și dereptu părinți-vă, curăți la besearecă, luați amente sfânta scriptură. Și vaide de omul cela ce duce prescurea la besearecă cu uritu sau imputat cu altul! Ainte du-te de te iartă cu însul și vă lăsați greșalele urui alaltu, atunce du prescurea la be­searecă și alămojna. Și vaide de preutulu cela ce nu-i dos<to>inic și cântă leturghie, cum nu se pocăiaște ce să lasă focului de veacu! Pre Dzeu, slujescu cu elu îngerii încă cu frică! Și vaide de omul cela ce dă auru și argintu în mită! Și vaide de omul cela nemilostivul! Și vaide de căsătoriul cela ce nu-ș va deștepta fomeaia din casă sfânta dumerecă de noapte să meargă la besearecă!

Și vaide de cela ce nu-ș va lăsa greșalele sale și nu să va pocăi! Și vaide de omul cela ce nu-ș va da răpausu sfânta dumerecă: au are deatoriu sau slujnică, de nu-l va lăsa să ră<pa>use, ce-lu nevoiaște să lucre sau să-i plătească deatoriul sfânta dumerecă! Și vaide de cela om ce nu-ș va lăsa dobitocul să răpause sfânta dumerecă și să meargă omul la besearecă cu toată fomeaia să se roage cu frică și cu grije! Și vaide de omul cela ce râde în besearecă! O, vaide de omul cela ce va sparge acest cuvântu, de nu-l va priimi la senre! Să fie blăstematu la dzua de giudețu cu dedevă<ru>! Așa mi-agiute maica mea ceia preacurata și serafimii miei ceia cu câte șase arepi de focu și heruvimii miei ceia cu vedeare multă și sfântul mieu Ion! Că această carte e scrisă de tatăl mieu cela nevădzutul den ceriu.

Și iară omul cela ce să va afla de va dzice că nu e de Dumnedzeu faptă, ce va dzice că-i de mânră de om despre pământ, acela să fie blăstematu la dzua de giudețu și să se spargă ca Sodomul și ca Gomorul și să fie datu sufletul lui în mânrule dracului de-lu voru duce în focul cela nestinsul în gotovirea dracului și îngeriloru lui! Și cela ce nu va asculta acest cuvântu cu frică și cu îndrăznire și cu grije, mai bire să nu fie născut acela om!

Și ceastă carte să o cetească săva preut, săva diac, între oamenri și să înveațe și să o tremeață de la unrii alați și pre la cetăți și pre la domni, fără frică și fără grije, și să o tremeață în totală lumea. Rutesu vo<ao> aceia ce voru asculta și voru priimi ceastă carte de o voru învăța, eu le voiu da dulceața raiului în vecie de veac. Că această carte o <a>u tremesu patriiarhul de la Irusalim pre un călugăru ce-lu chema Melintie, scriptură sfântă a domnului nostru a lui Isus Hristos.

Oare cărtulariu va fi, oare va fi vlădicu, oare va fi preutu, oare diac, cela ce nu va povesti și nu va spunre tutindire, acela să fie blăstămat de domnul nostru din ceriu și de 318 de oteți dentru Necheiu; iară cela ce va spunre și cela ce va creade, de va priimi la sinre, bunrătate va fi de la tatălu și de la fiiul Isus Hristos întru vecie de veac cu dedevăr.