Codrule, Măria Ta

 

Codrule, Măria Ta,
Lasă-mă sub poala ta,
Că nimica n-oi strica
Fără num-o rămurea,
Să-mi atârn armele-n ea.
Să le - atârn la capul meu,
Unde mi-oi așterne eu
Sub cel teiu bătut de vânt
Cu floarea pân-la pământ,
Să mă culc cu fața-n sus
Și să dorm dormire-aș dus;
Dar s-aud și-n visul meu,
Dragă codri, glasul tău,
Din cea rariște de fag,
Doina răsunând cu drag,
Cum jelind se tragănă
Frunza de mi-o leagănă,
Iară vântul molcomit
De-a vede c-am adormit,
El pin teiu va vicoli
Și cu flori m-a coperi.