Colegiul țărănesc
Poimîine se fac alegerile Colegiului al treilea.
Datori sîntem și noi, socialiștii din București, care nu luăm parte la aceste alegeri, să ne spunem limpede cuvîntul, să spunem ce credem despre păpușeria tristă ce se joacă pe spinarea poporului.
Sătenii vor avea în fața lor două soiuri de candidați: roșii și albi, liberali și conservatori.
Pe care din aceste două tabere trebuie sătenii să îi aleagă? într-un cuvînt, noi zicem: pe nici unul!
Și iată pentru ce:
Roșii și albi – liberali și conservatori – nu înfățișează decît niște împuterniciți ai stăpînilor, ai celor bogați, ai ciocoimii. Căci, de pildă, d. Alexandru Catargiu este tot atît de ciocoi ca și d. Răducanu Ion. D. Alexandru Catargiu face parte tot din partida proprietarilor, din care face parte și d. Răducanu Ion.
Care este pentru săteni folosul de a alege pe unul sau pe altul din acești domni?
Fi-va unul mai cu durere de inimă pentru săteni, pentru opincă, decît cellalt? Gîndi-se-va unul mai mult decît altul la îmbunătățirea soartei țăranului?
Nicidecum, căci și unul, și altul au de apărat interesele clasei de sus, și unul, și altul au interes ca săteanul să fie cît mai asuprit, ca proprietarii să jupoaie cît mai mult din pielea nenorocitei opinci!
Din punctul de vedere economic, din punctul de vedere al luptei de clasă, candidatul liberal și cel conservator au ceva comun, sînt și unul, și altul candidați boierești.
Și cu nici un preț, oricît de cinstit ar fi unul din aceștia, nu vor putea face nimic bun pentru săteni, căci aceasta ar însemna a-și tăia lor craca de sub picioare.
Înainte de toate interesul de clasă. După cum un sătean ar fi un rău reprezentant al Colegiului I, tot astfel un proprietar, un albastru este un reprezentant falș al colegiului țărănimii.
Reprezentanții unui colegiu trebuiesc aleși din acei oameni care au aceleași interese cu colegiul ce-l trimite în Parlament. Altfel, alegerea este o păpușerie, alegerea este o jucărie de copii.
Dar ia să facem abstracție de lupta de clase, să judecăm lucrurile din punctul de vedere politic. Pe cine trebuie să aleagă sătenii între un candidat liberal și unul conservator?
Aceste două partide și-au arătat arama și unul, și altul, au dovedit că sînt incapabile să facă vreun bine pentru săteni.
Conservatorii, oamenii trecutului îndepărtat, sînt aceia care s-au împotrivit totdeauna atunci cînd a fost vorba de făcut ceva pentru săteni. Conservatorii vor face și de aci încolo ca elita, caimacul societății, să domnească asupra poporului.
Liberalii. În doisprezece ani de ocîrmuire mișelească, au ținut pe săteni în robie și întuneric, n-au făcut nimic pentru talpa țării, au lăsat pe nenorocitul țăran în starea în care-l vedem astăzi.
Săteni, nu dați voturile voastre nici torturatorilor de la Bordeni, nici celor de la Jilava! Sîngele celor torturați și uciși, acel sînge nevinovat, care a curs sub baionetele dorobanțului, cere să fie răzbunat, iar nu să fie șters sub voturile voastre.
Săteni, copiii și părinții voștri uciși de boierime vor trebui să tremure de groază în mormintele lor cînd voi veți încununa pe ucigașii lor!
Și liberalii și conservatorii dușmani au fost, dușmani sînt și dușmani au să fie săteanului pe care-l jefuiesc, săteanului pe care-l ucid cînd își cere ce e al lui.
Știu că vor izbuti unii, știu că alegătorii săteni nu se vor pune-n grevă dinaintea urnei!
Dar aceasta – fie-mi iertat s-o spun – este vina noastră, a tinerilor socialiști, care n-am răzbit pînă astăzi în popor ca să răspîndim sămînța dătătoare de viață a ideii dezrobirii desăvîrșite a muncitorilor.
Cu prilejul acesta, găsesc nimerit a face un călduros apel la tovarășii noștri de idei, la aceia care au rămas credincioși steagului socialismului. Îndemnîndu-i să lupte în popor pentru luminarea lui.
Numai atunci liberalii și conservatorii vor trebui să lase-n pace colegiul țărănimii. În care n-au ce căuta.
Să gonim lupul din stînă!